Alăptatul este fun!

TOTUL DESPRE MAME

Alăptatul și sărbătoarea lui. Am ales să sărbătorim Săptămâna Mondială a Alăptării cu un pic de umor despre… ţiţi.

În ultimii doi ani am auzit tot felul de povești simpatice care m-au făcut să înţeleg cât de intim, de frumos, amuzant şi plin de farmec poate fi alăptatul. Iar când alăptezi un copil vorbitor, toată distracţia se triplează. Aşadar, aşezaţi-vă comod şi lăsaţi-vă inspiraţi de înţelepciunea copiilor alăptaţi!

Dacă vrei să fii pregătită cu adevărat pentru alăptare, achiziționează-ți din vreme “Ghidul de alăptare al doctorului Jack Newman”, de Jack Newman și Teresa Pitman.

Vecina Mariana de la Cuca mi-a povestit amuzată, aflând că încă mai alăptez: „Şi la noi alăptatul a ținut până la un an și opt luni. Atât am putut. În ultima perioadă, era cam ciudat. Avea un scăunel din ala de lemn, cu trei picioare. Îl căra peste tot cu el. Unde mă prindea că stau un pic locului, se urca pe scăunel şi începea să sugă. Şi tot aşa, cu scăunelul după el, mă urmărea peste tot.”

Vlăduţ, primul copil al verişoarei mele, a fost înţărcat pe la un an şi trei luni. Obosită, vară-mea şi-a lipit nişte plasturi pe sâni şi încă unii pe butoanele de la televizor. (Pe lângă suptul cu nesaţ, copilul o exaspera şi cu dependenţa de televizor). I-a zis celui mic: „Uite, şi ţiţi şi televizorul s-au stricat. Ţiţi nu mai are lapte, televizorul nu mai merge. Peste ceva timp, televizorul s-a reparat – cât de perseverent poţi fi în chestiuni de genul asta? Ţiţi a reintrat în drepturi doi ani mai târziu, la venirea pe lume a Sarei. Privind cu un ochi cum e alăptată cea mica şi cu un ochi la televizor, Vladuţ a tras concluzia: „Astea s-au stricat împreună şi s-au făcut bine separat.”

Maria mea, văzând la Cuca un miel destul de mare care sugea, se apropie foarte curioasă, mai-mai să pună mână. Îi zic: „Uite, asta e ca tine – ditamai berbecul, i-au crescut şi coarnele şi tot mai suge”. Ea raspunde: „Vau şi eu ţiţi ‘a mama lui! E mai multe!”

Pe principiul „Bună ziua, avesi bomboane din alea verzi, lipisioase, care se scurg pe blanisă si te fac scârbos….” din bancul cu iepuraşul, Maria mea îl întreba pe tati din 10 în 10 secunde „Tati va ţiţi?”, „Nu, tati nu vrea ţiţi.”, „Tati va ţiţi?”, „Nu, tati nu vrea ţiţi”. Tot aşa, până când, doar ca să vedem unde merge discuţia, Adi a acceptat: „Da, vrea şi tati ţiţi”. „Ba e-a mea!!!”

Altă mamă, alt copil alăptat: „Dora a vrut să sugă şi am negociat cu ea câteva minute, eram chiar în mare grabă. Şi, lungite în pat, stătea lângă mine, se uita la sânul liber: Aş vrea să am două guri ca să beau de la amândoi sânii deodată!

Lia, o dulceaţă de fetiţă încă alăptată, a lipit o roşie mica de una mai mare şi a emis urmatoarea ipoteza destul de plauzibilă: „Uite: roşie mare, roşie bebe, papă sisi, face nani.”

De la altă mamică vine o pozna minunată: „După o zi de joacă, seara, înainte de culcare la sân, se uită la celălalt sân şi îi spune: Dacă eşti cuminte te pap şi pe tine imediat.”

Alta Marie, aceeaşi pălărie: „Maria, la un an şi-un strop, alerga în culmea fericirii printre sutiene, la raionul de lenjerie, ţipând în gura mare: Ţiţi, ţiţi, mu-te ţiţi!!

Ei bine, am aflat şi că sânii sunt membri cu drepturi depline ai familiei Enache: „Pe la doi ani, Lena era fascinată să ne spună pe numele întreg şi desluşea cu mintea ei noţiunea de familie. Într-o seară s-a apucat să enumere: Enache Lena, Enache tata, Enache mama şi Enache Ţiţi.”

David, un baieţel alăptat, şi-a inventat şi propriul imn al alăptării şi îl repetă mereu în drum spre parc: „Apaaaa, nuuu. ‘apteeee, daaa!”

O altă mamă ne povesteşte cum e să se uite un metrou întreg la tine: „Încercam foarte paşnic să conving copila să nu sugă în metrou, ci peste 10 minute, când ieşeam afară. Şi tocmai când credeam că am reuşit, într-o linişte din aia de vagon semi-gol între staţii, se aude o voce îngerească foarte hotărâtă: Ţâ-ţi-caaa!”

Şi, în sfârşit, să fac şi eu haz de necaz. Maria mea e atat de îndrăgostită de ţiţi încât mă amuz cu un scenariu imaginar. Dacă sânii mei ar fi detaşabili, iar eu aş pleca într-o direcţie şi ei în alta, Maria s-ar duce cu siguranţă după ei.

Dacă vrei să fii pregătită cu adevărat pentru alăptare, achiziționează-ți din vreme “Ghidul de alăptare al doctorului Jack Newman”, de Jack Newman și Teresa Pitman.

P.S. Ce rău ne pare că bebeluşii mici-mici nu vorbesc şi nu putem şti ce părere au ei despre alăptare! Dacă se inventează un aparat de citit gândurile bebeluşilor, la anul facem un articol cu perlele copiilor de sub un an. Fiţi pe fază!

Copiii voştri ce lucruri amuzante au spus despre ţiţi?

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa