Displazia de şold. Ce cauze are, cum se tratează, explică dr. Ioan Emilian Fodor, medic primar ortopedie pediatrică

 

Displazia de şold este o boală care apare la 1 din 1000 de nou-născuţi (mai frecvent în cazul fetiţelor) şi este provocată de dezvoltarea anormală a articulaţiei coxo-femurale. Ce se întâmplă de fapt? Cavitatea osului iliac (acetabulului) în care ar trebui să stea fixat capul rotunjit al femurului (osul coapsei) nu este suficient de adâncă şi acest fapt îi permite femurului să alunece parţial sau total în afară.

Displazia şold poate fi atât unilaterală (afectează un singur şold), cât şi bilaterală (sunt afectate ambele).

Care sunt cauzele?

Nu există cauze bine determinate în cazul acestei afecţiuni. Doctorul Ioan Emilian Fodor, medic primar chirurgie şi ortopedie pediatrică la Centrul medical materno-infantil Persepolis, spune că putem lua în calcul cauza genetică, atunci când au existat antecedente de displazie sau luxaţie congenitală de şold în familie, cu precizarea că afecţiunea poate apărea şi la două generaţii diferenţă. O altă cauza este imaturitatea, atunci când displazia apare ca urmare a dezvoltării inadecvate a fătului în uter.

La capitolul cauze putem vorbi şi despre cauza mecanică, când bebeluşul poate suferi un traumatism în cazul unei naşteri cu complicaţii.

Cum identificăm displazia de şold?

Nouă, mămicilor, ne e destul de greu, dar nu imposibil. Ca să putem depista singure această afecţiune e bine să ştim care sunt simptomele.

Principalele semne clinice sunt asimetria de pliuri în zona feselor şi a coapselor, asimetria bazinului, sau limitarea de abducţie, adică de desfacere a picoarelor. Cel mai indicat este ca bebeluşul să fie consultat de un medic ortoped încă de la naştere.

În cazul în care acest lucru nu s-a întâmplat la momentul respectiv, e bine să mergem cu copilul la un consult de specialitate încă din primele săptămâni de viaţă. Medicul Ioan Fodor recomandă ca metodă de diagnosticare ecografia. Aceasta este o metodă neinvazivă, cu ultrasunete şi până la vârsta de patru luni şi jumătate este singurul mod pentru a pune un diagnostic clar. La noi în ţară, aceasta se face fie la cererea părinţilor, fie la indicaţia medicului specialist. În alte ţări, în schimb, această ecografie este obligatorie pentru toţi nou-născuţii chiar înainte de a ieşi din maternitate.

Ce se întâmplă dacă nu e depistată la timp?

În cazul (foarte rar) în care displazia apare abia după naştere, depistarea ei devine destul de dificilă. Cel mai adesea poate fi remarcată în momentul în care copilul începe să meargă şi are un mers şchiopătat pentru că membrul afectat este mai scurt sau merge pe vârfuri pentru a compensa această diferenţă.

Nedepistată la timp, displazia de şold poate duce la deformări permanente ale articulaţiilor şoldurilor sau, mai grav decât atât, atunci când copilul începe să meargă se transformă în luxaţie de şold a cărei vindecare necesită un tratament îndelungat, intervenţii chirurgicale şi imobilizare prelungită..

Ce soluţii sunt şi cât durează refacerea?

Pentru refacere este nevoie ca micuţul să stea în poziţia indicată de medicul ortoped. Nu vă speriaţi, nu e imposibil. Există câteva mijloace prin care copilul poate fi ţinut în aceeaşi poziţie. Doctorul Ioan Fodor recomandă, pe lângă diferitele mijloace de contenţie ca mulajul spica, atelele sau hamul Pavlik şi “vestitele două scutece de unică folosinţă puse unul peste altul”, care pot rezolva problema în patru sau cinci săptămâni. “Când tavanele cotiloidiene încep să se formeze, copilul poate fi lăsat în pace, dar trebuie urmărit lunar”.

Ce e cel mai important de ştiut: copilul nu va suferi, deoarece aceste metode de tratament nu sunt dureroase.

Copilul va duce o viaţă normală?

Cred că fiecare mămică se gândeşte la aşa ceva când vine vorba despre copilul ei. Şi spun asta din proprie experienţă, deoarece la cea mai mică bănuială că băieţelul meu ar avea ceva m-am gândit la cum o să trăiască de acum încolo cu acel „ceva”, chiar şi când a fost vorba de o banală hernie ombilicală care s-a rezolvat de la sine.

În cazul displaziei de şold, orice mama are câteva temeri pentru viitorul copilului: va putea merge normal, va merge schipătând sau legănat, va putea să facă sport? Ei bine, l-am întrebat pe medicul Ioan Fodor, care ne-a spus că „displazie de şold depistată la timp şi tratată corespunzător nu va afecta în niciun fel mersul sau calitatea vieţii copilului”.

 

Intră în conversație