Ce-a fost şi ce-a ajuns body-ul pentru copii
Banalul body este o piesă care nu lipseşte din dulapul niciunui bebeluş. Serios, știți vreun bebeluș care să nu aibă body-ul în garderobă?
Apare în bagajul pentru maternitate, îl găseşti în cadourile primite în primele luni de viaţă ale bebeluşului, e rezistent la diversificare şi plimbări. Nu poate fi vorba decât despre body, tricou cu mânecă lungă sau scurtă ori maiou care se prinde între picioare cu nasturi, capse sau arici. Sistemul de prindere inovator îl transformă într-o piesă extrem de practică şi de îndrăgită de părinţi, care pot sta liniştiţi că spatele celui mic este acoperit, iar scutecul are o susţinere în plus.
Un articol care a depăşit de mult suta de ani
Nu se ştie exact cine a inventat body-ul, dar există dovezi păstrate cu grijă la muzeu care ne arată că de primele obiecte de îmbrăcăminte de acest fel s-au putut bucura copiii născuţi în primii ani ai secolului XX. Dovezile nu sunt altceva decât piesele cu pricina, confecţionate din pânză de bumbac sau din bumbac fin croşetat şi prevăzute cu extensii frontale şi dorsale de material, dar şi cu prelungire pe picior, cu posibilitatea de a fi prinse cu ace de siguranţă sau cu nasturi.
De atunci şi până acum, body-ul a cunoscut o evoluţie spectaculoasă, perioada care a ajuns să-l popularizeze la maxim fiind cea de la finalul anilor ’50. Atunci, industria de publicitate din America şi emanciparea mamelor care îşi doreau produse moderne şi facile pentru copiii lor au făcut posibilă plasarea body-ului în lista obiectelor de primă necesitate a părinţilor.
Smartbody-ul, ultima frontieră
Astăzi, tehnologia a ajuns atât de departe, încât există chiar şi smartbody-uri care îţi spun ce mai face bebeluşul tău. Cu această invenţie se poate mândri o companie din SUA, care a scos pe piaţă body-ul intitulat Mimo. Cu ajutorul unor benzi cauciucate poziţionate frontal, ce funcţionează ca nişte senzori respiratori, şi al unui senzor detaşabil în formă de broască ţestoasă, care monitorizează temperatura, mişcările copilaşului şi poziţia corpului, se transmit actualizări către o aplicaţie mobilă de pe telefon. Astfel, părintele poate afla ce face copilaşul său atunci când acesta doarme sau nu se află în preajma sa. Deoarece preţul acestui body este destul de ridicat, nu e de mirare că mulţi părinţi şi-au exprimat în online părerea că tot mai bune sunt purtatul bebeluşului sau co-sleeping-ul, care aduc chiar o economie la bugetul familiei. Pe de altă parte, părinţii unor bebeluşi prematuri sau părinţi îngrijoraţi de sindromul mortii subite la sugari (SIDS) au declarat că invenţia li se pare extraordinară şi că reprezintă, cu siguranţă, un lucru obligatoriu de cumpărat.
De la pijamalele cu picior pentru copii, la cele pentru adulţi
Extensia popularului body este salopeta cu picior, folosită cu succes de bebeluşi şi de… adulţi din lumea întreagă pe post de costum de casă, pijama sau chiar vestimentaţie de stradă. Salopeta cu picior a purtat iniţial numele de union suits şi a fost inventată în a doua jumătate a secolului XIX, cu intenţia de a fi folosită de reprezentantele sexului frumos şi ca parte esenţială a procesului de reformă vestimentară derulat în perioada victoriană. Aceste salopete cap-coadă aveau ca scop oferirea unor articole confortabile şi ieftine, faţă de cele mai în vogă piese ale momentului, dar nu lipsite de şarmul modei vremii.
Bărbaţii le-au preferat atunci drept piesă de lenjerie, pijama sau chiar ca uniformă de lucru, dar trecerea anilor le-a scos încet-încet de pe firmamentul modei, până nu de mult, când au cunoscut o revenire spectaculoasă sub numele de onesie. Salopetele cu sau fără picior pentru adulţi au început să fie un articol extrem de îndrăgit nu numai de adolescenţi, ci şi de către tinerii adulţi. Exemplele unor staruri ca Justin Bieber, care a purtat o astfel de onesie pe stradă, în văzul fanilor, au făcut ca acest articol să revină cu succes în rafturile magazinelor. De ce l-au ales clienţii? Pentru că includea trei factori cheie: comoditate, umor şi coolness. Cam tot ce caută un cumpărător la o piesă de îmbrăcăminte practică şi deloc scumpă.
Puţină tragere de urechi capse
Pe lângă toate aceste detalii drăgălaşe se regăseşte şi o parte mai puţin plăcută. Din 1982, firma americană Gerber, cunoscută încă de la începutul secolului trecut pentru inovaţiile în sectorul alimentelor procesate pentru bebeluşi, a făcut din cuvântul onesie, cel care denumeşte astfel de piese vestimentare dintr-o bucată cu sistem de prindere compact, o marcă înregistrată. Adjudecarea exclusivă a acestei terminologii i-a determinat pe cei de la Gerber să le intenteze procese câtorva comercianţi. Potrivit firmei americane, aceştia ori au folosit cuvântul pentru a-şi descrie produsele, ori au folosit cuvinte cu scriere similară şi pronunţie identică, în prezentarea unor articole de îmbrăcăminte de acest gen.
Gerber le-a trimis scrisori explicative şi micilor afaceri iniţiate de mămici, afaceri cu producţia de haine pentru copii în prim plan. În scrisori se menţiona că, în cazul în care acestea nu îşi vor retrage cuvântul cu pricina din titulatura produselor, vor fi la rândul lor acţionate în instanţă.
Chiar şi în imensul conglomerat virtual de cumpărături eBay este interzisă prezenţa nu doar a cuvântului onesie, ci şi a cuvintelor onesies, onsie, onezie, 1Z din descrierea produselor care nu poartă ştampila Gerber. Cei care nu sunt la curent cu acest regulament de ordine internă al eBay-ului pot să se trezească că produsul le este şters din listare, iar în dosarul lor de vânzători se adaugă o frumoasă titulatură de „violare a condiţiilor de funcţionare a site-ului”.
Aşadar, dacă aveţi în plan să scoateţi la vânzare pe eBay garderoba bebeluşului nu uitaţi ce scrieţi în prezentarea produsului. Nu se ştie niciodată ce e-mail găsiţi în inbox.
Foto: mtv.com, wisconsinhistory.org, flickr.com.
