Săptămâna 16

Dezvoltarea bebelușului. Săptămâna 16 de viață

Urmând o rutină bine stabilită de somn, care poate include baia sau o poveste, îl poți ajuta pe copil să adoarmă mai repede. E o idee bună să faci în fiecare seară aceeași pași. De exemplu, hrănește-l, îmbăiază-l, pune-i pijamaua, citește-i, fredonează-i un cântec de leagăn sau pune-i muzică și apoi pune-l în pat.

O rutină perfectă și plină de iubire îi dă posibilitatea să interacționeze cu tine și să se calmeze. Poți alterna cu partenerul tău (tu îi faci baie, el îi citește) sau vă puteți oferi puțin timp pentru voi, lăsând o persoană de încredere s-o facă.

Până acum, dezvoltarea bebelușului a fost „furioasă și iute”, așa că atunci când îl întinzi pe spate, își ridică umerii și capul dacă întinzi mâinile spre el. Dacă-l pui pe burtică, întinde brațele și picioarele și-și arcuiește spatele. Acesta este un exercițiu foarte bun pentru dezvoltarea musculaturii gâtului și-l va ajuta să capetele controlul necesar al capului pentru momentul în care va începe să stea în funduleț.

Înainte, dacă-l așezai în funduleț, capul i se lăsa pe umăr. Acum poate anticipa poziția în care-l așezi și capul se va alinia cu trupul. E important și faptul că șira spinării s-a întărit, permițându-i să stea fără să fie ținut de cineva și să-și folosească mâinile ca să exploreze.

Odată ce mușchii spatelui și ai gâtului sunt suficient de puternici ca să-l susțină, își va da seama cum să țină piciorușele ca să nu se rostogolească și e doar o problemă de timp până la începe să se târască, să se ridice și să meargă. Până când va reuși să stea în șezut fără ajutorul tău, îl poți așeza în colțul canapelei, înconjurat de perne.

În repertoriul copilului au apărut sunete noi, pe care le repetă ca un disc stricat. La vârsta aceasta, bebelușii sunt atât de încântați de progresele lor, încât nu se mai satură să se audă. E un lucru normal, deoarece copiii mici obișnuiesc să repete foarte mult până trec la ceva nou.

Poate fi enervant să auzi mereu aceleași sunete, dar e un antrenament care te va întări și de care vei avea nevoie atunci când va începe nesfârșitul șir de „nu” și „de ce” cu care te va bombarda peste puțin timp.

Copilul îți va urmări cu atenție buzele atunci când vorbești și va încerca să te imite, folosind în special consoanele m și b.

Cum e influențată viața ta: Ai grijă de tine!

După eforturile pe care le-au făcut ajustându-și viața ca părinți, mulți oameni se simt ca struțul care scoate capul din nisip și descoperă lumea – una pe care au părăsit-o temporar când li s-a născut copilul. Oboseala dată de repetitivitatea și îngrijirea non-stop a unui copil este total diferită de față de viața profesională pe care ai avut-o (mai ales dacă ești o persoană foarte interesată de carieră).

Iată cinci moduri prin care poți reechilibra balanța:

  1. Alătură-te un grup de părinți. Caută un grup care să aibă aceleași interese ca și tine și care să-ți ofere sprijin. Multe comunități au grupul mamelor care alăptează, al părinților care lucrează, al celor care citesc povești, al casnicelor și așa mai departe. La fel de bine poți înființa tu un grup cu vecinii din cartier. Poți citi blogurile unor părinți, convingându-te astfel că mai există oameni care au aceleași probleme și pasiuni ca tine.
  2. Păstrează legătura. Ține-ți prietenii și familia aproape, ține legătura cu alți prieteni din mediul virtual sau real sau vizitează lumea din afara casei ieșind la cafeneaua din apropiere sau la locul de joacă din parc.
  3. Petrece timp singură. Asigură-te că ai parte de o pauză adevărată – o șansă să te relaxezi, să te concentrezi pe nevoile tale și să te inspiri – măcar o dată pe săptămână. Ideal ar fi să ai o jumătate de oră în fiecare pentru tine, poate în timp ce doarme copilul la prânz.
  4. Citește. Ține o carte la îndemână pe care s-o citești în timp ce bebelușul doarme peste zi. Chiar dacă citești doar câteva pagini, te refugiezi într-o lume imaginară sau descoperi lucruri noi.
  5. Discută cu un adult. Indiferent dacă o faci la telefon sau în persoană, vorbind cu un prieten, o rudă sau cu partenerul îți poate reîncărca bateriile.

Află mai multe despre: Sindromul bebelușului zgâlțâit

Ce înseamnă acest sindromul bebelușului zgâlțâit?

Sindromul bebelușului zgâlțâit reprezintă o serie de leziuni la nivelul creierului, coastelor, retinei și la nivelul membrelor ca urmare a zgâlțâirii violente a copilului. De cele mai multe ori, această manifestare apare atunci când copilul plânge, iar adultul, depășit de situație, îl ia de subsuori și-l zgâlțâie cu putere, în încercarea de a-l face să nu mai plângă, fără a fi neapărat un act răuvoitor. Datele arată că atât femeile, cât și bărbații de toate vârstele și toate nivelurile sociale și educaționale sunt capabili să zgâlțâie un copil ca urmare a frustrării pe care o simt atunci când un copil nu se oprește din plâns.  Această formă de abuz poate cauza probleme grave, inclusiv orbirea, întârzieri de dezvoltare, crize, paralizie sau poate fi chiar fatal.

Sindromul bebelușului zgâlțâit poate apărea din cauza unor jocuri mai violente?

Teoretic, este posibil, dar numai dacă joaca este cu adevărat violentă.  Joaca, mângâierile și gâdilăturile unui părinte sunt doar o formă de interacțiune și nu pot cauza acest sindrom. Nici legănatul sau mersul cu mașina pe un drum accidentat. Genul de abuz care duce la Sindromul bebelușului zgâlțâit este deliberat și violent.

Care sunt semnele că bebelușul a fost zgâlțâit într-un mod periculos?

Un bebeluș zgâlțâit în mod periculos poate avea colici sau să fie somnolent, poate vomita sau poate refuza mâncarea, poate respira cu greutate sau poate fi agitat. Dacă suspectezi ceva, du imediat copilul la camera de gardă a celui mai apropiat spital. Starea copilului se poate înrăutăți și orice leziune craniană poate rămâne permanentă fără tratamentul medical adecvat. Fii sinceră și spune ce s-a întâmplat ca să i se poată pune un diagnostic corect și trata corespunzător.

Te temi că ai zgâlțâit tare copilul. Ce poți face?

Îngrijirea permanentă a unui copil poate fi frustrantă. E bine să deprinzi metodele sigure cu ajutorul cărora să faci față exasperării și furiei (inspiratul adânc, pauzele rezervate persoanei tale, sprijinul familiei, al prietenilor, al medicului tău și al pediatrului). Dacă te simți foarte frustrată, pune copilul într-un loc sigur (pătuțul lui), ieși din cameră și cere ajutor cuiva apropiat.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație