Crina Coliban: “Rolul mamei este să îi ofere copilului mâncare în cel mai armonios fel cu putinţă”

Crina-Coliban-totul-despre-mame

De vorbă cu Crina Coliban despre cum poate fi mâncarea o bucurie, nu o corvoadă

Cine nu s-a confruntat pe parcursul diversificării bebeluşului cu diferite probleme, necunoscute şi îngrijorări dătătoare de mari bătăi de cap? Şi ce mamă nu s-a lovit tot atunci de refuzul copilaşului de a mânca? Veştile bune sunt că toate aceste probleme au o explicaţie, iar veştile şi mai bune sunt că există şi soluţii pentru ca masa să devină o bucurie pentru toată familia. 

Comandă acum ”Diversificarea naturală – cel mai bine păstrat secret al părinților relaxați”, cartea care descrie pas cu pas introducerea alimentelor solide în dieta copilului. Aceasta este disponibilă AICI.

TOTUL DESPRE MAME: Am crescut cu ideea că atunci când începe diversificarea se opreşte alăptarea. Tu ce spui, Crina, cum se combină alăptarea cu diversificarea?

Crina Coliban: Ştim că sunt mame care alăptează exclusiv chiar până la 1 an, vârsta copilului. Bunica mea îmi povestea cum ei, când erau copii, alergau după mama lor prin curte sau pe câmp, cu un scăunel în braţe, că să suga de la ţâţă.

Diversificarea nu înseamnă sfârşitul alăptării. UNICEF şi OMS recomandă alăptarea minim 2 ani, diversificarea începe în jurul vârstei de 6 luni, aşa că nici vorbă să se excludă una pe alta.

TDM: Părinţii noştri ne-au diversificat foarte devreme, de la două-trei luni. Majoritatea dintre noi am testat alimentele solide într-o ordine mai mult sau mai puţin precisă şi adesea fără restricţii majore. Ca să nu mai spunem că produsele procesate – cele cu mult zahăr şi/sau sare – ori preparatele scoase direct din meniul adulţilor s-au regăsit frecvent în farfuriile celor născuţi în anii ’70-80, părinţii de astăzi. Recomandările actuale contrazic total recomandările de acum câteva decenii? De ce se întâmplă acest lucru?

Crina Coliban: Pentru că acum alimentele procesate reprezintă mai mult de 50% din hrana noastră de peste zi, alimente puternic modificate faţă de alimentele pe care le mâncam noi când eram copii, culese “din copac sau din grădină”.

Pentru că în ultimii 30 de ani, aditivii, conservanţii, coloranţii au ajuns mai numeroși decât alimentele.

Pentru că matricea genetică era mult mai respectată decât e acum: părinţii noştri începeau diversificarea cu măr, noi începem acum cu avocado, de exemplu.

TDM: „Dacă îi e foame, o să mănânce”. Acesta pare să fie un principiu după care se ghidează multe mame în momentul începerii diversificării bebeluşului. Dar ce facem dacă bebeluşul nu mănâncă deloc, nicicând? 

Crina Coliban: Ăsta e unul dintre motivele pentru care m-am specializat în domeniul alimentaţiei de început a copilului. “Nu mănâncă nimic” este diagnosticul pe care îl aud cel mai des de la părinţii care îmi cer ajutorul.

Am auzit şi eu teoria conform căreia “copilul nu o să moară de foame”, dar nu e aşa: copilul sănătos din punct de vedere fizic şi emoţional nu va muri de foame. Şi asta în condiţiile în care i se oferă constant o hrană la care el să ajungă cu uşurinţă. Dar atenţie! Părinţii care mă sună cu această problemă sunt, de cele mai multe ori, într-o situaţie nesănătoasă din punct de vedere fizic sau emoţional şi atunci teoria de mai sus nu se aplică, ba dimpotrivă, trebuie să fie exclusă din percepţia familiei.

Ce facem când copilul nu mănâncă? Chemăm un specialist în alimentaţia copilului (atenţie, nu medicul pediatru este acest specialist!), care îl va evalua din cât mai multe puncte de vedere şi va stabili care este cauza reală pentru care refuză mâncarea.

TDM: Multe mame sunt atât de concentrate pe pregătirea mâncării celui mic, încât uită că diversificarea nu se rezumă la asta. Care este rolul lor complet în acest proces?

Crina Coliban: Vă aştept la atelierul meu! Sau vă invit să vorbiţi cu mamele care au participat deja la cursurile mele, că să aflaţi care este părerea mea legată de “ce mai gătesc azi?”

Diversificarea pentru mine însemna că, în fiecare noapte, după ce îmi adormeam copiliţa, să încep un super research după reţete, să îmi notez idei de meniu pe tot felul de caieţele şi să mă trezesc dimineaţa cu gândul “Doamne, iar stau toată ziua în bucătărie!” În plus, când copilul refuză felul pe care l-ai gătit toată dimineaţa, te apucă o disperare de îţi vine să cumperi o cămară de borcănaşe cu piureuri pentru copii şi să termini epopeea gastronomică.

Rolul mamei este să îi ofere copilului mâncare în cel mai armonios fel cu putinţă. În curs aflaţi şi ce să îi oferiţi şi cum să îi oferiţi şi mai ales cum să gătiţi cât mai puţin, dar să aveţi mâncare multă şi sănătoasă!

TDM: Care sunt cele mai comune greşeli pe care le poate face un părinte în timpul meselor copilului sau?

Crina Coliban: Oho, o grămadă! Scăpăm din vedere misiunea, din păcate. Ne gândim doar la moment: am gătit toată dimineaţa, am un bolişor plin de mâncare, tu stai în scăunel şi “acum trebuie să mâncăm!” Vă rog să subliniaţi pluralul folosit aici: “Trebuie să mâncăm!”, dar noi nu mâncăm aproape niciodată cu copilul, noi îl hrănim, îl ştergem la gură, ne jucăm de-a “uite vine avionul”…

Pe parcursul atelierului de la începutul lunii aprilie, timp de o oră, tratez doar comportamentele greşite ale părinţilor din timpul mesei. Şi nu aş spune “greşite”, pentru că intenţia mea nu este să le fac pe mame să se simtă vinovate. Nu-s greşite, însă generează refuzuri agresive din partea copiilor şi deteriorează, uneori pe viaţă, relaţia lor cu mâncarea.

TDM: Trăim vremuri complicate şi nu întotdeauna senine. Cât de mult influenţează starea partintelui atmosfera şi desfăşurarea unei mese?

Crina Coliban: Total. T O T A L! De aceea cred că o informare – la timp! – despre parenting legat de hrană este esenţială. Am întâlnit în experienţa mea părinţi care mă întrebau “Pe bune? Trebuie să mergem la cursuri că să învăţăm cum să le dăm de mâncare copiilor noştri? Aşa am ajuns?” Da! E foarte bine spus: “Aşa am ajuns!” Uitaţi-vă în jur: copii obezi, copii alergici, copii cu intoleranţe, copii mofturoşi, după care adulţi care îşi tratează efectele unei nutritii inadecvate începute în copilăria timpurie.

TDM: Ce relaţie ar trebui să aibă părinţii copilaşului cu mâncarea, astfel încât cel mic să-şi poată dezvoltă propria relaţie sănătoasă cu alimentele?

Crina Coliban: Aici avem foarte mult de lucrat. Noi, părinţii. Nu am întâlnit până acum nici măcar un părinte care să aibă o relaţie 100% sănătoasă cu mâncarea. Pentru că relaţia cu mâncarea este una deosebit de complexă: ea începe din momentul în care cumperi ingredientele şi se încheie la momentul în care te duci la WC ca să elimini ce nu îţi mai trebuie.

Felul în care ne aşezăm la masă, felul în care mestecăm, felul în care gustăm, adulmecăm sau plimbăm mâncarea prin gură sunt premise care trebuie considerate când ne creăm o relaţie cu hrana.

Până şi felul în care spunem sau nu spunem “Mmmm, ce bunătate!” atunci când mâncăm este un criteriu de evaluare a relaţiei pe care o are un adult cu alimentaţia.

TDM: Obsesia cântarului şi a evoluţiei fantastice din punct de vedere al greutăţii este una dintre preocupările majore ale mamelor. Ce este cu adevărat important în timpul procesului de diversificare?

Crina Coliban: Important este CE mănâncă cel mic, nu CÂT mănâncă.

Am fost la o familie şi mama îl roagă pe soţ să îi aducă 150 de grame de piure pentru copil. Tatăl vine la masă cu o cană gradată, i-o dă, mama evaluează şi spune: “Ai pus mai mult, am zis 150!” Tatăl ia cana, se duce în bucătărie, revine şi i-o înmânează temător. Doamna zice: “Acum e mai puţin, măi, chiar nu eşti în stare să pui 150 de grame într-o cană gradată!?”

Nu, nu despre asta este. Ba din contra, obsesiile şi rigorile exagerate nu aduc armonie. Ce este cu adevărat important în timpul procesului de diversificare este să definim – dinainte de a începe! – ce urmărim. Şi aici, cei mai mulţi părinţi ar răspunde cu “vreau să am un copil sănătos”. Ţineţi minte, vă rog: “Food for the body is not enough! There must be food for the soul!”

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație