Opt sfaturi pentru a avea un copil inteligent

copil inteligent

Nu este niciodată prea devreme să îi oferi copilului tău un mediu și o nutriție sănătoasă. Iată mai jos 8 lucruri pe care le poți face, recomandate de Dr William Sears, în lucrarea „Cartea bebeluşului”

1. Un mediu propice încă din perioada intrauterină

Fumul de țigară, alcoolul în exces și drogurile ilegale conțin, printre altele, substanțe cu potențial neurotoxic. Consumul lor în timpul sarcinii poate avea efecte negative asupra dezvoltării neurologice pe termen lung a copilului. Deși dezvoltarea creierului copilului este afectată doar dacă mama are o dietă foarte deficitară, este întotdeauna de dorit ca aceasta să se hrănească cât mai sănătos.

BINE DE ȘTIUT

În cele nouă luni cât se află în pântec, creierul copilului se dezvoltă mai rapid decât în orice altă perioadă a vieții. Ca atare, dezvoltarea sistemului nervos fetal este afectată – în bine sau în rău – de ceea ce se află în sângele mamei în timpul celor nouă luni de sarcina. Există din ce în ce mai multe dovezi că creierul copiilor este afectat de ceea ce se întâmplă în afara uterului. Asta înseamnă că este influențat de tot ceea ce se întâmplă cu mama sa în această perioadă.

O mamă a cărei sarcină este marcată de un tipar nerezolvat de frică şi anxietate prezintă şanse mari să aducă pe lume un copil anxios. Mama şi copilul împart hormoni; un mediu plin de hormoni de stres poate afecta legăturile neuronale din creierul în dezvoltare. O mamă care se alimentează corect, face exerciţii regulat şi îşi face timp să rezolve problemele generatoare de frică şi anxietate, va crea un mediu intrauterin mai bun pentru copilul ei. Alţi membri ai familiei ar trebui să fie conştienţi şi să aibă grijă de mamă, astfel încât să fie cât mai calmă mental posibil pentru a creşte noua viaţă din interiorul ei.

2. Un start bun

Prin alăptarea la cerere, contactul dintre mamă și copil este de o durată și o frecvență mai mare. De aceea, chiar și copiii hrăniți cu lapte praf este bine să fie ținuți în brațe, cât mai aproape de persoana care le oferă biberonul.

Bebeluşii alăptaţi vor dormi o mare pate din noapte dacă nu chiar toată noaptea în acelaşi pat cu mama, o practică părintească sănătoasă, care creşte şansele de apropiere fizică şi atingere. Specialiştii în dezvoltarea copiilor consideră că atingerea – şi lipsa ei – are o influenţă puternică asupra dezvoltării psihice şi intelectuale ale unui copil. Mamele care alăptează ar putea fi de asemeni mult mai sensibile la semnalele copilului lor; ca să aibă succes în alăptat, mama ar trebui mai degrabă să se uite la copilul ei în loc să se uite la ceas sau la semnele de pe sticla de lapte.

Laptele mamei este adaptat perfect la dezvoltarea şi schimbarea creierului speciei umane; asta se întâmplă încă dinainte ca ştiinţa modernă să încerce să schimbe modul de hrănire al bebelușilor.

Pentru un nou născut, reacţia unui părinte la necesităţile lui este unul dintre cele mai importante elemente în dezvoltarea sa viitoare. O mamă care alăptează este mai înclinată să răspundă într-un mod natural la nevoile sau plânsul copilui. Acest lucru este favorizat de hormonii eliberați în procesul de alăptare. Când copilul ei plânge, circuitul sangvin din sânii ei se măreşte şi ea resimte o nevoie biologică nestăvilită de a-şi lua copilul şi a-l hrăni. Cu cât alăptează mai mult, cu atât nivelul hormonilor maternali (prolactină şi oxitocină) creşte – aceşti mesageri biochimic care călătoresc prin creierul unei mame influențează reacția vis-a-vis de copil. Se spune că acești hormoni ar contribui la nemăsurata, dar vitala, intuiţie maternă.

3. În brațe

Copiii purtați primesc mai multă atenţie părintească şi au parte de mai multă interacţiune cu mediul înconjurător, producând astfel mai multe conexiuni neuronale. De asemeni, starea de vigilenţă liniştită le dă părinţilor o oportunitate mai bună de a interacţiona cu copiii lor. Copiii purtați ergonomic învaţă să aleagă – pot alege să se concentreze pe ceea ce vor să vadă şi pot decide să nu privească atunci când se simt suprastimulați. Atunci când sunt purtați, copiii au oportunitatea să participe la viața familiei, să cunoască și să învețe despre mediul care îl înconjoară.

4. Vorba dulce

Cum vorbește o mamă cu copilul său are un efect profund asupra dezvoltării ulterioare a acestuia.

Mamele folosesc uneori tonuri ritmate şi gesturi faciale – pentru a vorbi cu copilul lor. Ridică tonalitatea, î-n-c-e-t-i-n-e-s-c ritmul, şi E-X-A-G-E-R-E-A-Z-A silabele principale. Ca să fie sigure că bebeluşul înţelege mesajul, mamele trag de vocale instinctiv: „Buuuuuun băăăiiaaaat”. Cum vorbeşte o mamă e mult mai important pentru copilul ei decât ceea ce spune.

BINE DE ȘTIUT

Uite-te la cel ce te ascultă. Focalizează ochii bebeluşului înainte de a începe conversaţia şi astfel vei fi în stare să îi captezi atenţia mai mult iar şansele de a primi un răspuns pozitiv cresc.

Răspunde. Aţi putea crede că un copil nu vorbește prea mult până la un an jumătate, doi, însă „bebeluşeasca” începe la naştere. Pentru un copil mic, limbajul este orice sunet sau gest care face ca îngrijitorul să îi răspundă. Un nou-născut învaţă devreme că limbajul lui este o unealtă pentru socializare pe care o poate folosi ca să capteze atenţia sau să îşi satisfacă o nevoie. În timp ce copilul creşte, cresc şi uneltele de comunicare (expresii faciale, limbaj corporal, gesturi, gângureli şi eventual cuvinte vorbite). De asemeni, vocabularul se dezvoltă încă dinainte să înceapă să vorbească. Dacă răspunzi într-un mod sensibil la plânsete și îi vorbești, îl ajuţi să îşi rafineze şi să dezvolte abilităţi de comunicare. Când copiii mici „vorbesc”, părinţii învaţă să asculte. Când copilul indică ceva, fac un gest să fie ridicaţi, părinţii răspund ridicându-l. Pentru că nevoile şi indiciile i-au fost citite corect şi răspunsul a fost unul sensibil, va știi să dea și mai multe indicii. „Nevoile mele vor fi satisfăcute”, își va spune copilul. Nu se întâmplă la fel cu cei ai căror îngrijitori sunt reţinuţi în răspunsuri. Aceia se vor dezvolta mai greu.

Folosiți propoziții scurte

Spune-ți copilului pe nume. Cu toate că nu va asocia numele respectiv cu el decât spre sfârşitul primului an, auzindu-l frecvent va creea o asociere mentală între numele său și atitudinea părinților.

Simplificaţi. Folosiţi propoziţii scurte de două sau trei cuvinte, şi cuvinte formate din una sau două silabe cu multe vocale.

Fiţi vioi. Spuneţi „Fă pa-pa la pisică” în timp ce faceţi voi pa-pa la pisică. Bebeluşii îşi amintesc mai uşor cuvintele care sunt asociate cu gesturi animate. Presară-ţi discursul cu inflexiuni la sfârşit de propoziţie. Exagerează cuvintele cheie. Bebeluşii se plictisesc de aceleaşi sunete vechi.

Vorbeşte despre ce faci. În timpul rutinei zilnice descrie ceea ce faci. Este natural să te simţi puţin ciudat. Acela e un bebeluş deştept, cu urechile ciulite şi un creier în dezvoltare ce procesează fiecare cuvânt auzit, stocandu-l într-o stivă de memorie fără sfârşit.

Nu este niciodată prea devreme că să îi citeşti copilului tău. Bebeluşii adoră rimele simple şi poemele cu o cadenţă muzicală fluctuantă. Cu toate acestea, vor fi zile când mintea ta de adult are nevoie şi de altceva decât „Mother Goose”. Citeşte cu voce tare revista ta preferată.

Cântați. Cercetătorii consideră că atunci când cânţi, influenţezi mai mult centri nervoşi de limbaj ai creierului, decât atunci când foloseşti cuvintele fără muzică. Chiar dacă nu sunteţi un star de operă, cel puţin veţi avea un auditoriu admirativ de unu. Bebeluşii de orice vârstă adoră cântecele cunoscute, fie că sunt auto-compuse sau împrumutate. Stocaţi primele zece cântece favorite şi repetaţi-le frecvent. Bebeluşii adoră repetiţia.

5. Răspunsuri inteligente

Nu doar cum vorbeşti cu copilul îi influențează dezvoltarea, ci și modul cum îl asculţi. Multe studii arată că cel mai puternic catalizator al dezvoltării cerebrale este calitatea ataşamentului părinte-copil şi răspunsul mediului înconjurător la nevoile copilului. O creştere a copilului cu multă atingere, multă responsivitate, promovează o dezvoltare cerebrală bună prin hrănirea creierului cu tipul de informaţie corectă într-un moment al vieţii copilului când creierul are nevoie de cea mai multă grijă. Dacă începeţi să vă simţiţi important în dezvoltarea cerebrală a copilului vostru, aflaţi că sunteţi!

BINE DE ȘTIUT:

Când răspunzi nevoilor unui copil, îl ajuţi să formeze conexiunile neuronale noi.

Când cercetătorii au evaluat influenţa jucăriilor şi a diverselor programe asupra dezvoltării copiilor, mamele au ieşit pe primul loc. Cele mai multe cercetări au concluzionat că singura şi cea mai importantă influenţă asupra dezvoltării intelectuale a copilului este răspunsul îngrijitorului la necesităţile acestuia. Astfel, inteligenţa nu este în legătură cu lucrurile pe care părinţii le cumpără sau cu cărtile pe care părinţii le prezintă. Relaţiile, şi nu lucrurile, sunt cele care contează.

6. Muzică deşteaptă

Muzică relaxează mintea şi corpul

Cercetări noi demonstrează ceea ce părinţii suspectau de mult: muzica ajută la calmarea copiiilor şi, probabil, ajută la dezvoltarea inteligenţei lor. Oamenii de ştiinţă din muzică susţin teoria conform căreia muzică „reorganizează” tiparurile neuronilor în creier, mai ales cele asociate cu gândirea creativă. Doctorii susţin că muzica are un efect calmant pentru că stimulează eliberarea endorfinei.

7. Joaca

Pentru un copil joaca şi învăţătură sunt unul şi acelaşi lucru. Copiii învaţă despre mediul înconjurător prin joacă, şi părinţii pot învăţa ce gândesc copiii lor în timp ce îi urmăresc cum se joacă.

Jocurile pot stimula trilioanele de nervi cerebrali să facă nişte conexiuni deştepte. Totuşi trebuie să fiţi atenţi ca şi atunci când jucaţi aceste jocuri să respectaţi nevoia copilului de a se odihni sau de a opri joaca, atunci când pleacă de lângă voi.

Începând de la două săptămâni până la două luni, jocurile preferate ale bebeluşilor sunt jocurile faciale. Când bebeluşul tău este în starea de alertă liniştită, susţineţi-l la o distanţă potrivită de focalizare (30-35 cm) şi scoateţi limba încet, cât de mult puteţi. Expresiile faciale sunt contagioase.

Când nou-născuţii se încruntă, îşi deschid gura larg, mimaţi-i expesiile şi apoi exageraţi-le. Bebeluşul îşi vede faţa pe faţa mamei lui. Mimatul este o reasigurare puternică a conştientizării de sine a copilului. Bebeluşii adoră să îţi mimeze expresiile faciale. Ca într-un dans, tu conduci şi bebeluşul urmează.

Agitaţi o jucărie interesantă sau mobilă în aria de acoperire a copilului. Obervati-l cum încearcă să o lovească sau să o prindă în mâini.

La 4 luni, jucăriile care pot fi lovite sunt preferatele. Pompoane, zornăitori şi jucării care fac un zgomot uşor pot fi prinse de gambele bebeluşului pentru a îl ajuta să înveţe să lovească.

Mingile şi cuburile sunt şi vor fi întotdeauna unele din cele mai bune şi mai deştepte jucării. Poți face o mulţime de lucruri cu aceste jucării simple.

Joaca pe perne de spumă poate incepe în jur de patru luni. Urcaţi bebeluşul pe o pernă de spumă şi puneţi o jucărie în afara ariei lui. Observaţi cum îşi înfinge picioruşele, cum se împinge şi se roteşte înainte pe pernă în încercarea de a lua jucăria.

La șase luni, şezaţi-l la o distanţă mică de o oglindă (oglinzile de sus până jos sunt cele mai bune). Observaţi cum încearcă să îşi potrivească mâinile cu faţa, cu imaginea din oglindă. Când apăreţi lângă el, devine fascinat de imaginea voastră, dar și de propria reflecție.

La nouă luni, sunt curioşi de relaţia dintre jucării – cum este o jucărie mare comparativ cu una mică, şi cum un obiect mic încape în unul mai mare. Aceasta este etapa în care își pot da seama de combinaţii de joacă cu obiectele.

Scoateţi oalele şi ulcelele din materiale incasabile. Copiilor le face plăcere zgomotul de lovire şi aruncare.

Lăsați-l să pună oale mai mici în oale mai mari. Oale din plastic şi cupe de măsură sunt minunate pentru aceste tipuri de joc.

Încurajați joaca în apă

Daţi-i cuburi de mărimea mâinii şi o cutie de pantofi sau o oală mare din plastic şi urmăriţi cum mintea şi mâinile lucrează împreună că să îşi dea seama cum să pună blocurile în container şi, bineînţeles, cum să îl verse. Cât timp strângeţi rufele, puneţi-i într-un coş mare de rufe plin pe jumătate cu haine. După ce micul ajutor scoate tot din coş, luaţi-l şi puneţi-l în afară şi arătaţi-i cum să pună hainele înapoi în coş.

Încurajaţi joaca în baie şi în chiuvetă, tot timpul sub supraveghere, ceea ce asigură exerciţiu în a umple şi a vărsa.

De la nouă la douăsprezece luni începe ceea ce începe să se matureze este conceptul de permanentă a obiectelor – abilitatea de a îşi aminti unde este ascunsă o jucărie. Înainte, în afara vederii era şi în afara minţii. Dacă ascundeati o jucărie sub o pătură, bebeluşul nu arăta nici un interes de a o găsi. Ascundeţi o jucărie sub două straturi de scutece textile în faţa bebeluşului. Urmăriţi cum încearcă să-şi dea seama sub care scutec se ascunde jucăria. După expresia gânditoare de pe faţa lui, ai impresia că încearcă să-şi amintească din memorie sub care scutec este ascunsă jucăria.

Mai departe, adăugaţi joaca cu sunete. În loc să-l lăsaţi să vadă unde vă ascundeţi, staţi ascunşi dar strigaţi-l pe nume. Observaţi cum se târăşte şi apoi merge de-a buşilea prin casă în căutarea vocii pe care mental o asociază cu persoana pierdută. Faceţi zgomote în continuare ca să menţineţi interesul copilului.

Capacitatea lui de a-şi aminti unde a văzut capul părintelui său apărând ultima oară face din jocul acesta unul favorit. Lăsaţi-l să vă urmărească în jurul canapelei. Când vă pierde, apăreţi de după canapea şi strigaţi-l pe nume. Copilul se va târî să ajungă unde v-a văzut ultima oară apărând. Eventual, vă va imita ascunzându-se după canapea.

8. Jucării inteligente

BINE DE ȘTIUT

Interacţiunile, nu lucrurile, dezvoltă inteligența.

Jucăriile sunt cireaşa de pe tortul dezvoltării cerebrale. Relaţia cu copilul este tortul. Baza de dezvoltare pentru jucării inteligente pentru copii se numeşte joacă de urgenţă, în care copilul descoperă relaţia cauză-efect. În principiu, o jucărie ar trebui să stimuleze cât de multe simţuri posibil, astfel încât bebeluşul să vadă, să audă, să simtă şi să facă pe cât de multe lucruri posibil cu jucăria.

Din moment ce am subliniat importanţa lucrurilor simple în viaţă – interacţiunea cu îngrijitorul, nu lucrurile fac copiii mai deştepţi – mai jos găsiţi câteva jucării amuzante şi ieftine care pot stimula creierul bebeluşului în primul an:

Ce este o jucărie bună?

Una care aparţine de etapa de dezvoltare a copilului tău.

Una ce încurajează joacă imaginativă mai mult decât „să facă ceva” copilul singur.

Una ce încurajează interacţiunea părinte- copil.

Una ce va dura şi va creste odată cu copilul tău.

Una care este sigură.

Copyright: askdrsears.com, traducere de Diana Cuza, cu permisiunea autorului. Articolul original și notele bibliografice pot fi consultate aici .

Citește și ”Cartea Bebelușului”, cel mai important ghid al primilor ani. Aceasta este disponibilă AICI.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație