Depistează la timp problemele de dezvoltare ale copilului tău! (0-20 de luni)

Numeroase boli neurologice şi sindroame genetice asociază retard psihomotor, iar de depistarea precoce depinde recuperarea cât mai eficientă a copilului, iar uneori chiar viaţa celui mic. Din păcate, însă, în România, din lipsă de pregătire a medicilor în acest sens, depistarea se face greu sau deloc. Mărturie stau statisticile pentru ţara noastră care oferă cifre oficiale mici atunci când vine vorba de copii cu diferite probleme de dezvoltare, comparativ cu „numărătoarea paralelă” a diferitelor asociaţii nonguvernamentale.

Primește cele mai utile articole de parenting direct la tine în Inbox

sau
Înscrie-te cu Facebook

Expresii precum: „Şi taică-su a mers mai greu”, „Nici fratele lui nu a vorbit decât la patru ani”, „Aşa este el mai moale, seamănă cu x din familie” ţin, din nefericire, locul unui diagnostic corect pus la timp.

Am selectat în continuare cele mai importante achiziţii pe care copilul trebuie să le aibă până la 20 de luni. Este adevărat că fiecare copil are propriul său ritm de dezvoltare, dar în cazul în care observi că cel mic nu bifează mai multe dintre achizițiile normale pentru vârsta lui, caută degrabă un medic neurolog pediatru şi programaţi-vă la un consult de specialitate. Intervenţia precoce este esențială!

 

De la naştere – 1 an:

Recomandări



  • Prima lună. Nou-născutul are reflexe de susţinere – întinde picioarele când este susţinut în poziţie verticală
  • Luna 2. Apare primul zâmbet. Menţine capul ridicat timp de mai mult de 10 secunde. Palmele încep să se deschidă încet.
  • Luna 3. Pus pe burtă, aduce braţele în faţă şi se sprijină pe ele. Stând în şezut, capul nu mai cade imediat pe spate, ci este ridicat pentru jumătate de minut. Prinde ferm jucăria care îi este aşezată în mână, o duce spre gură.
  • Luna 4. Se joacă cu mâinile, le duce la gură din ce în ce mai precis.
  • Luna 5. Întinde mâinile către o jucărie.
  • Luna 6. Din poziţia şezut, încearcă să se ridice atunci când adultul îl ţine de mâini. Prinde obiectele cu toată palma.
  • Luna 7. Ținut de subţiori se ghemuieşte, apoi sare în sus şi în jos. Se joacă cu picioarele, le introduce în gură. Mută obiectele dintr-o mână în alta.
  • Lună 8. Se trage singur în sus ţinându-se de degetele părinţilor. Se sprijină punând palma jos atunci când este uşor împins pe o parte.
  • Lună 9. Aruncă obiectele pe jos, în joacă. Merge în patru labe. Poate sta în şezut.
  • Luna 10. Poate prinde obiectele foarte mici: firimituri, scame etc. Ciocneşte două obiecte unul de altul. Manipulează obiectele ţinute în mână. Îşi foloseşte mai mult degetele. Se ridică singur în şezut. Se poate juca în această poziţie fără a se dezechilibra. Se ridică în picioare ţinându-se de piese de mobilier.
  • Luna 11. Schimbă greutatea corpului de pe un picior pe altul. Face primii paşi laterali sau pe loc.

Alte achiziţii importante pe parcursul primului an:

  • Semnalează prin diferite tipuri de plâns nevoi diferite – foame, somn etc.
  • Îşi exprimă emoţiile conform situaţiilor trăite: plânge când îi este frică, când se supără, când îi este frig.
  • Îşi exprimă bucuria prin râs/zâmbete.
  • Râde/plânge când şi alţi copii din jur o fac.
  • Tresare/plânge la zgomote puternice.
  • Răspunde prin gângurit sau alte vocalizări la vorbele adultului, asemănător unui dialog.
  • Are interacţiuni cu adulţii cunoscuţi: zâmbete, gângureli, dat din mânuţe, întinde mâinile pentru a fi luat în braţe, scoate sunete de bucurie.
  • Răspunde cu zâmbet la zâmbetele altor persoane.
  • Priveşte către adultul care îi vorbeşte.
  • Întoarce capul, caută cu privirea la auzul unei voci familiare.
  • Zâmbeşte spontan când ajunge cu privirea la persoane cunoscute.
  • Începe să emită primele sunete: vocale, sunete cu „r”, „e-che”, „ej-ge”, înlănţuie silabe: „da-da-da”, „ge-ge-ge”, „ma-ma”.
  • Înţelege limbajul adulţilor, putând să recunoască nume de obiecte ori să întoarcă privirea spre obiect când este întrebat „unde este lumina?”
  • Spre sfârşitul primului an de viaţa poate reproduce cum face maşina, pisica, căţelul etc, prin sunete simple: brrrr, miau, ham-ham etc.
  • Explorează cu interes părţi ale corpului, atingându-le sau jucându-se cu ele (suptul degetelor sau dusul piciorului la gură).
  • Urmăreşte cu privirea o jucărie care se mişca încet în câmpul lui vizual.
  • Se opreşte din mişcare când aude un sunet.
  • Atinge cu mâna jucăriile de deasupra patului.
  • Cauta cu privirea obiectul care a dispărut din raza să vizuală.
  • Iniţiază comportamente simple de reglare emoţională în situaţii stresante: caută jucăria preferată, caută braţele mamei, îşi suge degetul.
  • Participă activ la jocuri primare: cucu-bau etc.
  • Îşi recunoaşte numele.
  • Se recunoaşte în oglindă și zâmbește, face vocalize.
  • Se joacă făcând semne cu lingura în mâncare.
  • Da paginile unei cărţi (mai multe pagini deodată).

8-20 luni:

  • O caută pe mama din priviri, plânge când mama dispare din raza să vizuală.
  • Foloseşte obiectele cu rol de liniştire.
  • Stabileşte contact vizual şi răspunde prin mimica feței.
  • Îşi orientează privirea către cel ce îi vorbeşte.
  • Imită expresiile faciale ale adultului.
  • Preferă să fie ţinut în braţe de către persoane cunoscute.
  • Imită gesturile adultului.
  • În interacţiunea cu adultul stabileşte contact vizual, zâmbeşte, îl atinge, îşi manifesta bucuria prin mişcări corporale, imită jocul adultului.
  • Atinge fizic alte persoane. Mângâie, pupă, îmbrăţişează persoane familiare.
  • Arătă cu mâna spre obiectul dorit; ia adultul de mână pentru a-l conduce spre ceea ce vrea.
  • Solicită ajutorul adultului prin întinderea braţelor, îl caută cu privirea, emite sunete.
  • Explorează mediul şi manipulează obiectele din jur – le atinge, gustă, loveşte etc.
  • În interacţiunea cu alţi copii practică jocul paralel: observă jocul lor şi îl imită fără a colabora.
  • Îşi aşteaptă rândul pentru a verbaliza cu o persoană cunoscută.
  • Poate numi obiecte, persoane, fenomene familiare.
  • Înţelege expresii precum „adu-mi”, „dă-mi” etc.
  • Arată obiectele familiare solicitate de adult, poate aduce jucăriile cerute de acesta.
  • Priveşte ceea ce face cu mâinile.
  • Mâzgăleşte pe o foaie.
  • Se joacă cu cărţile, recunoaşte o imagine dintr-o carte.
  • Ascultă poveşti.
  • Foloseşte braţele pentru a apuca obiecte mari.
  • Rostogoleşte o minge către altă persoană.
  • Rostogoleşte obiecte rotunde folosind palmele.
  • Face construcţii din cuburi.

Depistează la timp problemele de dezvoltare ale copilului tău (16-36 de luni)!

Material realizat cu ajutorul informaţiilor oferite de psihologul Sorina Petrică.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentSalată de vinete altfel
Articolul următorCe ne facem cu apendicita?
În fiecare zi discutăm despre neliniștile și problemele cu care se confruntă orice părinte, ne consultăm cu psihologi și medici pentru a vă oferi cele mai bune sfaturi și vă punem la dispoziție toată experiența noastră de părinți pentru a vă fi alături în minunata călătorie a creșterii copiilor!