Instinctul matern: un mit?

instinct matern

Ce este instinctul matern și de ce se vorbește atât de mult despre el?

Instinctul matern este categoric supraevaluat. Dacă aş fi o feministă mai convinsă decât sunt în realitate, aş spune că bărbaţii au inventat instinctul matern pentru a se putea sustrage cu succes de la îngrijirea nou-născutului: Să se ocupe femeile, ele au lapte şi răbdare şi spirit de sacrificiu… Ele au instinct matern!

Prea multe femei se aşteaptă ca, odată ce îşi ţin copilul pentru prima oară în braţe să devină brusc mame cu toată fiinţa, să ŞTIE precis cum trebuie alăptat, spălat şi îngrijit boţul de om pe care tocmai l-au născut. Pentru aceste femei, primul contact cu copilul lor poate fi o mare dezamăgire şi o sursă de angoasă şi nelinişte pe termen lung. Pentru că nicio mamă nu ştie totul din prima, meseria de mamă se învaţă ca orice altă meserie iar instinctul matern e ceva mult prea fragil şi misterios pentru a ne baza numai şi numai pe el.

La ce NU foloseşte instinctul matern

Nu ştiu dacă există sau nu instinct matern, dar pot să bag mâna în foc că acest instinct matern, dacă există, nu te va ajuta să schimbi primul scutec al copilului tău. Cineva trebuie să îţi arate cum se face asta. Cineva trebuie să îţi arate cum să pui copilul corect la sân, cum să ţii în braţe un nou-născut, cum să îi îngrijeşti buricul până cade, cum să îl îmbraci şi să îi faci băiţă. Faptul că ai nevoie de ajutor nu te face o mamă mai puţin instinctuală, ci doar o mamă mai informată şi ca atare mai pregătită să facă faţă provocărilor vieţii cu un bebeluş.

În societăţile tradiţionale mama nu este niciodată lăsată singură să se descurce la naştere şi imediat după. Mitul ţărancei românce care naşte pe câmp şi apoi se întoarce la treierat este doar atât: un mit. Grija pentru mamă şi copil în societatea rurală românească era semnificativă. Moaşa o sprijinea pe femeie nu numai la naştere, ci şi în zilele şi săptămânile ce urmau naşterii. Nimeni nu se aştepta ca o femeie, mai ales la prima naştere, să ŞTIE ce are de făcut. Paradoxal, tocmai lumea noastra supra-tehnologizată şi medicalizată pare să se bazeze din nou pe instinctul matern. Pentru că, dacă nu pe insintictele noastre, atunci pe ce altceva se bazează un sistem medical care îi ia mamei copilul imediat după naştere, i-l aduce din trei în trei ore la alăptat timp de una sau doua zile, după care o externează, îi pune copilul în braţe şi o invită să îşi urmeze instinctul matern?

Cât de singură şi pierdută se simte acea mamă, cu un copil aproape necunoscut în braţe, un copil care plânge, refuză să sugă sau suge şi îi răneşte sânii şi o ţine trează nopşile? Cât de dezamăgită şi vinovată se simte o mamă care constată că nu s-a îndrăgostit la prima vedere de copilul ei?

Instinctul matern, un proces de îndrăgostire

Este important de ştiut că legătura din mamă şi copil, faimosul bonding, uneori tradus prin instinct matern sau chiar îndrăgostire de propriul copil, nu este un eveniment, ci un proces. Instinctul matern nu apare neapărat la naştere sau la primul contact cu copilul. Legătura de dragoste cu copilul tău creşte, se transformă, este un proces în timpul căruia femeia devine mamă şi, foarte probabil începe să simtă ceea ce, în lipsa unui termen mai bun, numim instinct matern.

Există însă câteva practici benefice care te pot ajuta să stabileşti cât mai repede şi mai natural o legătură puternică cu copilul tău. Experienţele pozitive în timpul sarcinii şi la naştere ajută bondingului mamă-copil. Fie că este vorba de o naştere naturală sau de o cezariană, este important să fie o experienţă pozitivă. O experienţă traumatizantă a naşterii va face mai dificilă dezvoltarea instinctului matern. Alăptarea, prin hormonii pe care îi eliberează în corpul mamei, dar şi prin contactul intim mamă-copil, facilitează îndrăgostirea mamei de copil, un fenomen asupra căreia multe mame au depus mărturie.

Odată ce m-am îndrăgostit de copilul meu, indiferent dacă asta se cheamă sau nu instinct matern, cred că dragostea dintre noi mă ajută să ŞTIU lucruri într-un mod misterios pentru cei din afara relaţiei noastre. Ştiu cum să îi cânt şi cum să îl legăn ca să adoarmă, ştiu când îl doare şi când îi e foame, ştiu când are nevoie să fie luat în braţe şi când preferă să fie singur. Ştiu când e bolnav rău şi trebuie să mergem la medic şi ştiu când e doar o febră trecătoare. Ştiu lucruri despre copilul meu pe care nici nu le pot pune în cuvinte şi dacă cineva va încerca vreodată să treacă peste instinctul meu matern va avea de luptat cu o leoaică! Am zis!

Tu te-ai îndrăgostit de copilul tău din prima clipă în care l-ai ţinut în braţe? Sau dragostea s-a construit încet-încet?

Citește ”Copiii crescuți cu blândețe – Cum să ne creștem copiii lăsându-ne îndrumați de ei” și află cum putem face lucrurile altfel. Cartea este disponibilă AICI.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație