Ilinca Tudose-Tranulis: „Sfatul meu ar fi ca mama să alăpteze oriunde, încurajând şi alte mame să o facă.”

alaptarea-un-act-firesc-totul-despre-mame

De vorbă cu Ilinca Tudose-Tranulis despre (re)transformarea alăptării într-un act firesc

Pentru mamă și bebeluș, alăptarea poate fi cel mai natural lucru, dar, totodată, poate fi un act greu de acceptat în societate sau chiar în familia extinsă. Pentru că am vrut să aflăm mai multe despre procesul de normalizare a alăptării în ţara noastră, am stat de vorbă cu Ilinca Tudose-Tranulis, medic specialist pediatru și consultant în alăptare certificat internațional (IBCLC), despre modul în care este privită alăptarea în Romania și despre ce putem face cu toții pentru a o reașeza la locul cuvenit.

TOTUL DESPRE MAME: Ilinca, de ce e de dorit ca într-o societate alăptarea să fie privită ca un act firesc? Care sunt avantajele alăptării pentru sănătatea mamei şi a copilului? Dar pentru relaţia şi bunăstarea lor psihologică?

Ilinca Tudose-Tranulis: Alăptarea este modul firesc de hrănire a unui nou-născut, am supravieţuit zeci de mii de ani în parte datorită existenţei laptelui matern. Informaţia noastră genetică este foarte asemănătoare cu cea de la începuturile umanităţii, doar societatea în care trăim s­-a schimbat. Aşadar, nevoile unui copil sunt aceleaşi – de a se hrăni cu laptele matern și de a sta aproape de părinţii săi. Din păcate, societatea în care trăim are multe preconcepţii despre alăptare, cum că ar fi doar pentru bebeluşi, că ar trebui să se petreacă într-un spaţiu intim, că expunerea unui sân din care suge un copil e ceva ruşinos. Aceste concepţii vin probabil din dorinţa de emancipare a femeilor, din perioada de glorie a laptelui praf. Totuşi, ele nu sunt în acord cu natura. Laptele matern este bun pentru copil atât timp cât acesta îşi doreşte să sugă, ceea ce poate însemna mai mulţi ani. Recomandarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii este ca alăptarea să se desfășoare la cerere, adică oriunde şi oricând, până la doi ani şi peste. Aşadar, „gestul intim” dintre mamă şi copil se poate petrece în parc, la restaurant, sau într-­un magazin. Sânul din care suge un copil, parţial vizibil, induce de multe ori reacţii agresive celor din jur, deşi reclamele cu femei cât mai dezbrăcate sunt perfect acceptate.

Dacă alăptarea ar fi mai puţin controversată, mai multe femei ar alăpta pentru o perioadă mai lungă de timp, ceea ce nu poate aduce decât lucruri bune atât pentru indivizi, cât și pentru societate. Alăptarea în sine însemna sănătate, atât pentru mamă, cât şi pentru copil. Copilul primeşte hrană specifică speciei, cu nutrienţi indispensabili unei dezvoltări optime fizice şi psihice, cu anticorpi care îl protejează de boli, cu factori activi care stimulează digestia şi alte procese din organism. Alăptarea scade riscul de boli cum ar fi obezitatea, diabetul, rahitismul, anumite forme de cancer şi multe altele. Nealăptarea, pentru mamă, înseamnă risc mai mare de cancer de sân, cancer ovarian şi uterin, osteoporoză. În plus, alăptarea înseamnă mai puţine deşeuri în natură, mai puţine cheltuieli pentru familie, dar şi pentru spitale.

Efectul psihologic este extrem de important. Hormonii implicaţi în alăptare întăresc relaţia de ataşament dintre mamă şi copil. În plus, cei doi petrec mai mult timp împreună, iar sugarul primeşte protecţia şi confortul de care are nevoie pentru o dezvoltare armonioasă.

TDM: Cu ce prejudecăţi legate de alăptare te-­ai luptat în calitate de consultant în lactație şi de medic specialist pediatru?

Ilinca Tudose-Tranulis: M-­aş bucura să spun că m-­am confruntat deja cu toate prejudecăţile posibile, dar, din păcate, din când în când, tot aflu diverse noi motive prin care alăptarea e nedreptăţită. Cele mai periculoase sunt ”Nu ai lapte” şi ”Laptele tău nu este bun”, care, spuse unei mame la început de drum, au efecte devastatoare, mai ales când vin din partea unor cadre medicale. Nu există situația în care ca o mamă să nu aibă lapte, ci poate doar o lactație insuficientă, dar şi aceasta este extrem de rară. Nu există lapte matern ”prost”. Pe lista prejudecăţilor urmează ”E mare, până când o să sugă?”. Nu există studiu care să demonstreze efecte adverse ale alăptatului la o anumită vârstă. În plus, este doar alegerea mamei şi a copilului, nimeni nu ar trebui să judece, cu atât mai puţin să intervină. Din păcate, lista de prejudecăţi poate continua. Se întrerupe alăptarea pentru tratamente banale urmate de mamă, pentru afecţiuni uşoare ale sugarului, pentru motive fără nicio bază ştiinţifică.

TDM: Am fost uimită să văd în alte ţări femei alăptând cu naturaleţe în tot felul de locuri ­ unele special create pentru ele­, dar şi o grijă mai mare a societăţii faţă de mama care alăptează. Care sunt lucrurile care pot contribui la instalarea firescului în România în ceea ce priveşte alăptarea? Cu atât mai mult cu cât, potrivit ultimului studiu realizat în România, ţara noastră se plasează pe ultimul loc în UE în privinţa ratei alăptării nou-născuților.

Ilinca Tudose-Tranulis: E importantă susţinerea din partea cadrelor medicale informate şi proalăptare, deoarece acestea sunt persoanele care oferă sfaturi unei mame ce pune pentru prima dată copilul la sân. Totuşi, forţa cea mare este la mame. Atât cele care alăptează cu succes, care pot alăpta în public pentru a încuraja şi o altă mamă să se aşeze pe aceeaşi bancă în parc cu copilul la sân, cât şi cele care nu au reuşit să alăpteze pentru că nu au găsit la timp susţinerea potrivită pot oferi un sfat bun unei mame aflate în căutare de informații. Iar o mamă informată în privinţa alăptării va căuta sprijin la un consultant în lactație atunci când primeşte un sfat ce contravine cunoştinţelor ei.

Pe lângă mame şi cadre medicale informate, un ajutor imens vine din partea ONG­-urilor care susţin alăptarea, organizează campanii, marşuri, filme, site­-uri, cursuri, strângeri de fonduri. Susţinerea autorităţilor ar trebui să constea în recunoaşterea meseriei de consultant în lactație şi participarea acestuia în orice echipă medicală ce îngrijeşte mama şi copilul, în campanii naţionale de promovare a alăptării, în interzicerea promovării agresive a formulelor de lapte praf, în menţinerea concediului de maternitate cu durata de doi ani.

TDM: Unul dintre aspectele delicate pentru tinerele mame este alăptarea în public. Eu am fost una dinte mamele stânjenite de hrănirea bebeluşului în public, pentru că nu vedeam pe nimeni alăptând şi pentru că mă temeam de reacţia celor din jur. Ce ar trebui să ştie o mamă astăzi în ceea ce priveşte alăptarea în public?

Ilinca Tudose-Tranulis: Alăptarea în public este susţinută prin lege, nefiind considerată expunere indecentă. Aşadar, e dreptul tău şi al copilului să alăptezi în public. Într­-un astfel de moment cred că trebuie să te concentrezi pe nevoia imediată a copilului şi mai puţin pe părerea celor din jur. O mamă în situaţia ta ar putea pur şi simplu să încerce şi poate va fi surprinsă să primească un zâmbet din partea altei mame sau o încurajare din partea unei bunicuţe. Ar fi de ajutor existenţa mai multor spaţii special amenajate pentru alăptare, utile tocmai mamelor timide.

TDM: Nu o dată am auzit replica: “doar mamele care nu merg la serviciu pot alăpta”. Cât adevăr este în această afirmaţie?

Ilinca Tudose-Tranulis: Mamele ce aleg să se întoarcă la serviciu în primele luni de viaţă ale copilului pot să alăpteze cât sunt acasă, iar în timpul petrecut departe de puiul lor pot să se mulgă şi să păstreze laptele pentru ziua următoare. E dificil, dar se poate. Când copilul mai creşte, poate mânca solide în perioada cât mama nu e acasă şi poate suge la cerere în rest. Sunt mame care lucrează un număr redus de ore şi îşi pot lua copiii la serviciu, iar acolo au posibilitatea să îşi ia pauze de alăptat. Aşadar, soluţii se găsesc, trebuie doar să îţi doreşti cu adevărat.

TDM: Şi, pentru că tot am vorbit despre serviciu, spune-­ne părerea ta: normalizarea alăptatului ar îngrădi activitatea mamelor sau, din contra, le-­ar ajuta să se dezvolte în cât mai multe direcţii – studii, carieră, hobbyuri etc.?

Ilinca Tudose-Tranulis: Atunci când am scăpa de prejudecăţi şi am privi alăptarea ca pe un lucru firesc, nu ne­-am mai mira când o tânără mamă vine cu copilul la curs pentru a-­l putea alăpta sau îşi ia o pauză în timpul examenului pentru că bebeluşului îi este foame. Poate va fi firesc ca mama care alăptează să aibă dreptul la pauze pentru muls sau alăptat în timpul serviciului ori dreptul la program scurt. Tot atunci, mama care alăptează ar putea să se plimbe într­-un muzeu sau să meargă la restaurant fără a-­i fi frică de privirile celor din jur. Contrar părerii unora conform căreia mama ar trebui să stea în casă cât alăptează, eu cred că mama ar putea să adapteze activităţile plăcute şi sănătoase de dinainte de copil, astfel încât să le poată face cu împreună el.

TDM: În familia mea, străbunica maternă şi­-a alăptat copiii până peste 3 ani, bunica mea aproximativ 18 luni, iar mama mea doar câteva luni. Ce poate face societatea de astăzi pentru ca mamele să reînveţe să alăpteze, într­-un fel adaptat secolului în care trăim?

Ilinca Tudose-Tranulis: Alăptarea nu trebuie învăţată, este în noi. Trebuie doar să ştim că se poate, să avem mai multă încredere în corpul nostru şi în instinctele noastre decât în vecina, mătuşa sau bona care a alăptat doar câteva săptămâni, dar dă sfaturi numeroase. Ne dorim ce e mai bun pentru copiii noştri, dar înţelegem adeseori prin asta cea mai bună formulă de lapte praf, cel mai bun căruţ sau cel mai scump leagăn. Mama care se va întreba: ”Oare copilul meu ce îşi doreşte?” va şti că răspunsul e cel firesc şi natural: somnul cel mai bun este aproape de mamă, pentru a-­i auzi glasul şi bătăile inimii, a-­i simţi mirosul, a putea gusta oricând hrana cea mai bună pentru trup şi suflet – laptele matern, plimbarea cea mai lină este în braţele mamei, în acelaşi ritm simţit timp de nouă luni în viaţa intrauterină. Şi nu, acest copil nu va fi răsfăţat, ci protejat şi iubit, iar independenţa şi­-o va câştiga singur, când va fi pregătit, ştiind că mama e mereu acolo pentru el.

Practic, mamele ar putea să se informeze temeinic în privinţa alăptării din cărţi şi site-­uri dedicate, ar putea urma cursuri, ar putea solicita ajutorul unui consultant în lactație. Societatea ar trebui să le susţină, să renunţe la mituri, să le încurajeze.

TDM: Care sunt sfaturile tale pentru mamele sau viitoarele mame care vor să contribuie la normalizarea alăptării în societatea românească?

Ilinca Tudose-Tranulis: Sfaturile mele ar fi să povestească prietenilor, rudelor sau cunoştinţelor despre beneficiile alăptării, despre sentimentele unice pe care le poţi trăi când alăptezi, despre forţa pe care alăptarea ţi-o da, atunci când ştii că feminitatea este la cote maxime. Să alăpteze oriunde copilul doreşte, încurajând şi alte mame să o facă. Să nu renunţe la alăptat la sfatul unui cadru medical pentru situaţii nenecesare şi uşor de depăşit. Să se informeze din surse sigure şi, în dezbaterile despre alăptat, să aducă mereu argumente ştiinţifice. Să îşi urmeze instinctele şi să respecte nevoile copilului. Să fie mândre că alăptează şi să se bucure din plin de momentele cu copilul la piept! La final, aş vrea să le mulţumesc unor mame minunate şi mari susţinătoare ale alăptării, datorită cărora am putut şi eu să trăiesc această experienţă de neegalat.

Vom afla de la Ilinca Tudose-Tranulis mai multe despre momentele speciale în alăptare (alăptarea în tandem, alăptarea gemenilor, alăptarea în timpul sarcinii, a menstruației, pe perioada tratamentelor medicale) pe 15 mai, la ediţia a noua a “Atelierelor cu mămici”. Evenimentul  va avea loc la Connect Hub din Bucureşti, cu începere de la ora 18:30. Participarea este gratuită, dar pentru înscriere vă rugăm să apăsaţi butonul roz de înscriere de aici şi să completaţi câmpurile indicate.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație