Autodiversificarea și alăptarea – cum se împacă cele două?

Theodora Fintescu, redactor
autodiversificarea

Hrănirea automată este naturală pentru bebeluși, fie că sunt alăptați, fie că sunt hrăniți cu biberonul. Toți bebelușii sunt curioși cu privire la mediul lor și, începând cu cinci luni încep să apuce lucruri să ducă la gură. Totuși, alăptarea joacă un rol specific în a-i pregăti pe bebeluși pentru hrana solidă, susțin autorii cărții ”Diversificarea naturală”.

Iată cum funcționează autodiversificarea și alăptarea

Bebelușii alăptați se hrănesc singuri de la sân

Mama trebuie doar să îl țină pe bebeluș într-o poziție potrivită, dar copilul este cel care se hrănește, luând sânul în gură, apoi eliberându-l când este sătul. De fapt, este imposibil să forțezi un bebeluș să sugă, după cum știți dacă ați încercat. Prin urmare, bebelușii alăptați sunt obișnuiți să se hrănească singuri cu mult înainte să înceapă să mănânce alimente solide. Un bebeluș hrănit cu biberon, pe de altă parte, se bazează mai mult pe mama lui să preia frâiele. El o așteaptă să îi pună tetina în gură și se așteaptă să o țină acolo cât are el nevoie.

Bebelușii alăptați dețin mereu controlul

Ei pot hotărî cât de repede se hrănesc sau cât lapte acceptă, în funcție de cât de foame sau de sete le este. Prin contrast, ritmul unui bebeluș hrănit cu biberonul este în principal determinat de dimensiunea orificiului tetinei. Și este posibil să îl convingem să accepte mai mult lapte decât are nevoie, doar mișcându-i puțin tetina în gură, pentru a-l face să sugă (reflexul de supt este o reacție inevitabilă, la fel ca reflexul rotulian).

Alăptatul folosește mușchii gurii într-un mod diferit față de suptul la biberon

Acțiunea gurii bebelușului în timpul alăptării este similară masticației, în vreme ce suptul la biberon este mai aproape de băutul cu paiul. Prin urmare, mușchii gurii unui bebeluș hrănit cu biberonul nu sunt așa de pregătiți pentru mestecat. Ceea ce înseamnă că îi va lua ceva mai mult să învețe să își plimbe mâncarea în gură eficient.

Aroma laptelui matern variază de la masă la masă, în funcție de alimentația mamei

Prin urmare, bebelușul alăptat este oșișnuit cu o varietate de gusturi de la bun început, în vreme ce bebelușul hrănit cu lapte praf experimentează un singur gust. Aceasta înseamnă că bebelușul alăptat va fi mai puțin surprins de alimente cu diverse arome, așa că, probabil, va fi dornic să le încerce. Prin contrast, părinții bebelușilor hrăniți cu lapte praf constată uneori că bebelușul lor e reticent în a încerca prea multe gusturi deodată.

Totuși, pentru că autodiversificarea este o tranziție atât de naturală pentru bebelușii alăptați nu înseamnă că va fi neapărat mai dificil pentru bebelușul hrănit cu lapte  praf, pur și simplu e posibil să îi ia mai mult timp să pornească și să fie la fel de îndrăzneț ca un bebeluș alăptat. Și alte aspecte ale autodiversificării vor fi ușor diferite pentru bebelușii hrăniți cu lapte praf – de pildă, felul în care se introduc băuturile și cum se reduc mesele de lapte pe măsură ce crește aportul de alimente solide -, dar conceptul general poate funcționa excelent pentru toți bebelușii.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa