Povești despre alăptarea în public: ”Uite mami, bebe suge lapte și mama lui nu e văcuță!”

Alaptare / Totul despre mame

 

Text câștigător la concursul de povești despre alăptarea în public.

Autor: Cristina Elena

„Indiferent dacă alăptatul se face acasă sau în public, el este un act la fel de normal și natural precum băutul unei căni cu apă sau mâncatul unui corn. Că este un gest care presupune o anumită intimitate, este perfect adevărat, însă nu are nimic indecent sau rușinos care să ceară a fi ascuns când suntem în public!

Recunosc că mi-a luat ceva timp sa pun în practică această „filosofie”, mai ales că primele experiențe „publice” s-au lăsat cu unele comentarii, am ajuns prin perseverență și încredere la naturalețea gestului: să nu mă mai simt stânjenită din cauza lipsei de politețe, înțelegere și, până la urmă de educație, a multora.

Așa se face că acum, la aproape 10 luni de alăptat, nu mai am nici o sfială sau temere de ce ar putea spune unii sau alții sau vreo grabă să ajung acasă înainte ca Anastasiei să-i fie foame. În schimb, ne bucurăm de soare, de zilele minunate ale verii și în primul rând de noi două, de armonia pe care am reușit să o construim împreună.

Și poate că tocmai această armonie a noastră atrage adesea unele persoane atunci când ne retragem într-un colț de parc pentru a „lua masa”. Recent, am avut două „întâlniri” care m-au impresionat și pe care vreau să le împărtășesc.

O doamnă în vârstă a venit și s-a așezat lângă noi, cu o anumită reținere pentru că nu mai erau bănci libere, dar și cu foarte mult drag în privire. Când Anastasia a lăsat sânul și a privit-o zâmbitoare i-a spus: „Nicăieri și niciodată pe lumea aceasta nu-ți va fi mai bine, îngeras!” iar mie: „Vă admir doamnă că alăptați și acum când e deja mare! Eu am doi nepoți, iar mama lor le-a dat lapte praf din comoditate și motive estetice, iar acum, la 32 de ani, se luptă cu un cancer la sân...

Și cea de-a doua:

Un puști de vreo 3-4 ani se plimba prin apropiere cu mama lui. Cu o privire extrem de curioasă în ceea ce ne privește, îi spune la un moment dat mamei: „Uite mami, bebe suge lapte și mama lui nu e văcuță!”

Vădit stânjenită, mama l-a apostrofat și s-a scuzat față de mine: „El așa știe… că doar văcuța dă lapte bun și hrănitor!…”

Le oferim copiilor noștri viață, iar prin alăptat avem șansa de a le oferi ceva unic, un ceva care le va pecetlui pentru totdeauna „povestea lor de viață”!  Fără a judeca pe nimeni, suntem libere fiecare dintre noi, mamele, să alegem cum, unde și cât timp ne alăptăm copii. Realizez cât de departe suntem adesea, în lumea în care trăim azi atât de firesc, de natura noastră profundă și nu cred că ar mai trebui sa ne mirăm atunci când natura se întoarce într-un fel sau altul împotriva noastră…”

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
TOTUL DESPRE MAME
În fiecare zi discutăm despre neliniștile și problemele cu care se confruntă orice părinte, ne consultăm cu psihologi și medici pentru a vă oferi cele mai bune sfaturi și…

Citește mai multe despre autor

Intră în conversație