Ce să NU faci pentru ca cel mic să mănânce

Ileana Mirescu

Nu vi se întâmplă să vă uitați la poze cu copiii voștri de când erau bebeluși și să vi se pară că nu prea mai seamănă deloc? Mie mi se întâmplă asta de fiecare dată. Mi se pare că băiatul meu s-a schimbat atât de mult, că parcă n-a mai păstrat nimic de când era bebeluș.

Când era mic, era foarte durduliu. Un pătrățel de copil, umflățel pe toate părțile, ca un caltaboș uriaș. Îmi amintesc ce pulpe avea, ce burtică, ce mâini, ce brațe și ce obrăjori! Știți omulețul Michelin? Cam așa arăta și copilul meu!

Apoi s-a transformat într-o rachetă…

Nu voi uita niciodată vorbele mamei care, nemulțumită că nepotul ei acum slab, a cedat nervos și m-a întrebat ce i-am făcut copilului: ”Când era mai mic, ziceai că e pui de carne. Acum, e ca cocoșii ăia rachetă!”.

Era convinsă că ceva fac eu greșit. Tocmai de aceea a și luam ea frâiele, în ziua în care am lăsat copilul la ea pe durata vacanței. De câte ori sunam să-i verific, aflam că băiatul meu mănâncă bine: ciorbă, felul doi și poate și desert. Mă rog, ideea era că mânca tot.

Acasă, în schimb, nu mânca așa. N-a mâncat niciodată așa!

Mă rog, a mâncat cât a fost mititel și puțin după diversificare. Apoi, s-a oprit din mâncat. Am fost un pic speriată atunci și mi-au ieșit niște fire albe, dar am ales să mă liniștesc cu ideea că mănâncă dacă îi e foame și e mai bine să merg pe mâna lui. La fel mi-a zis și pediatrul lui. În acest fel, m-am liniștit și eu și viața noastră a fost mult mai liniștită.

Dar nu pot să nu remarc că aproape toate mamele care vorbesc despre cât mănâncă copiii lor, sunt disperate pentru că, de fapt, ei NU mănâncă. Nu am întâlnit încă mama care să spună că nu mai știe ce să mai facă – are un copil care mănâncă prea mult.

Răsfoind recent cartea doctorului Carlos Gonzalez, ”Copilul meu nu mănâncă!” am dat peste capitolul ”Ce să nu faci la ora mesei”. Mă rog, nu numai la ora mesei, dar vorbea despre câteva greșeli pe care eu, personal, le-am făcut la vremea mea și pe care, nu știu de ce, am convingerea că mai sunt și alte mame care le fac.

Nu au răbdare

Răbdare eu am avut, dar sunt și mămici care nu au și încep diversificarea prea devreme. Am cunoscut și eu câteva care începuseră să-i dea copilului altceva decât lapte pe la patru-cinci luni. Diversificarea trebuie să înceapă la șase luni, atunci când stomacul copilului este pregătit pentru alte alimente. Dacă ei refuză mâncarea… înseamnă că organismul lor știe mai bine.

Îi dau foarte mult noaptea să mănânce

În carte, dr. Gonzalez le numește ”razii nocturne” și dă exemplul unei mame care îi punea noaptea copilului în gură un biberon de lapte cu cereale. Copilul îl mănâncă pe tot, dar marea ei problemă era că pare să nu-i fie niciodată foame. Așadar, atenție și la câtă mâncare ajunge în stomacul lor, în totalitate, într-o zi. Cât de mare credeți că e stomacul lor?

Nu îi comparați cu alți copii!

Da, există și copii care mănâncă, dar acesta nu e un subiect pe care să-l discuți la fiecare masă cu copilul tău care nu mănâncă atât cât ai vrea tu să mănânce. Exemplul din carte e foarte amuzant: ”Imaginează-ți că ești la o cafea cu cea mai bună prietenă. Intră soțul tău, care deodată spune: Mi-ar plăcea să te văd că te îngrijești măcar o dată de aspectul tău. Uite cum și-a aranjat Monica părul și cum s-a machiat, uite ce suplă este. Tu arăți mereu șleampătă!”. Cum ar fi? Cum ar fi apoi relatia ta cu prietena cea aranjată? Și, în plus, i-ai face ceva de genul acesta copilului tău?

Nu le luați ochii cu recompense!

Acesta era secretul mamei mele. Copilul meu mânca bine când era la ea pentru că, în caz contrar, ea nu ar mai fi mers cu el în parc, nu ar mai fi avut grijă de el și nici desert nu ar fi primit. Știți cât de nocive sunt recompensele pentru copiii? Ca să nu mai vorbim despre recompensele la capitolul ”Mâncare”, care sunt nocive atât psihic, cât și nutrițional. În momentul în care, spre exemplu, vedem că cel mic nu mai are chef să mănânce mazărea, dacă noi plusăm cu ”Termină-ți mazărea ca să primești și tort!”, în mod clar greșim. Nu facem decât să obligăm copilul să se îndoape. El nu mai poate mânca mazăre, pentru că nu-i îi e foame, s-a săturat, iar noi îi cerem să o mănânce pe toată și să mai îngurgiteze și o felie de tort. Cam cât de mare credeți că e stomacul lui?

Dacă vreți să citiți mai multe despre subiectul care preocupă aproape toate mamele, cartea doctorului Gonzalez, ”Copilul meu nu mănâncă!” este disponibilă AICI.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa