Cum să elimini cu blândeţe masa de noapte a copilului alăptat

bebe-somn-totul-despre-mame

Sarah Ockwell-Smith ne oferă sfaturi pentru înţărcarea nocturnă blândă a unui bebeluş sau copilaş mai mare

Alăptarea este un instrument extraordinar pentru a-i ajuta pe copii să se liniştească pe timpul nopţii. Ca mamă a patru copii am constatat că cel mai simplu mod de a-i face pe copiii mei să doarmă noaptea a fost să-i alăptez (şi să fac lucrul ăsta inclusiv când erau deja măricei). În mod similar, atunci când copiii mei s-au trezit noaptea, alăptarea a fost de departe cel mai rapid şi mai uşor mod de a-i adormi la loc, ceea ce a dus la mai mult somn pentru noi toţi.

Ştiinţa a găsit o legătură între numărul sporit de treziri nocturne şi alăptare

Există, totuşi, dovezi care sugerează că, în general, durata trezirilor este mai mică pentru copiii alăptaţi, ceea ce poate duce, de fapt, la obţinerea unei cantităţi mai mari de somn pentru mamele care alăptează, decât pentru mamele care-şi hrănesc copiii cu formulă. Pentru orice mamă care şi-a alăptat, dar şi-a şi hrănit copilul cu lapte praf, a fost evident mult mai uşor să alăpteze, decât să pregătească apa şi laptele pentru biberon şi să-şi hrănească bebeluşul aşa. Din acest motiv, o noapte de treziri pentru hrănirea copilului alăptat tinde să fie mai puţin solicitantă pentru părinţi decât cea pe care o presupune trezirea pentru un copil hrănit cu formulă.

În ciuda convingerii larg răspândite că bebeluşii hrăniţi cu lapte praf dorm mai mult decât bebeluşii alăptaţi, cercetările au constatat că orice diferenţă iniţială dispare în perioada primilor ani de viaţă ai copilului.

Mulţi experţi pe probleme de somn susţin că sugarii nu mai necesită după împlinirea vârstei de şase luni să fie hrăniţi noaptea. Aceasta afirmaţie despre masa de noapte a copilului alăptat este incredibil de naivă. Nimeni nu ştie când un copil este capabil să doarmă bucăţi lungi de timp fără să mănânce, în afară de copilul însuşi. În plus, această credinţă presupune că hrănirea nocturnă nu furnizează nimic mai mult decât hrană. Realitatea este, însă, faptul că hrănirea de noapte permite îndeplinirea unui amestec complex de nevoi emoţionale şi fizice.

Deşi nu există nici o garanţie că înţărcarea de noapte va duce la un somn mai bun, pentru multe familii acest lucru se întâmplă. Simt, totuşi, că ar trebui să subliniez faptul că pentru alte familii înţărcarea de noapte nu aduce nimic bun. Pentru unele familii întreaga situaţie se poate chiar înrăutăţi, cu treziri de noapte crescute şi părinţi aflaţi în imposibilitatea de a-şi linişti copilul cât mai repede şi uşor, aşa cum ar fi putut s-o facă dacă mama ar mai fi alăptat pe timp de noapte.

Din aceste motive v-aş îndemna să vă gândiţi într-adevăr la înţărcarea de noapte şi la potenţialul impact asupra familiei voastre înainte de a recurge la ea. Ar trebui să vă puneţi aceste întrebări:

1. De ce iau în calcul înţărcarea pe timp de noapte?

Singurul răspuns corect aici este „pentru că pare a fi bine pentru mine”. În cazul în care o sămânţă de îndoială a fost plantată de un expert în somn, un medic, un aistent medical, un prieten sau un membru al familiei, nu mergeţi mai departe. Copilul dumneavoastră este normal. Este normal să se hrănească pe timpul nopţii şi în primii săi ani de viaţă. Copilul nu va avea nevoie să se hrănească noaptea pentru totdeauna. Ignoraţi comentariile prost informate şi continuaţi să faceţi ceea ce funcţionează pentru familia voastră.

2. Mă gândesc la înţărcarea pe timp de noapte pentru că eu sunt epuizată?

Din experienţa mea, acesta nu este un motiv suficient de bun pentru înţărcare. Uneori, înţărcarea pe timpul nopţii poate să-l facă pe copil să se trezească mai des. În alte dăţi, rămâneţi cu un copil care nu mai poate fi liniştit pe timp de noapte la fel de uşor cum o făceaţi când alăptaţi. Înţărcarea nocturnă necesită foarte multă muncă – emoţională şi fizică, şi nu vine cu nicio garanţie a succesului. Aţi putea mai bine să căutaţi ajutor în altă parte, dacă sunteţi epuizate. E ceva ce puteţi reduce în viața voastră? Există anumite modalităţi prin care să aveţi mai mult „timp personal” şi mai mult timp pentru avea grijă de voi?

3. Mă bate gândul să înţarc pe timpul nopţii, pentru că am de gând să mă întorc la muncă în curând?

Acest lucru este de departe cel mai comun motiv pentru care mă abordează mamele ce doresc să înţarce pe timpul nopţii. Parcurgeţi şi punctul 2 de mai sus. În plus, dacă vă întoarceţi la locul de muncă, în special la un program full-time, episoadele din timpul nopţii sunt pentru copilul dumneavoastră un moment important de reconectare. Permiţându-i să rămână aproape de voi şi să se hrănească la sân pe timp de noapte puteţi contribui la calmarea oricărei deconectări pe care a simţit-o fiind departe de voi în timpul zilei. Aceste momente pot ajuta, de asemenea, la continuarea alăptării, chiar dacă v-aţi reluat locul de muncă.

4. Iau în calcul înţărcarea de noapte pentru că sunt gravidă sau doresc un alt copil?

Lăsând deoparte fertilitatea/revenirea menstruaţiei, este perfect posibil să continuaţi să alăptaţi pe timp de noapte un copil mai mare sau în timp ce sunteţi din nou gravidă. Ca şi la punctul numărul 3, acest lucru îl poate ajuta pe copilul mai mare să se simtă mai conectat, reducând orice efecte emoţionale (şi comportamentul dificil care rezultă din acesta şi care include adesea o regresie de somn) o dată ce apare un nou membru al familiei. A se vedea, de asemenea, punctul numărul 2.

Dacă vă simţiţi în continuare gata să progresati cu înţărcarea de noapte, aveţi nevoie de un plan în loc. Părerea mea este că înţărcarea nocturnă nu ar trebui să fie luată în considerare înainte de vârsta de şase luni, şi în mod ideal numai după ce copilul împlineşte un an.

Lucrurile la care să vă gândiţi sunt următoarele:

1. Obişnuiţi-l încet pe copilul dumneavoastră să găsească alinare în obiecte care nu sunt sânii. Urmează să explic imediat acest lucru.

2. Găsiţi un anumit moment în programul dumneavoastră pe termen lung, atunci când nimic altceva nu se întâmplă (nu e programată nicio vacanţă, nu începe creşa etc.). Dacă faceţi cosleeping sau dormiţi în acelaşi pat, nu fiţi tentate să mutaţi copilul din pat sau din cameră nici înainte, nici în acelaşi timp cu înţărcarea de noapte. Trecerea la propriul pat sau cameră ar trebui să se întâmple după instalarea înţărcării de noapte.

3. Ajutați-i pe copiii mai mari să înţeleagă ce urmează să se întâmple. De mare folos sunt cărţile.

Plan de înţărcare nocturnă pas cu pas

În primul rând, va trebui să includeţi anumiţi „substituenți de alinare” înainte de a face orice altceva. Permiteţi patru săptămâni pentru adăugarea indiciilor de somn (vedeţi mai jos) pentru a-i permite copilului să devină familiarizat cu ele. Scopul acestor substituenţi este ca cel mic să găsească confort şi siguranţă când îi are alături pe timpul nopţii, atât când merge la culcare, cât şi atunci când se trezeşte.

Odată introduşi şi devenţie familiari, aceşti indici de somn trebuie să fie prezenţi la debutul somnului şi în mod ideal toată noaptea (adică atunci când copilul se trezeşte noaptea să aibă în preajmă obiectele care îi oferă confort şi alinare, pentru a putea readormi fără asistenţă parentală).

1. Muzică – puneţi-le copiilor o altfel de muzică de relaxare, muzică „alfa” pentru copii, atunci când îi hrăniţi şi alintaţi, atât ziua, cât şi noaptea. Dacă îi faceţi un masaj copilului în fiecare zi, folosiţi această muzică de fundal. Muzica aleasă ar trebui să se audă de fiecare dată când copilul merge la culcare.

2. Parfum – alegeţi un parfum calmant ca lavanda sau muşeţelul şi daţi-vă cu el în punctele în care se simte pulsul. Acest lucru îi permite copilului să asocieze mirosul cu mama lui. Dacă îi faceţi masaj celui mic, picuraţi câteva picături de parfum în uleiul de masaj. S-ar putea lua în considerare, de asemenea, utilizarea paarfumului în fiecare seară în dormitorul copilului (ţineţi minte să nu folosiţi parfumul în vreun dispozitiv care implică căldură sau flăcări deschise, din motive evidente de siguranţă!). Din nou, parfumul trebuie să fie prezent de fiecare dată când îl hrăniţi înainte de somn.

3. Obiecte de confort – alegeţi un pled mic din muselină, o păturică, o bucată de material moale sau o jucărie de pluş preferată şi puneţi-l între voi şi copil de fiecare dată când îl alintaţi sau hrăniţi. Obiectul de confort va fi văzut aproape ca o extensie a voastră şi îi va permite copilului să simtă că are o mică bucată din voi cu ei, noaptea.

În acest moment nu mai schimbaţi nimic altceva.

După ce aţi făcut toate cele de mai sus timp de cel puţin patru săptămâni (consistenţa este cheia, nu încercaţi să evaluaţi eficacitatea acestor metode până ce nu trec cele patru săptămâni!) şi n-aţi mai schimbat nimic altceva, puteţi trece la următorul pas. În fiecare caz trebuie să vă asiguraţi că indiciile de familiarizare sunt toate acolo, de fiecare dată.

1. Atunci când copilul începe să sugă din ce în ce mai lent, nu este mai mult decât un supt de confort şi este clar că cel mic adoarme (mâinile se vor înmuia şi braţele vor fi grele şi moi), scoateţi rapid sfârcul afară, introducând imediat degetul mare în guriţă (asiguraţi-vă că unghia dumneavoastră este scurtă şi plasaţi degetul mare cu unghia în jos, spre buza de jos). Apăsaţi uşor în jos pe buza de jos a copilului cu degetul mare.

2. Când copilul este într-o fază mai profundă de somn (corpul este foarte moale, iar ochii se deplasează într-o parte şi într-alta sub ploapele închise – verificaţi stadiul somnului prin ridicarea unui braţ şi lăsarea lui în jos cu blândeţe; cade fără reacţie?) scoateţi degetul mare din gură şi apăsaţi uşor pe buza de jos din nou, ca mai sus. Lăsaţi degetul acolo pentru un minut sau două.

3. Puneţi obiectul de confort chiar lângă copil, astfel încât să simtă încă confortul cuiva care se cuibăreşte lângă ei. Pentru un copil mai măricel s-ar putea lua în considerare plasarea unei perne în locul unde s-a aflat mama (de reţinut că acest lucru nu este sigur pentru bebeluşi!).

4. Asiguraţi-vă că muzica merge în continuare la CD şi că mirosul parfumat este încă prezent în cameră.

Când cele de mai sus au funcţionat timp de cel puţin cinci nopţi la rând:

Începeţi să faceţi aceiași patru paşi de mai sus, de această dată când copilul este într-o stare de somn mai uşoară (aproximativ 5 minute după adormire).

Când cele de mai sus au funcţionat timp de cel puţin cinci nopţi la rând:

Începeţi să faceţi aceiaşi patru paşi de mai sus, de această dată atunci când copilul este somnolent, la sfârşitul unui supt, dar înainte de a fi adormit complet.

Când cele de mai sus au funcţionat timp de cel puţin cinci nopţi la rând:

Începeţi să vedeţi dacă copilul dumneavoastră va dormi doar cu obiectele de confort, mirosul şi muzica relaxantă. Nu uitaţi să lăsaţi muzica pornită, de preferabil pe durata somnului sau cel puţin până când copiii sunt într-o stare de somn profund.

Când cele de mai sus au funcţionat timp de cel puţin două săptămâni la rând:

Când toate cele de mai sus funcţionează, atunci vă puteţi gândi să-l mutaţi pe copil în patul lui propriu sau în camera lui.

Cât timp va dura acest proces?

Întregul proces de la luarea deciziei de a elimina masa de noapte până la un copil înţărcat în propriul lui dormitor ar trebui să dureze circa două luni. Nu este un proces rapid, pur şi simplu pentru că metodele rapide nu sunt nici blânde, nici eficiente pe termen lung.

O scurtă remarcă despre alăptatul la cerere: în timpul zilei alăptarea să fie mereu la cerere, iar în această perioadă de tranziție voi nu ar trebui să încercaţi să reduceţi supturile de peste zi.

Copyright: http://sarahockwell-smith.com, traducere de Raluca Dumitrică cu permisiunea autoarei. Articolul original a apărut aici.

Volumul „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și al copiilor” de Sarah Ockwell Smith propune soluții cu adevărat blânde care să asigure odihna copiilor și a părinților lor și care nu contrazic nevoile de bază ale celor mici. Volumul este disponibil AICI.

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație