S-a descoperit legătura dintre dormitul bebelușilor pe burtă și sindromul morții subite!

somnul pe burta si sindromul mortii subite
legatura dintre dormitul bebelusilor pe burta si sindromul mortii subite

Cercetătorii încearcă să afle de mult timp legătura dintre dormitul bebelușilor pe burtă și sindromul moții subite. Un studiu internaţional, care a implicat şi Universitatea din Adelaide (Australia), a descoperit o anomalie în dezvoltarea copiilor – în special la copiii prematuri şi la băieţi- care a fost legată în mod direct de cazurile de moarte subită la sugari (SIDS), relatează cei de la www.eurekalert.org.

Cercetătorii consideră că această anomalie, care se referă la controlul creierului asupra mişcărilor capului şi gâtului, asupra respiraţiei, a bătăilor inimii şi la răspunsului organismului la privarea de oxigen, ar putea fi motivul pentru care unii copii care dorm pe burtă sunt mai expuşi riscului de SIDS.

Cercetarea a fost condusă de dr. Fiona Bright şi de Roger Byard, profesor la Facultatea de Medicină din Adelaide, în colaborare cu laboratorul profesorului Hannah Kinney de la Harvard Medical School şi cu Spitalul de Copii din Boston. Rezultatele studiului, care a investigat 55 de cazuri ale sindromului de moarte subită la sugari din Statele Unite, au fost publicate în revista PLOS ONE. „Unul dintre motivele pentru care sindromul morţii subite la sugari este atât de devastator pentru familii este că moartea are loc, adesea, fără avertisment şi fără semne evidente de boală”, spune dr. Fiona Bright, cercetător asociat la Adelaide Medical School, Universitatea din Adelaide.

În timp ce cauza exactă a decesurilor în cazurile de SIDS nu a fost identificată, totuşi mai multe studii au indicat un grup de copii cu SIDS, care, înainte de moarte, ar fi avut anumite probleme de sănătate. Toţi aceşti copii par a avea o anumită vulnerabilitate, care îi expune la un risc crescut. „Studiile noastre au descoperit la copiii cu sindromul morţii subite o anomalie semnificativă în regiuni cheie ale trunchiului cerebral, în special în anumite părţi ale trunchiului care controlează respiraţia şi mişcările capului şi gâtului. Această anomalie este direct legată de cazurile de SIDS”, a spus dr. Fiona Bright. Anomalia constă în transmiterea în creier a unei neuropeptide, cunoscută sub denumirea de „substanţa P”, şi legarea acesteia cu un neuroreceptor asociat, „neurokinin-1” (NK1R).

Până în prezent, investigaţiile la nivel mondial, privind rolul substanţei P în sindromul morţii subite infantile au fost inconsecvente şi neconcludente. „Substanţa P şi neuroreceptorul NK1R joacă un rol critic în controlul creierului asupra sistemului respirator, asupra  sistemului cardiovascular şi în modul în care organismul răspunde la hipoxie – adică, privarea de oxigen la nivel celular”, spune dr. Bright. „Un copil cu această anomalie este mai probabil să aibă un sistem respirator defectuos, iar recţiile sale motorii, la provocările care îi pun viaţa în pericol, în timpul somnului, să fie de asemenea defectuoase. Deşi copilul poate arăta sănătos, există o incapacitate a creierului şi a corpului său de a răspunde în mod adecvat la un eveniment în care este lipsit de oxigen.

Supraveghetorul studiului, profesorul Roger Byard, profesor de patologie la Universitatea din Adelaide, spune că din cauza acestei anomalii este periculos pentru copii să doarmă pe burtă. „ Ştim de mai mulţi ani că bebeluşii care dorm cu faţa în jos au un risc mai mare de
SIDS – acum înţelegem mai bine şi de ce”, spune profesorul Byard. „Dacă un copil are această vulnerabilitate în chimia creierului şi respiraţia lui este compromisă în timp ce doarme cu faţa în jos, copilul este expus unui risc mai mare de deces, deoarece corpul său nu poate răspunde în mod normal. Copilul nu-şi poate ridica deloc capul, iar respiraţia şi bătăile inimii sunt compromise”, spune profesorul Byard.

Studiul a arătat că anomalia în substanţa P este influenţată semnificativ de prematuritate şi de sexul masculin. Aşa se explică de ce sugarii prematuri şi băieţii au un risc crescut de SIDS. „Acest lucru demonstrează că deficienţa în substanţa P la sugarii cu SIDS este mult
mai complexă decât s-a crezut odată, şi cel mai probabil implică interacţiunile unui număr de substanţe chimice, inclusiv serotonina. În fine, noi sperăm ca cercetările viitoare să ducă la dezvoltarea de tehnici de screening sau biomarkeri, care să identifice sugarii care pot fi expuşi riscului sindromului morţii subite”, spune dr. Bright.

Acest studiu a fost finanţat în colaborare cu societatea caritabilă River’s Gift. Aceasta
a fost fondată în 2011 de doi părinţi devastaţi, care căutau răspunsuri în legătură cu
moartea bruscă a fiului lor, River, în vârstă de patru luni. River’s Gift a evoluat apoi
într-o mişcare globală, cu fondatori şi susţinători din întreaga lume.

Nu uita să ne dai un like pe Facebook, dacă nu ne-ai dat deja, pentru a fi la curent cu tot ce publicăm!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație