Laptele mamelor, medicamentul fără pereche, de la donare la vânzare

TOTUL DESPRE MAME

Etica donării laptelui matern devine o problemă serioasă în contextul creșterii numărului de prematuri care pot supraviețui datorită tehnologiilor avansate. Laptele matern este sursa cea mai bună pentru acești copii, iar folosirea lui pe scară largă scade semnificativ mortalitatea copiilor și nu doar a prematurilor. Pe lângă donările făcute benevol, în țările în care se înțeleg foarte bine care sunt beneficiile, s-a dezvoltat și o piață a laptelui matern, în care mamele primesc bani pentru donare.

Totul despre mame începe o serie de articole dedicate unor subiecte incitante și delicate legate de parenting, preluate de pe  www.mosaicscience.com, o platformă jurnalistică care explorează știința vieții în profunzime. Platfoma este susținută Wellcome Trust, fundație caritabilă globală dedicată îmbunătățirii sănătății.

În contextul în care o bancă de lapte matern se va deschide în curând și în România (Donarea laptelui matern începe și în România! Laptele mamelor este medicament, nu doar hrană!), primul articol pe care vi-l propunem este dedicat eticii donării laptelui matern și beneficiilor uimitoare descoperite în lume pentru acest miracol uman prea mult ignorat.

Laura Breiling/Mosaic

Dăruiește și primește: etica donării laptelui matern

Schimbul de lapte matern nu este un lucru nou, dar creșterea cererii și a ofertei va schimba relația dintre donatoare și mamele ai căror copii au nevoie de lapte?
Carie Arnold

Laptele ei a fost singurul lucru pe care Jen Canvasser l-a putut da copiilor ei. Născuți la 28 de săptămâni, cu trei luni prea devreme, Zachary și Micah cântăreau mai puțin de un kilogram și au fost transferați de urgență la secția de terapie intensivă pentru nou născuți. Băieții s-au născut așa de devreme încât mama lor nu avea lapte încă. Deși era pentru prima dată mamă, știa un lucru: copiii ei nu vor primi lapte praf. Era convinsă că laptele matern, mai ales laptele ei, le-ar da copiilor cel mai bun start în viață. Doctorii i-au spus să se mulgă la fiecare două ore pentru a forța lactația. Așa că, după ceas, proaspăta mămică, pe patul de spital, își monta pompa, o punea pe sân și trăgea hotărâtă. Dar nu se întâmpla nimic. Avea părul în dezordine; lipsa de somn și teama o încercănaseră. „A fost foarte stresant. Micuții aveau nevoie disperată de hrană și mi s-a spus că vor primi lapte praf dacă nu îmi va veni laptele.”

După două zile, în care băieții au primit doar puțini nutrienți prin perfuzii în vene, Canvasser a avut în sfârșit primele picături de lapte. După ce a umplut o seringă mică, soțul Noah a luat liftul până la terapie intensivă și a picurat laptele soției pe buzele băieților. Chiar și după încă o zi, laptele nu era prea mult. Cu copiii conectați la o mulțime de tuburi și aparate, părinții nu puteau nici să îi ia în brațe. Laptele mamei lor era singurul lor contact fizic.

În acea primă, tensionată și îngrozitoare săptămână, doctorii lui Zachary și Micah au venit cu alte vești proaste: laptele ei nu era suficcient de hrănitor pentru gemeni. Doctorii voiau să adauge în lapte un fortifiant cu conținut caloric ridicat pentru a-i ajuta pe băieți să crească și să se dezvolte. Părinții au fost de acord. Dar în loc să meargă spre bine, starea băieților s-a agravat. Respirația li se oprea în somn. Au început să aibă probleme cu digestia. Îngrijorarea mamei s-a transformat în panică într-o vineri după-amiază din a doua săptămână când Micah a început să verse. Situația s-a înrăutățit peste weekend. Până duminică dimineață, burtica lui s-a umflat și vomita constant. Duminică după-amiază a fost dus în sala de operație unde i-a fost scoasă o parte din intestin. La doar două săptămâni, Micah a făcut o boală severă numită enterocolită ulcero-necrotică, care i-a distrus o parte din intestin. Infecția a fost atât de severă încât și rinichii au început să-i cedeze.

Complicația care omoară copiii fragili

Această boală afectează între 1 și 3% din copiii de la terapie intensivă și șapte procente dintre cei cu greutate mică la naștere, iar aproape o treime dintre cei afectați nu supraviețuiesc. Numeroase cercetări au arătat însă că o dieta formată doar din lapte de mamă scade semnificativ riscurile pentru prematuri.

Cu Micah grav bolnav, mama a întrebat într-un final doctorul ce conține fortifiantul adăugat în laptele copiilor. „Sticla pe care mi-au arătat-o era o marcă de formula”, își amintește mama.

După ce a căutat pe internet la orele mici ale dimineții, tânăra mămică a găsit un fortifiant făcut din lapte uman și i-a convins pe doctorii lui Micah să schimbe suplimentul după două săptămâni de formula, dar micul său trup fusese deja vătămat fără speranțe. La vârsta de 11 luni, din care 10 petrecute la terapie intensivă, Micah a murit de la complicațiile cauzate de enterocolita necrotică.

Fratele lui Micah, Zachary, care a primit de asemenea formula cât a stat la terapie intensivă, este acum un copil de trei ani, sănătos. Și acum, mama se teme că laptele praf a avut de a face cu moartea lui Micah, deși nu poate fi sigură.

Statisticile sugerează că Micah ar fi avut mai multe șanse cu o dietă bazată doar pe lapte uman, în loc de a fi hrănit cu formula. Dar când laptele mamei nu furnizează suficienți nutrienți pentru un copil vulnerabil, personalul medical este tentat mai degrabă să treacă la formulă decât să găsească o sursă de lapte uman. Donarea de lapte uman este în creștere, dar va fi vreodată în cantitate suficientă pentru toți micuții care au nevoie?

Unele au prea mult, altele prea puțin sau deloc

Cocktailul de hormoni care ajută o femeie să dea naștere copilului spune, de asemenea, corpului ei să înceapă să producă lapte. Când sugarul se hrănește apoi de la sân, stimulează eliberarea prolactinei, hormonul care spune corpului să producă mai mult lapte. Chiar și așa, poate dura mai multe zile până la producerea laptelui. Pentru mamele aflate la prima naștere, cele care au născut prin cezariană și mamele de prematuri, poate dura chiar și mai mult până la producerea laptelui. Pe de altă parte, unele mame pot produce chiar mai mult lapte decât au nevoie copiii lor, mai ales cele care folosesc pompe de sân electrice. Asta le pune în situația de a putea dona surplusul de lapte de care copiii lor nu au nevoie.

O practică de mii de ani

Donarea de lapte uman nu este un lucru nou. Femeile fac asta de mii de ani, hrănind copiii înfometați ai prietenilor sau rudelor la propriul sân. Doicile, adeseori femei nevoiașe sau sclave, erau des folosite pentru copiii familiilor bogate, chiar dacă uneori asta însemna că nu își mai puteau alăpta proprii copii. La începutul secolului 20, spitalele și asociațiile caritabile au început să congeleze și să stocheze lapte uman pentru copiii bolnavi.

În America de Nord sunt astăzi 19 bănci de lapte și nouă urmează să se deschidă în curând. Asociația Băncilor de Lapte Uman din America de Nord, care ajută la funcționarea și acreditarea acestor bănci, a evoluat de la distribuirea a aproximativ 11000 de kilograme de lapte uman pasteurizat în anul 2000 la 108000 kilograme în 2014. Directorul executiv, John Honaman, spune că această creștere este datorată în egală măsură conștientizării beneficiilor pe care laptele uman le aduce sănătății și creșterii numărului de prematuri care au nevoie disperată de laptele donat.

„Mulți oameni înțeleg importanța a ceea ce laptele uman pasteurizat, de la donatore, poate face pentru un copil. Suntem ajutorul dintre momentul în care un copil se naște și momentul în care mama lui poate alăpta… Pentru că la urma urmelor, toți știm care sunt beneficiile alăptării la sân”, spune Honaman.

„Părinților suspicioși le spunem că laptele este un medicament”

Laptele poate varia semnificativ de la femeie la femeie. Mamele prematurilor au lapte cu conținut mai ridicat de proteine și grăsimi. O vegetariană poate produce lapte cu un conținut nutritiv diferit de laptele unei consumatoare de carne. Compoziția laptelui se schimbă, de asemenea, pe măsură ce copilul crește, devenind mai puțin concentrat cu timpul. Dar deși laptele donatoarelor nu e identic cu cel al mamei copilului, prezintă multe din aceleași beneficii, furnizând anticorpi valoroși care protejează copilul de diverse boli.

Unii părinți sunt scrupuloși în legătură cu donarea laptelui către un străin, dar din ce în ce mai mulți neonatologi le pun problema mai simplu. „Le spunem că laptele este un medicament”, spune Amy Hair, neonatolog la Spitalul de Copii Texas din Houston.

Sprijin pentru creier, stomac, plămâni, intestine

Ultimele săptămâni de sarcină sunt foarte încărcate. Nu doar că fătul continuă să crească, dar organele se maturizează cu rapiditate. Unele din ultimele organe care își termină dezvoltarea sunt creierul, plămânii, stomacul și intestinele. Nu e de mirare că prematurii au adesea dificultăți în dezvoltarea creierului, dificultăți în a respira și digera. Mulți născuți prematur, mai ales cei născuți înainte de 32 de săptămâni, au un sistem digestiv subțire și fragil, ca un șervețel de hârtie, făcându-i vulnerabili la boli precum enterocolita necrotică (NEC).

NEC a fost prima dată descrisă în 1965, dar cinci zeci de ani mai târziu, oamenii de știință încă nu știu ce o cauzează. Mark Underwood, neonatolog la Universitatea Davis din California, și expert de renume în această boală, crede ca este cauzată de o interacțiune între bacteriile din intestine și sistemul imunitar al prematurilor care încă se dezvoltă.

Înca de la nașterea unui copil, bacteriile din mediul exterior încep să colonizeze pielea și intestinele. Departe de a fi germeni ai bolii, multe din aceste bacterii sunt neutre sau chiar benefice. Copiii hrăniți la sân au o diversitate mai mare de microbi care trăiesc în intestinele lor decât copiii hrăniți cu formula; cercetătorii cred că asta împiedică infecțiile dăunătoare să se instaleze. Fragilitatea tractului digestiv la copiii prematuri permite ca și un mic număr de bacterii periculoase să cauzeze boli cum ar fi NEC.

Dar doar bacteriile nu sunt de ajuns. Ceea ce pare să cauzeze cele mai mari stricăciuni tractului digestiv este propriul sistem imunitar, încă imatur. Laptele uman ajută sistemul imunitar nematurizat, conform lui Hair și Underwood. Pe lângă apă, grăsimi și lactoză, cele mai importante trei componente ale laptelui de sân, acesta conține multe lucruri care ajută la lupta împotriva bolilor, cum ar fi anticorpii. Conține de asemenea oligozaharide, care nu pot fi digerate de copil dar sunt hrana preferată pentru multe dintre bacteriile sănătoase care trăiesc în intestin. Dacă în intestin sunt suficiente bacterii sănătoase, cele care cauzează boli nu se mai pot înmulți le fel de ușor. Altă componentă a laptelui de sân este lactoferina, care fixează fierul, făcându-l nedisponibil pentru bacteriile periculoase care au nevoie de el pentru a supraviețui. Pe scurt, laptele de sân crează un mediu optim în  intestin, mai ales pentru prematuri.

Însă, Underwood subliniază, laptele de sân nu este perfect pentru copiii prematuri.

„Prematurii sunt din nefericire limitați în volumul de lapte pe care îl pot primi, și cantitatea de nutrienți din laptele uman nu e potrivită pentru ei. Și așa cum știm deja, cei care primesc lapte uman neîmbogățit, au o rată de creștere mai scăzută decât cei care primesc lapte fortificat, și asta are impact inclusiv asupra dezvoltării creierului”, spune Underwood.

Studiile din anii 80 și 90 care au comparat laptele de sân cu formula arătau că prematurii cresc mai bine pe formulă pentru că aceasta are mai multe calorii per gram decât laptele de sân. Mai recent, secțiile de terapie intensivă au început să fortifice laptele uman pentru a se asigura că acești copii au nutrienți de care au nevoie pentru a crește dar și toate beneficiile laptelui de sân.

„Dacă nu te concentrezi pe nutriție și nu le dai cantitatea potrivită de proteine, ei pierd proteinele rapid…„Știm că laptele mamei are anticorpi, și agenți imunitari; deși laptele donatoarelor este pasteurizat și are mai puține din aceste componente, are totuși destul din acești agenți imunitari”, spune Hair.

Pasteurizatorul Angel sterilizează 55 km de lapte pe săptămână

Angel „lucrează” la etajul patru al unei vechi clădiri de cărămidă, la capătul unui coridor îngust. Fereastra biroului dă spre o curte cu frunze unde forfotesc medici și asistente în halate albe. Zgomotul muncii lui Angel acoperă aproape toate sunetele de conversație din cameră. Angel este un dulap argintiu de un metru și jumătate înălțime. Este un pasteurizator de lapte de 100.000 de dolari importat din Anglia în Norfolk, Virginia. La cea mai nouă bancă de lapte din America de Nord, de la Spitalul de Copii King’s Daughters, Angel sterilizează aproximativ 55 de kilograme de lapte în fiecare săptămână, de luni până vineri.

Donarea laptelui matern începe și în România! Laptele mamelor este medicament, nu doar hrană!

Managerul Băncii de Lapte de Mamă a spitalului, Ashlynn Baker, a botezat-o  Angel pentru că omoară microbii care pot fi găsiți uneori în laptele donatoarelor, având un rol cheie în procesul care ia laptele de la mamele donatoare și îl duce copiilor în spital. Donatoarele pot aduce laptele personal sau să îl înghețe și să îl trimită peste noapte gratis, într-un răcitor.

„Avem multe mame din armată care vin obosite în uniformă, care se mulg la locul de muncă aducându-ne cantități mari de lapte”, spune Baker. „Dar avem donatoare de pe toată Coasta de Est. Este incredibil.”

Termen de valabilitate – un an

Pentru a echilibra conținutul nutrițional al laptelui și a maximiza numărul de anticorpi pe care fragilii copilași îl primesc, laptele se încălzeste la 62,5 grade în interiorul lui Angel. Laptele este apoi înghețat și poate fi depozitat în siguranță până la un an în sticle de 50 sau 100 de grame. Doar 25 de grame de lapte pot fi folosite pentru patru mese ale unui copil aflat la terapie intensivă.

Dr. Hair, neonatologul care se ocupa de nutriție în secția de terapie intensivă a Spitalului pentru Copii Texas, a descoperit că după ce spitalul a trecut diete pentru copii bazate numai pe lapte uman, copiii au putut fi deconectați de la hrănirea intravenoasă mai repede și puteau pleca mai devreme acasă. Prematurii care au primit în exclusivitate lapte de la sân, indiferent că era de la propria mamă sau de la o bancă de lapte, au avut o rată a mortalității mai mică.

Dar descoperirea cea mai promițătoare a fost scăderea dramatică a cazurilor de enterocolită necrotică. În secția ei de terapie intensivă, rata de apariție a NEC la copiii cu greutate foarte mică la naștere a scăzut de la 10% (care este și media pe Statele Unite) la numai două procente.

„S-au făcut studii care arată că fătul crește într-un anume fel cât încă mai este în burta mamei… Provocarea a fost să duplicăm condițiile și să facem tot ce putem să-i oferim hrană ca și cum copilul ar fi încă în uter. Acești copii nu primesc formula, nu primesc proteină de vacă, și au rezultate uimitoare. Sunt mai sănătoși. Fac mai puține infecții. Cresc mai bine”, spune Hair.

De la donări în spitale la vânzări făcute fără verificări

Totul pare foarte simplu. Unii copii au nevoie de lapte de la sân pe care mamele lor nu-l pot produce; alte mame produc mai mult decât au nevoie copiii lor; bancile de lapte uman iau surplusul și îl dau celor care au nevoie. Însă pe măsură ce mai mulți părinți și spitale caută lapte donat pasteurizat, stocurile au început să i se epuizeze stocurile. Au început să apară companii care au înființat bănci de lapte pentru profit, laptele putând fi cumpărat și vândut online, cu mai puține sau chiar fără verificări asupra calității sau contaminării. A devenit ceva mai complicat decât un simplu ajutor.

Filozof și bioetician la Universitatea Georgetown, Rebecca Kukla spune că, deși unele tactici folosite de companii pot fi văzute ca exploatatoare, nu e nimic neetic ca o femeie să își vândă laptele. „E o diferență între ce face cineva mânat de necesități economice și alegerile personale pe care le face pentru a-și aranja propria viață”, spune ea.

Este alegerea pe care Andrea Short, o mamă de 33 de ani din zona Detroitului a făcut-o. Ea și-a alăptat primul născut, Jaden, fără probleme, dar când s-a născut fiica ei Johanna, lucrurile nu s-au mai potrivit la fel de bine. Așa că Short a început să se mulgă pentru a o hrăni pe Johanna dintr-o sticlă. În curând însă, Short mulgea mai mult decât avea Johanna nevoie și congelatorul a devenit neîncăpător pentru tot laptele. Atunci a descoperit compania Medolac care era dispusă să cumpere.

Timp de câteva luni, Short a vândut peste 140 de kilograme de lapte de care fetița ei nu a avut nevoie, asigurând familiei venituri suplimentare. Deși Short și soțul ei lucrau amândoi ( ea într-un spital și el ca pompier), familia se baza pe câștigurile de la programul Women, Infants and Children pentru a se descurca cu banii. Cu o parte din banii de la Medolac, Short a cumpărat un leagăn  oferindu-le copiilor un loc de joacă sigur. „Am fost recunoscătoare pentru bani și oportunitate avută”, spune ea.

Donarea de sânge și țesuturi se bazează complet pe altruism; mulți consideră că laptele de mamă nu ar trebui tratat diferit. John Honaman, dela  Asociația Băncilor de Lapte Uman din America de Nord, spune că nu ar trebui să se profite de pe urma laptelui de sân, și spune că sistemul funcționează optim când mamele care primesc lapte pentru copiii lor decid să doneze la rândul lor.

„Dacă am fi încrezători în nevoile comunității, am vrea ca întotdeauna să fim în poziția în care nevoia să fie asociată cu oferta, pentru că am avea un cerc perfect”, spune el. „Mamele au nevoie să dea, copiii au nevoie să primească.”

Morgan Bryan este o profesoară din Houston. Ea a văzut beneficiile unei diete bazate numai pe lapte uman pentru băieții ei, gemenii Austin și Jonah care au fost născuți la 24 de săptămâni. Laptele ei nu venea și, cu stresul de a privi copiii vulnerabili care de abia se agățau de viață, avea probleme să producă lapte, așa că atunci când doctorul gemenilor i-a cerut familiei Bryan să spună dacă sunt de acord ca băieții să primească lapte uman de la donatori ei nu au ezitat.

„Nu am stat să mă gândesc de două ori. Avuseseră deja transfuzii multiple de sânge și este același lucru, iar dacă de asta e nevoie asta o să primească”, spune Bryan. „Am fost așa de încântată că Jonah va putea primi lapte încât am fost de acord imediat.”

Câteva zile mai târziu Bryan producea suficient lapte cât să își poate hrăni ambii băieți cu propriul lapte. Gemenii au primit de asemenea un fortifiant făcut din lapte uman ca rezultat Austin și Jonah au trecut cu bine prin perioada de risc ridicat de enterocolită necrotică. La 8 săptămâni Austin a murit de o altă infecție, dar Bryan a fost așa de recunoscătoare donatoarelor încât a donat la răndul ei laptele în exces Băncii de Lapte de Mamă a Spitalului Texas Children’s.

Apariția acestui articol a fost posibilă prin amabilitatea Mosaic.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa