„Alăptarea influențează sănătatea copilului și a mamei pe întreaga perioadă a vieții lor!”

Despre alaptare cu Mihaela Nita / Totul despre mame

Alăptarea este o întâlnire intimă şi emoţionantă între mamă şi copil, în care bebeluşul nu primeşte numai hrană, ci şi alinare, protecţie, confort şi siguranţă. Drd. Mihaela Niţă, medic pediatru, IBCLC şi preşedinta Asociaţiei Consultanţilor în Lactaţie din România, ne-a spus mai multe despre acest fascinant proces natural care este alăptarea, dar şi despre modul în care o mamă poate depăşi dificultăţile ce se pot ivi pe parcursul alăptării.

Sanda Watt: Majoritatea femeilor aflate la primul copil nu au mai văzut nou-născuți, cel mai probabil, din copilăria lor. Totul este complet nou, iar poveștile cu iz de catastrofă umplu paginile dedicate mamelor în cele mai multe medii de comunicare. Cum poate face față o proaspătă mamă anxietăților neașteptate și responsabilității materne pe care le poate simți ca fiind copleșitoare?

Mihaela Niță: Ai perfectă dreptate! Principala problemă este că am trecut de la familia extinsă în care am trăit odată, în care vedeam și participam inevitabil la creșterea copiilor, la familia formată doar din cei doi părinți, care, în afară de serviciu, mai au foarte puțin timp liber. La cursurile pentru părinți pe care le susțin (puericultură și alăptare), pun frecvent aceste întrebări: dacă părinții au mai participat la creșterea unui copil sau dacă au văzut un copil alăptat. De obicei, răspunsul este nu. În cel mai bun caz, unii părinți își aduc aminte cum o prietenă-mamă se retrăgea într-o cameră pentru a alăpta. Sfatul meu pentru viitorii părinți este de face în așa fel încât să vadă sau chiar să ia parte la creșterea copiilor prietenilor, rudelor, să meargă la întâlnirile dedicate mămicilor și să participe la cursurile de pregătire, astfel încât să afle cât mai multe informații pentru a face față perioadei foarte solicitante ce va urma.

S.W.: La externarea din maternitate, o asistentă m-a ironizat, probabil pe bună dreptate: „Ia uite cum duceți copilul, parcă vă este și frică să îl țineți în brațe.” Îmi și imaginez ce față aveam! Dar eram și eu îndreptățită. O mamă la primul copil se confruntă cu tot felul de temeri legate de îngrijirea copilului. Dar cea mai mare frică dintre toate este incontestabil aceea că nu vei avea capacitatea de a-ți hrăni copilul. Deci, cum știe o mamă că are suficient lapte?

M.N.: O maternitate baby-friendly ar trebuie să încurajeze contactul mamei cu nou-născutul ei din prima clipă după naștere: cei doi ar trebui să stea în aceeași cameră, încât până la ieșirea din spital să se familiarizeze unul cu celălalt. Cadrele medicale, de multe ori, își oferă ajutorul pentru ca mamele să se poată odihni și au ele grijă de nou-născuți în secția de neonatologie. Astfel, pentru mame va fi resimțită foarte greu schimbarea mediului cu cel de acasă, se vor simți nesigure, nu vor avea încredere că-și pot îngriji copilul.

De modul în care începe relația dintre cei doi depind ulterior foarte multe, inclusiv alăptarea. Dacă mama este ajutată pentru a avea copilul la sân imediat după naștere şi este învățată să poziționeze corect nou-născutul la sân, va căpăta încredere în capacitatea ei de a-și hrăni copilul și, cel mai probabil, nou-născutul va fi mulțumit.
Principala problemă aici este anxietatea cadrelor medicale legată de mamele care vor să-și alăpteze exclusiv nou-născuții, care nu vor ca nou-născuții lor să primească formulă, cunoscând riscurile pe care le implică administrarea acesteia.
Am văzut în mai multe maternități private următoarea frază, inserată în instrucțiunile pe care le oferă părinților: „în primele 2-3 zile de viață laptele de sân este, în general, insuficient pentru a sătura copilul și suplimentarea cu formula de lapte praf la biberon în primele zile de viață NU determină copilul să nu mai sugă la sân și evită riscul de hipoglicemie.” Sunt atât de multe erori în această frază, încât nici nu vreau să încep să o comentez în detaliu, ar necesita în sine o discuție separată.
Dar aceste instrucțiuni nu fac decât să ne arate incapacitatea maternităților de a ajuta cu adevărat mamele să alăpteze. În realitate, majoritatea mamelor pot să-și alăpteze nou-născuții și au lapte suficient din primele momente pentru a satisface nevoile acestora. Nu trebuie decât ca nou-născutul să fie alăptat la cerere!
Din aceste motive, le spun viitoarelor mame să se informeze foarte bine înainte de a naște, să participe la cursurile de alăptare, să știe la ce să se aștepte.

Nicio mamă nu deprinde limbajul nou-născutului din primele zile. Copilul plânge, iar tu întrebi în stânga și în dreapta. Dintr-o parte ți se spune să nu-i tot oferi sânul pentru că „un nou-născut nu plânge doar de foame”, din alta: „nu vezi, dragă, că e lihnit, ce tot insiști atât cu alăptarea.” Cum poate ști o mamă dacă, într-adevăr, copilul nu se hrănește suficient?

Plânsul este semn tardiv de foame. Nou-născutul ar trebui pus la sân la primele semne de foame: când se foiește, caută cu gura. Pentru că este mai greu să atașezi corect la sân un nou-născut care este agitat și plânge.
Când nou-născutul plânge, nu greșim dacă îl punem prima dată la sân, ca mai întâi să ne asigurăm că nu îi este foame. Chiar dacă nu îi este foame, acesta poate accepta sânul și se poate liniști, pentru că alăptarea nu înseamnă numai lapte matern, înseamnă protecție, siguranță, căldură, alinare etc.
Nou-născutul are nevoie să stea la sân și pentru satisfacerea acestor nevoi, nu înseamnă că îl răsfățăm, că ne folosește drept suzete, ci că înțelege că este primit într-un mediu iubitor, în care poate avea încredere și care este atent la nevoile lui.

Un nou-născut care este alăptat la cerere și prinde corect sânul va stimula secreția lactată și va avea lapte exact după nevoile lui. Dacă vrea mai mult, va sta mai mult la sân și va stimula mai mult, dacă este prea mult, nu va goli sânii și aceștia vor produce mai puțin lapte.
Mama trebuie să urmărească dacă scutecele sunt umede (după vârsta de 7 zile, copilul udă aproximativ 5 scutece pe zi) și să cântărească săptămânal nou-născutul pentru a vedea curba ponderală. Nu susțin mamele să recurgă la cântăriri zilnice sau înainte și după masă, pentru că această metodă nu face decât să le sporească anxietatea, vor ajunge să fie obsedate de cântar și, în plus, acesta nu este atât de util pe cum se susține.
Când curba ponderală este nesatisfăcătoare, NU este necesară suplimentarea alimentației cu lapte praf! Întâi, se va analiza poziția nou-născutului la sân pentru a ne asigura că acesta face transferul laptelui, îi vom analiza cavitatea bucală (uneori poate prezenta frenuri ale limbii sau ale buzelor superioare), iar, dacă este nevoie, vom stimula secreția lactată etc.

1
2
3
DISTRIBUIȚI
Intră în conversație