Medicamentele și alăptarea

Deși există din ce în ce mai multă informație în domeniu, mamele care alăptează încă nu primesc tot sprijinul de care au nevoie pentru a putea duce o viață normală și împlinită alături de familia lor.

Lipsa de sprijin este acută mai ales din partea cadrelor medicale. Fără să generalizez, sunt încă multe asemenea persoane care propagă idei învechite sau percepții personale legate de acest subiect.

Află totul despre primele zile cu bebelușul, alăptare, diversificare, somn și toate celelalte provocări ale bebelușiei de AICI.

Alăptarea este un proces fiziologic, o relație, un mod de viață, nu o boală.

Mamele care alăptează primesc o listă lungă de restricții, de la norme sociale aberante până la restricții alimentare sau interdicția de a lua medicamente.

Ultima este probabil cea mai gravă, fiindcă le privează de tratamente care le poate salva viața dacă sunt făcute la timp și, nu în ultimul rând, lipsa unui tratament adecvat poate afecta calitatea vieții.

O femeie care alăptează poate lua aproape orice medicament

Prin urmare, aș vrea să subliniez că o femeie care alăptează poate lua aproape orice medicament prescris în mod normal pentru boala de care suferă. Extrem de puține substanțe trec în laptele matern într-o asemenea concentrație încât să afecteze copilul (Thomas Hale, RPh, PhD – Medications and Mothers’ Milk 2014, p. 7-12, Dr. Jack Newman – Breastfeeding and Medications) . Să nu mai spunem că oricum, de multe ori când le impun restricții mamelor, medicii nu se gândesc că interzic tratamente cu substanțe care se folosesc inclusiv în tratamentul nou-născuților.

Prospectul unui medicament nu este un indicator privind posibilitatea tratării mamei care alăptează. Majoritatea apar ca disclaimer pentru cazul în care producătorul ar fi acționat în justiție, dat fiind că nu se fac efectiv studii științifice pe femei care alăptează și copiii lor, din motive de ordin etic. Am găsit restricție privind sarcina și alăptarea și în prospectul unui ceai de tei al unui producător autohnton. În ciuda acestui fapt, există extrem de multă evidență științifică ce atestă sau nu dacă un medicament este riscant pentru mamă sau copilul alăptat. Dovezile sunt centralizate și publicate în baze de date cu acces public, susținute de universități sau guverne, deci perfect legitime. (Exemplu: e-lactancia,  lactmed).

Există de asemenea medicamente care nu se excretă în lapte sau pur și simplu nu sunt absorbite prin stomac sau intestine.

Aici includem majoritatea tratamentelor injectabile, inclusiv faimoasa anestezie locală sau generală. Chiar dacă acestea ajung în laptele matern, copilul nu va absorbi doza, fiindcă le primește pe cale bucală. Poate vi se pare logic. Medicii stomatologi însă au o altă părere, sfaturile acestora variază de a interzice alaptarea 24-48 de ore (trend în descreștere) până la a te pune să arunci „primul lapte” de după intervenție. Trecând este faptul că nu suntem rezervoare ambulante, medicamentele au un anumit timp de înjumătățire, care le face să nu mai ajungă în lapte după o anumită perioadă de la administrare, mai lungă sau mai scurtă. Timpul de înjumătățire nu este altceva decât viteza cu care medicamentul este scos din fluxul sanguin și trimis la rinichi. Anesteziile sunt printre cele mai rapid excretate medicamente.

Substanțele de contrast pot de asemenea fi folosite în alăptare. Substanțele radioactive precum technetium necesită o pauză (mai mică decât cea recomandată în general). În cazul examenelor pentru tiroidă, unde iodul radioactiv este cu adevărat periculos, sunt cazuri când scanarea poate fi ocolită cu totul. Întotdeauna puteți corobora recomandarea medicală cu informațiile oferite de un consultant în alăptare certificat pentru a lua cea mai bună decizie pentru sănătatea voastră.

Aceasta nu este totuși  o prelegere pentru a pompa medicamente în mama care alăptează.

Recomandările de tratament în timpul alăptării pot varia în funcție de vârsta copilului, de gravitatea bolii mamei (unele afecțiuni pot fi tratate și mai târziu), de cantitatea de lapte primită de copil. Prematurii sau copiii cu nevoi speciale necesită mai multă atenție când discutăm despre medicamentele luate de mamă, dar un copil sănătos puțin mai mare nu riscă la fel de mult, mai ales că după șase luni și cantitatea de lapte primită se diminuează în favoarea diversificării. De asemenea, putem profita de perioadele în care ei sug mai rar pentru a administra tratamentul și a micșora posibilitatea de a-l primi odată cu laptele.

Pe de altă parte, un medicament care se dă în general și copiilor sau nou-născuților poate fi administrat și mamelor. Cum scriam și mai sus, cantitatea ajunsă în lapte oricum este mult mai mică decât doza recomandată copiilor/kilogram-corp.

Înțărcarea bruscă este comparabilă cu bătaia iar copiii o resimt ca pe retragerea bruscă a dragostei materne.

Literatura de specialitate recomandă medicilor să ofere mamelor alternative la medicamentele care diminuează lactația. Înțărcarea temporară, recomandată cu atâta lejeritate de multe cadre medicale, presupune multe riscuri pentru continuarea alăptării. În plus, este foarte greu să convingi dintr-o dată un copil că nu mai poate suge. Înțărcarea bruscă este comparabilă cu bătaia iar copiii o resimt ca pe retragerea bruscă a dragostei materne. Dacă aceste lucruri pot fi evitate, cadrele medicale ar putea colabora cu mama, respectând în același timp și nevoile copilului. Subliniez că bebelușii înțărcați temporar riscă să nu se mai întoarcă la sân.

Înttdeauna când se recomandă un tratament mamei care alăptează, se vor calcula riscurile versus beneficiile. În multe cazuri un medicament potențial periculos are echivalente mai sigure. Nu este nevoie să suferiți de infecții locale chinuitoare sau să amânați intervenții stomatologice din cauză că alăptați. Netratate, infecțiile se pot acutiza sau întinde spre alte regiuni ale corpului, iar neajunsurile sunt mult mai mari.  

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație