Cum am luptat cu dermatita atopică a copilului meu

Ramona Dinescu
dermatita

Dermatita atopică este o afecțiune a pielii ce se manifestă în general în rândul copiilor.

Despre dermatita atopică auzisem o mulțime de lucruri însă niciodată nu m-a preocupat foarte tare subiectul. Primul copil, deși avea teren alergic moștenit de la tatăl său, nu a avut nicio problemă cu pielea, iar eu nu am dat nici cea mai mică importanță subiectului ”dermatită”.

Al doilea copil, la vârsta de două luni a început să dea semne de dermatită. Inițial am crezut că i s-a înroșit pielea din cauza hăinuțelor prea strânse pe corp, însă, imediat ce l-a văzut medicul pediatru mi-a spus că prezintă semnele dermatitei atopice.

Din nou nu am dat prea multă importanță, dar când am văzut că pe zi ce trece se agravează și că se trezea noaptea plângând din cauza mâncărimilor, am început să mă interesez.

Dermatita atopică – coșmarul primelor luni de viață

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-l duc la un  consult dermatologic. Primul medic care l-a văzut pe cel mic mi-a spus să-l las în pace și să-i fac doar baie cu apă cu tărâțe. Al doilea mi-a oferit câteva soluții pe termen lung. Starea copilului era din ce în ce mai gravă. În jurul gâtului, unde se mai scurgeau picături de lapte și unde nu se putea aerisi pielea, din cauză că încă nu își ținea capul ridicat, și în zona pliurilor pielii, părea că este carne vie.  Pielea era roșie, cu cruste, lucioasă, foarte uscată și pe alocuri crăpată. Aspectul este unul terifiant în cazurile puțin mai severe, ca să nu vorbim de cele grave, dar disconfortul este și mai mult de atât. Aceste iritații provoacă mâncărimi severe și o stare generală proastă sugarului.

Am încercat să elimin toți factorii care ar putea declanșa puseurile de dermatită atopică. Singurul lucru care părea să aibă efect, era crema cu hidrocortizon, însă nu o puteam folosi zilnic. Conform indicațiilor medicului pediatru, am avut voie să folosesc acest unguent doar câteva zile, în momentele de declanșare a puseurilor acestei afecțiuni.

Eram mai mult decât descurajată. Simțeam că nu-i va trece niciodată și că se va chinui așa foarte multă vreme, deși primeam asigurări din partea pediatrului că nu este totuși o formă severă de dermatită atopică și că, în mod normal, dacă îi urmez indicațiile, până spre vârsta de un an, va dispărea.

Ulterior am aflat de la un alt medic dermatolog că dermatita atopică este o afecțiune pe viață. Apare în anumite situații, generată de anumiți factori și dispare apoi. Cu cât copilul crește, cu atât simptomele sunt vizibil mai ușoare.

Conform informațiilor pe care le-am primit de la Dr. Simona Pecec, medic specialist pediatrie, este o afecțiune generată de mulți factori, cel mai important fiind terenul alergic moștenit de la părinți. De exemplu, dacă ambii părinți au avut alergii în copilărie, cel mic are șanse de 80% să dezvolte o dermatită atopică. Apoi urmează factorii alergeni precum praful, acarienii, mucegaiul, anumite alimente, săpunurile, detergenții, fibrele textile, etc.

Cum am învins dermatita atopică?

Așa cum spuneam, am încercat să elimin din peisaj toți factorii care influențează manifestarea dermatitei atopice. Sunt câteva lucruri esențiale de urmat în tratamentul acestei afecțiuni:

Eliminarea prafului și acarienilor. Curățam în permanență casa să nu fie fir de praf și am găsit o soluție specială, bio, pentru saltele.

Eliminarea fumului de țigară. Nimeni, niciodată nu are voie să fumeze la noi în casă, iar copilul nu a mers și nu va merge în locuri închise în care se fumează.

Folosirea detergenților speciali pentru pielea sensibilă. Inițial, am folosit un astfel de detergent doar pentru hainele lui și nu aveam niciun efect pozitiv. Apoi am realizat că noi luăm copilul în brațe și se atinge de hainele nostre, precum și de lenjeria de pe patul nostru. De atunci spălăm totul numai cu detergent sensitiv. Pentru hainele copilului folosesc întotdeuna funcția de clătire dublă. Niciodată nu folosesc balsam de rufe. Toate hainele sunt mereu călcate, inclusiv cele cu care stă prin casă.

Eliminarea mucegaiului. Din cauza umidificatorului, în casă au apărut câteva pete de mucegai. Am luat copiii, am plecat o săptămână la bunici, timp în care toți pereții din casă au fost curățați și izolați.

Eliminarea alimentelor alergenice. Am început cu laptele, căci era bebeluș și nu bea decât lapte la momentul acela. La sfatul pediatrului, am început să-i dăm formulă de lapte hipoalergenic și până în ziua de azi asta a primit. Am fost foarte atenți la diversificare, i-am introdus treptat fiecare aliment și am lăsat pentru vârsta de peste un an alimentele cu cel mai mare potențial de provocare a alergiilor precum peștele, soia sau ouăle.

Temperatura și umiditatea din cameră. Am făcut tot posibilul să avem în permanență o temperatură de 21-22 de grade Celsius și o umiditate adecvată, chiar dacă, de multe ori, am fost nevoiți să folosim aerul condiționat.

Evitarea băilor dese. Ca să citez medicul dermatolog, apa este unul dintre cei mai mari dușmani ai dermatitei atopice, deoarece usucă pielea. Deși aveam un bebeluș care teoretic trebuia îmbăiat zilnic, al meu primea bălăceală o dată la două, trei zile.

Emolierea pielii. Pielea copiilor cu dermatită atopică trebuie îngrijită zilnic cu loțiuni emoliente, speciale pentru acest tip de afecțiune. De asemenea, la baie, trebuie folosită o loțiune de spălare din aceeași gamă. Pentru cazurile grave – puseurile acelea devastatoare ale dermatitei atopice – doar sub îndrumarea medicului, am folosit crema cu hidrocortizon, care se aplică local, pe zonele afectate.

Folosirea hainelor din fibre non alergenice. Hainele, oricât de spălate cu detergent sensitive și oricât de călcate ar fi, dacă sunt din lână, fibre sintetice sau piele, nu fac altceva decât să accentueze simptomele dermatitei atopice. Prietenul pielii copilului este, în acest caz, bumbacul. Și bumbacul deschis la culoare deoarece culoarea din haine conține substanțe alergene pentru pielea copilului.

Așa cum spuneam, încet încet, cu multă răbdare am eliminat toți factorii și, după vârsta de 7-8 luni am început să văd rezultate. Primele luni au fost de coșmar din acest punct de vedere. Nimic nu dădea rezultate. Era cald afară, umiditate multă și parcă simptomele se înrăutățeau și mai tare. Am dus copilul la mare când avea 4 luni, ca modalitate de tratament a dermatitei atopice. Abia după ce a început să-și țină bine capul ridicat, după ce a mai crescut și a început să arate a omuleț cu gât, abia după ce a început să se deplasezede-a bușilea și să se uite atent după ceva ce îi atrăgea atenția, abia atunci au început să-i dispară iritațiile.

Fiind o boală care nu trece niciodată, încă îi mai apar mici iritații în unele zone, cu predilecție la gât, zona lui cea mai afectată, atunci când îi este cald, când este bolnăvior și are imunitatea scăzută sau când se bălăcește prea mult la baie. Însă aceste simptome sunt de scurtă durată și cu puțin emolient dispar imediat. Așadar, acum pot spune că această afecțiune poate fi învinsă și se poate trăi foarte ușor cu ea.

Voi ați avut astfel de probleme? Cum le-ați depășit?

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa