Autoliniștirea e doar un mit

Cristina Călin, redactor
Plansul copiilor Totul despre mame

Odată ce ai născut, apar în jurul tău tot felul de oameni care încearcă să te convingă de faptul că bebelușul este un mic manipulator care nu va dori decât să te joace pe degete. Vei fi sfătuită să nu îl iei prea des în brațe că se învață așa și nu vei mai scăpa de el până se duce la casa lui, că trebuie să-l mai lași să și plângă pentru că altfel vei ajunge să nu mai faci absolut nimic decât să stai lângă el. Ideea pe care o promovează acest tip de sfătuitori este că nu trebuie să îi formezi copilului obiceiuri proaste. Potrivit kidspot.com, îndemnurile lor sunt greșite. Îți poți ține puiul în brațe oricât de mult dorești. Nu este un manipulator, vrea doar dragostea ta!

Copiii plâng cu un motiv, iar faptul că se opresc atunci când sunt luați în brațe are o cauză bine determinată, una biologică. În niciun caz nu vor să-și ”păcălească” părinții să le facă toate nazurile. Sarah Ockwell-Smith, psiholog pediatru, spune că “bebelușii și copiii mici au neocortexul sub-dezvoltat în comparație cu adulții, ceea ce înseamnă că gândirea rațională și cea analitică nu funcționează la capacitate maximă. De asemenea, nu își pot controla emoțiile și nu se pot liniști singuri. Acesta este un mit, perpetuat greșit timp de ani de zile. Ceea ce poate face un părinte este să îl ia în brațe și să-i arate că este acolo pentru el, iar copilul va ști că are pe cineva lângă el. Când va mai crește, iar creierul se va maturiza, va avea cu adevărat mecanismele de autoliniștire.”

Timp de 9 luni de zile, bebelușul crește în pântecele mamei, cei doi având o legătură extrem de puternică. Îl simți, vezi cum răspunde la vocea ta atunci când vorbești sau cum reacționează la obiceiurile tale zilnice. De îndată ce iese din căsuța lui protectoare, îl tot încurajăm să fie independent. Totuși, bebelușul are nevoie cu ardoare de mama lui.

Mama și copilul sunt legați printr-o legătură indestructibilă, iar atunci când bebelușul plânge o face pentru că nu are altă modalitate de a comunica. Este modul lui de a spune că are nevoie de ceva. Se liniște imediat ce este în brațele mamei sau la sân, pentru că necesitatea lui primară este rezolvată. Nu vrea să manipuleze. Pur și simplu, este un bebeluș.

Potrivit psihologului citat, înainte de a lăsa copilul să se liniștească singur este bine să luăm aminte de cărțile de biologie și de antropologia umană, din care învățăm că faptul că bebelușul se trezește noaptea este pur și simplu un mecanism de apărare apărut din instinctul de supraviețuire. În sprijinul acestei afirmații vine și medicul James McKenna, specialist în somn pediatric, care spune că cel mai bine este ca părinții să doarmă cu cei mici, pentru că în acest fel li se sprijină dezvoltarea psihică armonioasă.

Plânsul nu învață bebelușul cu autoliniștirea

Înainte de a lua o decizie, gândește-te că bebelușul nu are niciun fel de plan. Nu are în minte să îți facă viața grea și nici nu îi trece prin minte că tu ești aproape leșinată de oboseală. Creierul lui este puțin dezvoltat și nu are aproape niciun control asupra comportamentului lui. În primele 6-7 luni de viață, nu are niciun fel de dorințe, ci doar nevoi. Este și el ”victimă” a acțiunilor lui, la fel cum ești și tu.

Este dovedit științific că atunci când un bebeluș este lăsat să plângă pentru o lungă perioadă de timp, nivelul de cortizol îi crește, ceea ce are efecte negative care se pot vedea chiar și în viața de adult. Nu se învață cu autoliniștirea, ci doar că cei care ar trebui să aibă grijă de el nu o fac. Este doar resemnare.

 Teoria atașamentului ca evoluție

John Bowlby este un psihoanalist care a formulat o teorie care sprijină ideea că, atunci când vin pe lume, copiii sunt pre-condiționați biologic de atașamentul de cei din jur, iar aceasta este o modalitate de a supraviețui. La nivelul de bază, bebelușii au o singură necesitate: să se simtă în siguranță pentru a putea explora lumea. În acest fel se stimulează indepența. Nu poate face acest lucru dacă este lăsat să plângă, este împotriva naturii umane. McKenna spune că cea mai păguboasă expresie inventată de cultura modernă este aceea de ”copil cuminte”. Așa ceva nu ar trebui să existe pentru că sprijină ideea că doar cei care dorm noaptea și se liniștesc singuri sunt buni, ceea ce este profund greșit.

Mamele nu trebuie să se simtă vinovate sau rușinate atunci când bebelușii lor plâng. Trebuie doar să îi țină în brațe și să încerce să-i liniștească. În felul acesta, întăresc conexiunea care există între ei. Copilul va crește fericit și va avea încredere în el.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa