Dezvoltarea bebelușului. Săptămâna 3

Dezvoltarea bebelușului. Săptămâna 3. Pe lângă faptul că are nevoie să sugă, copilului îi place să facă asta, așa că nu-l descuraja. Poate ai descoperit și că suzeta face minuni și-l calmează imediat (dacă alăptezi, ar fi bine să aștepți până intrați în normal cu procesul și abia apoi să-i oferi suzetă). Dacă degetul tău nu-i este la îndemână, bebelușul și-l poate suge pe al lui.

Academia Pediatrilor Americani, bazându-se pe anumite studii, recomandă folosirea suzetei înainte de culcare (scade riscul apariției sindromului morții subite la sugari). Ei spun că dacă micuțul adoarme și o scuipă, nu trebuie să-l forțezi s-o ia.

Săptămâna 3. Dezvoltarea simțului tactil

Începând chiar cu a 17-a săptămână intra-uterină, simţurile copilului au fost cât se poate de treze. În a treia săptămână a lui de viaţă, i se dezvoltă foarte bine un anume simţ, şi anume cel tactil. Uimitor, nou-născutul este foarte sensibil la atingere mai ales acum când poate distinge un obiect de altul.

Dacă îţi pui degetul în palma lui, el îl va apuca. Aici avem de a face cu reflexul palmar: Această reacţie, care s-a dezvoltat automat încă de când a venit pe lume, permite copiilor să înveţe despre lumea lor, prin atingere, iar asta mult înainte de a percepe cu mintea ce se întâmplă.

Reflexul palmar ajută copiii mici să înţeleagă şi să simtă diverse obiecte în propriile lor palme. Cu toate acestea, reflexul îşi pierde din acuitate după şase luni, atunci când copiii sunt capabili să ia în mână obiecte şi să le simtă nu doar cu palma, dar şi cu gura, atunci luând amploare gustul, care se adaugă simţurilor sale în permanentă dezvoltare.

Cercetătorii au testat sensibilitatea la atingere a copiilor prin plasarea unui obiect mic în formă de prismă în palmele mai multor nou-născuţi, având grijă ca ei să nu vadă obiectul respectiv. După un timp, fiecare copil a dat drumul din mână prismei, personalul de cercetare înlocuind-o cu alta. Cercetătorii au observat că, odată cu fiecare înlocuire, copiii scăpau prisma mai repede din mână, aşadar deducându-se că deja s-au familiarizat cu forma respectivă.

S-a continuat studiul cu un alt obiect în formă de cilindru. În mod interesant, copiii au ţinut în mână acest nou obiect, la fel de mult cât au ţinut iniţial şi prisma. Acest lucru a indicat că nou născuţii pot face distincţia între ce îi este nou şi ce nu, petrecând mai mult timp explorând noutatea cu mânuţele. Pe măsură ce ajung să cunoască suficient de bine un lucru, însă, îşi pierd interesul original.

Aşadar, a-i oferi nou născutului tău oportunitatea de a ţine în mână cât mai mult jucării, de forme diferite, este o modalitate foarte bună de a-l lăsa să descopere lumea din jurul său. Imediat ce observi că a deprins suficientă putere în mânuţă încât să şi ţină ceva în ea, poţi începe cu un exerciţiu similar cu cel exemplificat mai sus.

Odată ce reflexul palmar dispare, copilul tău va începe – din proprie iniţiativă – să ridice obiecte pentru a le simţi în mână, iar apoi să le ducă la gură. Acesta, desigur, este momentul în care părinţii trebuie să fie vigilenţi şi să nu îi lase la îndemână obiecte mici care pot fi înghiţite. După 7 luni, aproximativ, acest instinct de a lua diverse lucruri şi a le bagă în gură va dispărea, spre uşurarea părinţilor. Nu uita, însă, că această etapă este totuşi crucială pentru cel mic să înveţe ce formă şi gust au toate obiectele care îl înconjoară în viaţa de zi cu zi.

Dezvoltarea bebelușului. Săptămâna 3

Cum e influențată viața ta. Legătura care ia naștere între tine și copil

Unele mame vorbesc despre dragostea care apare brusc și este copleșitoare chiar de la început. Asta ar trebui să fie rețeta pentru legătura care va lua naștere între tine și copilul tău, dar nu va fi perfectă doar datorită acestui moment. Din motive întemeiate, pentru mai mult de jumătate dintre mămici durează mai mult până se creează această legătură.

Travaliul, nașterea și recuperarea pot fi experiențe traumatizante, mai ales când există complicații. Din acest motiv, nu poți petrece suficient timp cu copilul, darămite să-l îngrijești singură. Mai mult, pot interveni teama și anxietatea. Reține însă că relația cu copilul este la fel ca oricare altă relație – cere timp ca să se formeze și să se dezvolte.

Așadar, nu ai de ce să te simți vinovată dacă te uiți ca la un străin la micuțul pe care l-ai așteptat cu nerăbdare. Într-un fel, chiar este un străin. Acordă-ți timp și în curând nu-ți vei mai putea imagina viața fără el.

Dacă și după câteva săptămâni persistă rezerva sau apar resentimente, este posibil să suferi de depresie postnatală. 10% dintre mămici suferă această formă de depresie, declanșată în general de modificările hormonale care au loc după naștere. În afara sentimentelor ambivalente legate de maternitate, printre simptome se află insomnia, anxietatea, modificarea apetitului și teama de a nu-i face rău copilului.

Depresia post natală nu are nicio legătură cu aptitudinile tale ca mamă, ci este cauzată de schimbările biochimice asupra cărora nu prea ai control. Dacă ai vreuna dintre aceste simptome, ia legătura de urgență cu obstetricianul tău, nu aștepta până la controlul programat. Cu cât ceri mai repede ajutor, cu atât te vei simți mai bine.

Dezvoltarea bebelușului. Săptămâna 3. Află mai multe despre colici

Ce sunt colicile?

Colicile afectează între 7 și 40% dintre bebeluși. Toți plâng mai mult în primele trei luni de viață, dar plânsul cauzat de colici este diferit.

Unii medici numesc asta regula de 3: trei ore de plâns, cel puțin trei zile pe săptămână, timp de cel puțin trei săptămâni la rând – și începe de obicei între a treia și a șasea săptămână de viață. Episoadele apar de cele mai multe ori seara, când mulți bebeluși plâng puternic, fără să poată fi liniștiți, își strâng pumnișorii și strâng picioarele spre burtică. Fiecare copil este unic și reacționează diferit, dar de obicei colicii slăbesc în intensitate după 3 luni.

Ce cauzează colicii?

Nimeni nu știe cu siguranță. Unii cercetători susțin că ar fi din cauza imaturității sistemului digestiv al nou-născutului sau a alergiilor la mâncare. Alții cred că sunt cauzați de faptul că sistemul nervos continuă să se dezvolte și-i face pe micuți mai sensibili la durere. O altă teorie spune că ar fi cauzați de dezechilibrul bacteriilor din intestin. Studiile arată însă că micuții care au colici au o floră intestinală diferită.

Cum se tratează colicii?

Ideal ar fi să vorbești cu pediatrul despre plânsul copilului. El poate elimina alte potențiale cauze, ca problemele intestinale sau infecțiile urinare, și verifică dacă bebelușul se hrănește și asimilează normal. Tot el te poate ajuta în cazul în care micuțul are colici.

Fiecare copil e unic și se manifestă diferit, așa că trebuie să încerci mai multe metode ca să-ți dai seama care i se potrivește. Iată câteva sugestii ca să creezi un mediu relaxant ce imită viața intrauterină.

  • Înfășoară strâns bebelușul într-o păturică
  • Leagănă-l în brațe sau în leagăn
  • Ține-l ridicat ca să poată elimina gazele
  • Pornește un aparat care scoate un sunet uniform tare: aspirator, mașina de spălat vase sau rufe.
  • Scoate-l la plimbare cu mașina sau căruciorul (mișcarea îl liniștește).

Alte idei sunt: o baie călduță, o sticlă cu apă caldă sau un prosop înmuiat în apă caldă, aplicate pe burtică (ai grijă ca temperatura să fie potrivită pentru pielea lui sensibilă), o suzetă. Unii părinți susțin că problemele au dispărut cu ajutorul simeticonei sau al probioticelor.

Poate fi frustrant și epuizant să-ți auzi copilul plângând și ți-ar fi de mare folos dacă ai avea pe cineva cu care să faci cu schimbul. Dacă trebuie să lași bebelușul în pătuț timp de 10 minute ca să te duci la baie sau să tragi la rândul tău o porție de plâns, asigură-te că e în siguranță și stai liniștită – câteva minute de plâns nu-i fac rău.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video