Răsfățatul copilului nu există!

Răsfățatul copilului

Răsfățatul copilului pare pentru mulți un bau-bau care îl strică iremediabil pe cel mic. Primim avertismente de la rude, de la prieteni și, uneori, ne întrebăm dacă nu cumva au dreptate. De partea lor sunt legendele urbane, de partea noastră este știința care spune că este imposibil să răsfeți un copil. Iată câteva studii care contrazic orice vorbă din bătrâni.

”Tu nu lași niciodată copilul jos din brațe?”

”Nu ți se pare că îl răsfeți prea mult?”

”Învață-l să se liniștească singur până nu e prea târziu!”

Toate mamele au auzit la un moment dat aceste replici de la cei din jur, încă de când copiii lor erau bebeluși. Uneori chiar și medicii recomandă să nu ținem bebelușii prea mult în brațe pentru că îi vom răsfăța.

Sub presiunea emoțiilor în acele momente poate nu realizăm absurditatea sfaturilor. Vom ajunge ca atunci când copiii au 5-6 ani și o să ne rugăm de ei să stea locului pentru a-i ține măcar un minut în brațe.

Oricum, atunci când sunt bebeluși ținutul în brațe aproape zile întregi, nu este doar o formă de manifestare a dragostei, ci și o necesitate. Punându-i jos uneori le prelungim crizele de plâns și nicio mamă nu își dorește să-și vadă și audă puiul plângând necontrolat. Poate până la urmă ar fi învățat să se consoleze și să se liniștească singuri, dar instinctul ne spune că dacă bebelușul plânge trebuie luat în brațe. În cele din urmă ajungem să facem așa cum ne dictează inima și să facem abstracție de privirile dezaprobatoare ale celor din jur.

Mitul copilului răsfățat. Sunt copiii de azi mai narcisiști și mai egoiști?

Răsfățatul copilului este de fapt dragoste

Instinctul de mamă nu prea are cum să dea greș. Bebelușii au nevoie să fie luați în brațe indiferent de motivele pentru care plâng. Ba chiar poate fi vital pentru dezvoltarea lor psihică și pentru sănătatea fizică. Un studiu publicat în revista de specialitate Pediatrics arată că ținând bebelușul lângă noi, piele lângă piele, în primele săptămâni de viață, mai ales dacă este născut prematur, le dăm o șansă în plus să se dezvolte normal. Potrivit cercetătorilor, bebelușii prematuri care au avut parte de contact piele-pe-piele au avut IQ mai mare, au câștigat salarii mai bune față de cei care nu au avut această șansă. Copiii au fost urmăriți timp de 20 de ani, așa încât datele sunt extrem de relevante. Și la școală s-au comportați ultima mai bine, fără episoade de hiperactivitate, agresiune sau chiul.

Studiul citat s-a concentrat pe bebelușii prematuri, însă există o altă cercetare din 2012 care i-a monitoriza pe copiii născuți la termen. Și în cazul acestora, contactul dintre pielea mamei și cea a bebelușului a avut beneficii: stabilitate cardiovasculară, crize de plâns mai rare și alăptare prelungită.

Nu este vorba doar de momentele imediat următoare nașterii. Simplul fapt de a-ți tine bebelușul în brațe are efecte pozitive. Un studiu mai vechi publicat tot în revista Pediatrics arată că drăgălășenia arată copilului are un impact grozav chiar și asupra relației lui cu mâncarea. Mai mult, copiii purtați au mai puține crize de colici și plâng mai rar.

Autoliniștirea bebelușului e doar un mit

Efectele contactului fizic cu unul dintre părinți se observă și atunci când copilul trece printr-o procedură medicală dureroasa. Faptul că îi ținem de mână ii face sa resimta mai puțină durere, potrivit unei alte cercetări.

Și dacă tot am citat atâtea studii, nu trebuie să uităm nici de cercetarea medicului specialist în alăptare, Phillips Ray lene, publicată în Newborn and Infant Nursing Reviews. Acesta explica faptul că în primele luni de viață creierul bebelușilor este într-o perioadă critică de dezvoltare. Contactul cu pielea mamei, spune omul de știință ajută la formarea materiei cenușii, deci a inteligenței copilului.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație