Dr. Jack Newman: Da, medicii fac greşeli în ceea ce priveşte alăptarea!

alaptarea-totul-despre-mame

Nu puţine sunt mamele care s-au confruntat în maternitate cu informaţii contradictorii legate de alăptare. Acestea erau mult diferite de ceea ce ştiau ele, din cărţi de specialitate şi din surse verificate de pe internet. Informaţiile erau cu atât mai surprinzătoare, cu cât ele nu veneau din partea colegelor de salon. Ci, exact, din partea personalului medical. O postare pe pagina oficială de Facebook a doctorului Jack Newman, autorul Ghidului pentru alăptare, ne arată o serie de astfel de greşeli în ceea ce priveşte alăptarea, făcute de medicii neonatologi şi pediatri.

Ca prim exemplu este arătată fotografia unei mame şi a bebeluşului ei, pus la sân. Doctorul Jack Newman a povestit despre aceasta că bebele a avut nevoie de ceva timp pentru a prinde mamelonul. Dar hotărârea mamei şi ajutorul oferit de consultanţii de alăptare au dus la reuşită. Din păcate, nu personalul medical a contribuit la succesul alăptării.

Greşelile, făcute pentru că majoritatea medicilor nu au informaţii despre alăptare

Aşa crede doctorul Jack Newman. El este de părere că afirmaţia se poate extinde la majoritatea celor care lucrează în sănătate. Mai mult de atât, mulţi dintre aceşti specialişti pot fi caracterizaţi drept anti-alăptare.

Declaraţiile publice făcute de asociaţii de pediatrie din întreaga lume sunt în concordanţă cu recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. E vorba despre alăptare exclusivă până la 6 luni şi continuarea alăptării până la 2 ani sau peste această vârstă. Dar mulţi medici le spun, încă, mamelor ce îşi doresc să continue alăptarea să se oprească la 6 luni, 1 an sau 2 ani. Motivul? „Laptele matern nu mai conţine nimic după 6 luni sau 1 an”.

Dar adevărul este că proteinele, caloriile, carbohidraţii şi grăsimile, toate se regăsesc în lapte după 6 luni şi după un an. Laptele matern nu este doar apă albă, aşa cum cred medicii, mai spune medicul.

Experienţa personală cu alăptarea, de mare importanţă pentru medici

Jack Newman este de părere că experienţa personală a medicului este foarte importantă în acumularea de informaţii despre alăptare şi atitudinea generală faţă de acest proces. Nu e de mirare că un medic al cărui copil nu a fost alăptat nu va avea foarte multă susţinere pentru alăptare.

Alăptarea e privită drept incompatibilă cu mama modernă

În societatea occidentală, unele mame cred că alăptatul este dezgustător sau incomod, în sensul că nu se potriveşte cu stilul lor de viaţă. Sunt mame care mai cred că alăptarea nu e deloc necesară şi e chiar demodată, din moment ce există lapte praf în magazine. Alte mame cred că alăptatul este dificil sau dureros ori ambele. Imaginea cu care sunt obişnuite de societatea în care trăiesc este una care nu încurajează punerea copilului la sân, ci la biberon.

Până şi puii de animale sunt hrăniţi în cărţi cu ajutorul biberonului. Fetele sunt învăţate încă din şcoală că, atunci când un bebe plânge, biberonul este soluţia de liniştire.

Şcolile de medicină nu îi învaţă pe studenţii lor nimic despre alăptare

Mai târziu, şcolile de medicină nu îi învaţă pe studenţii lor nimic despre alăptare. Nici măcar rezidenţii de la pediatrie sau obstetrică nu învaţă nimic despre hrănirea copilului la sân. Iar când se confruntă cu probleme precum ragade, copil care plânge mereu sau care refuză să se ataşeze la sân, răspunsul lor este, aproape în totalitate, „daţi-i formulă şi gata”. Şi chiar dacă sunt susţinători ai alăptări, teoretic, doar puţin dintre ei ştiu ce să facă în realitate.

Anestezia de dinainte de naştere poate influenţa alăptarea

Majoritatea mamelor nasc la spital, iar anestezia de dinainte de naştere poate să altereze capacitatea copilului de a suge. Substanţa conţinută de ea va intra în sângele mamei. Ea va afecta starea de prezenţă a bebeluşului şi abilitatea lui de sucţiune. Pentru că bebele va fi şi somnoros din pricina substanţelor din ansestezic, el nu va suge aşa cum se preconizează. Nu e de mirare că personalul medical îi va da formulă în acest caz.

Bebeluşul poate să piardă peste 10% la naştere!

O altă regulă care nu stă în picioare este cea legată de faptul că un nou-născut nu poate să piardă mai mult de 10% din greutatea avută la naştere. Pentru că multe femei primesc o cantitate mare de lichid intravenos în travaliu, în timpul naşterii şi după naştere, e firesc ca o parte din lichid să ajungă la bebeluş. De aceea, el se poate naşte „suprahidratat” sau „cu greutate mare”. La naştere bebe, face pipi şi începe să elimine acest lichid, revenind la hidratarea „normală”. Aşadar, bebeluşul nu pierde greutate reală şi nu e potrivit să analizăm greutatea lui, ca să ne dăm seama dacă bebe suge bine sau dacă are nevoie de supliment.

E adevărat, însă, că acea cantitate de lichide care ajunge în corpul mamei poate să o facă să reţină apa. Această apă se poate regăsi nu doar în mâini şi picioare, ci şi în zona sânilor, respectiv a mameloanelor. Drept urmare, bebeluşul va avea dificultăţi în a prinde sfârcul şi chiar de a capta colostru.

Toate aceste reguli apar de la pediatri şi neonatologi care nu au cunoştinţele de bază referitoare la alăptare. Aşadar, surpinzător nu e faptul că multe mame au dificultăţi de alăptare. Ci cât de multe mame reuşesc să alăpteze, în pofida începutului prost din spitale.

Aproape niciun medicament administrat mamei nu necesită întreruperea alăptării!

Dr. Jack Newman mai pune degetul pe rană şi vorbeşte în postarea sa despre faptul că mulţi medici interzic alăptarea în cazul în care mama urmează un anumit tratament medicamentos. Din fericire, aproape niciun medicament administrat mamei nu necesită întreruperea alăptării. Cantitatea de medicament care ajunge în laptele matern este, în multe cazuri, egală cu zero.

Până şi medicamentele complexe care se folosesc pentru tratarea unor boli inflamatorii, autoimune sau chiar a cancerului nu au cum să ajungă în laptele matern. Dacă ar putea, cumva, să pătrundă în acesta, ar fi digerate în stomacul copilului, aşa cum sunt digerate alte proteine. Mai departe, dacă ar trece de stomac şi de sucurile pancreasului, nu ar fi absorbite de sângele bebeluşului. Ci ar ajunge să fie eliminate cu materiile fecale.

Nici antibioticele nu reprezintă motiv de întrerupere a alăptării

Mai ales dacă ne gândim că de multe ori aceleaşi antibiotice care sunt prescrise mamei ajung să fie prescrise şi copilului, în alte circumstanţe.

Iar, pentru că atât de multe mame sunt descurajate să alăpteze, alăptarea are acum o reputaţie proastă. Nu e de mirare că se spune că alăptarea este dureroasă, dificilă, copiii alăptaţi nu sunt copii fericiţi, iar alăptarea este o chestiune riscantă ce poate duce la înfometarea copiilor.

Vrei să afli totul despre alăptare chiar de la Dr. Jack Newman? Citește ”Ghidul pentru alăptare al dr. Jack Newman” și găsește răspunsuri la absolut toate întrebările. Detalii AICI.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook. Acolo găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante!

Foto: Facebook

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație