Cum se deplasează bebeluşii?

cum-se-deplaseaza-bebelusii

Bebelușii se deplasează fiecare în felul său pentru a cunoaște lumea din jurul lor

…noi îi putem ajuta oferindu-le suport și afecțiune.

Atât cu primul copil, cât și cu al doilea, din primele săptămâni de viață îmi doream să crească mai repede, se treacă timpul și să-i văd alergând prin casă. Să-i văd că nu mai sunt dependenți de mine, că se descurcă singuri și să mă bucur de succesul lor.

Normal că a trebuit să am răbdare și să trec prin toate etapele de creștere și dezvoltare, să asist la toate modalitățile pe care fiecare dintre ei le-a găsit ca să se deplaseze și să mă bucur de fiecare moment în parte. De câte ori ardeam câte o etapă,  îmi aminteam ce bine era când erau sugari și stăteau acolo unde i-am pus. Acum, după ce le-am experimentat pe toate, mă bucur nespus că am avut parte de toate acele momente, că am putut să fiu lângă ei atunci când au făcut primele încercări de a descoperi tot ceea ce era dincolo de gratiile pătuțului și că i-am putut ajuta.

Bebelușii se deplasează pentru a cunoaște

La început, probabil știți cu toții, bebelușii sunt ca niște mici animăluțe, total dependenți de părinți și nu se deplasează în niciun fel. Singurele lor mișcări sunt acelea necontrolate ale mâinilor și picioarelor.

În jurul vârstei de patru luni, din dorința de a cunoaște ce se află la o distanță de o jumătate de metru în stânga sau în dreapta, bebelușul începe să facă eforturi pentru a se deplasa și reușește să se întoarcă într-o parte. În scurt timp, se rostogolește chiar pe burtă. Sunt unii bebeluși care reușesc să se întoarcă prima dată de pe spate pe burtă, alții de pe burtă pe spate. Depinde de fiecare copil în parte.Tot ce poți să faci în această perioadă este să-l sprijini, să-l ajuți să facă aceste rostogoliri mai ușor și să fii atentă la pericolele existente. Din momentul în care bebelușul începe să se întoarcă pe burtă, nu trebuie să-l mai lași nesupravegheat în pat, fără să fie asigurat cu protecții.

În jurul vârstei de șase luni începe să stea în funduleț, iar la scurt timp după această reușită începe să se așeze singur pe funduleț din poziția culcat.

Unii bebeluși, pentru a se deplasa, vor țopăi ca niște mici canguri pe funduleț, alții se vor târî în continuare pe burtă. Băiețelul meu, spre exemplu, chiar înainte de a sta bine în funduleț, din poziția pe burtă, se proptea în cap și se împingea pe piept. Așa a reușit să se deplaseze multă vreme, până ce a pornit de-a bușilea.

Mersul de-a bușelea se experimentează de obicei, după vârsta de 8-9 luni. Din acest moment copilul devine mult mai independent și va reuși să ajungă în multe locuri pe care vrea să le exploreze.

De obicei momentul mersului de-a bușilea este oarecum apropiat de momentul în care bebelușul se ridică singur în picioare. Acum îi vei putea oferi și premergătorul, iar el se va simți rege. Va putea să meargă cu viteză, se va afla la o oarecare înalțime față de sol ceea ce îi va permite să vadă mai multe obiecte și va ajunge în multe locuri inaccesibile până acum.

Cu pași mici spre marea victorie!

După vârsta de 10 luni, dacă vor fi ajutați, unii bebeluși vor începe să facă primii pași. Pentru început va trebui să-l ții de mânuțe și să-l duci acolo unde va dori el să meargă. Mai apoi, de mare ajutor îi va fi un antemergător și un ham.

După ce vei bifa toate aceste accesorii, în jurul vârstei de 1 an, îl poți impulsiona pe cel mic să meargă singur. Eu, cu cel de-al doilea copil am exersat mult mersul în picioare și am avut rezultate. Îl puneam în picioare sprijinit de canapea și îl chemam spre mine. De dragul meu, de dragul tatălui său care era și el aproape, în scurt timp a învățat să ajungă la noi.

Din momentul în care a legat primii pași, parcă nu s-a mai așezat. De atunci merge numai în picioare și se odihnește doar în timpul somnului.

Dacă se întâmplă ca bebelușul tău să nu meargă în jurul vârstei de un an, nu-ți face griji. Reține că fiecare copil este diferit și nu este obligatoriu să pornească toți către același obiectiv în același timp. Din nou mă folosesc de experiența mea de mamă și voi spune că primul copil a mers singur la 1 an și 4 luni, iar cel de-al doilea la 11 luni. Sunt amândoi copiii acelorași părinți, au primit amândoi aceeași grijă și afecțiune. În schimb, nu știu dacă ține de faptul că sunt frați sau de altceva, toate celelalte mijloace de locomoție le-au descoperit fix în aceeași săptămână de viață. Spun asta pentru că am notat la amândoi ceea ce au făcut în fiecare săptămână, de când s-au născut și până la 1 an.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație