În jurul lumii în paşi de somn

somn-in-alte-culturi-totul-despre-mame

Ce ne învață alte culturi despre somnul copiilor noștri

Somnul copiilor este una din principalele surse de stres pentru tinerii părinţi. Nu de puţine ori nimeni din familie nu mai apucă să doarmă o noapte de la cap la coadă în primele luni (uneori chiar primii ani) după naşterea copilului. Multitudinea de studii desfăşurate şi cărţi scrise în lumea occidentală despre problemele de somn ale bebeluşilor ne face să ne întrebăm dacă suntem singurii care ne agităm atât de mult în jurul acestei probleme.

Răspunsul este, din păcate pentru noi, pozitiv. Într-adevăr, problemele de somn ale bebelusilor şi copiilor mici sunt mult mai frecvent întâlnite în lumea occidentală (în mare, America de Nord şi Europa). Sarah Ockwell-Smith, pediatru cu licenţa în psihologie, a dedicat un întreg capitol din cartea sa, „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și al copiilor” (în curs de apariție la Editura Multi Media Est), chestionării acestor diferenţe culturale. Pe scurt, autoarea a încercat să descopere ce fac ,,ei’’ altfel în creşterea copiilor şi ce avem de învăţat din aceste practici pentru a avea un somn cât mai liniştit, şi noi şi copiii noştri.

Fără oră de culcare?

Printre primele remarci ale autoarei este faptul că ,,ora de culcare’’ pare să fie o realitate occidentală, greu de întâlnit în culturi tradiţionale, precum triburile africane Kung şi Efe studiate de antropoloagele Carol Worthman şi Melissa Melby. Ele au observat că în aceste triburi ora de culcare pur şi simplu nu există. Copiii iau parte la activităţile tribului, se culcă atunci când obosesc şi se trezesc după câteva ore dacă activităţile sociale, muzica şi dansul continuă. Cele două cercetăroare şi-au continuat observaţiile în Bali, Indonezia, acolo unde ritualurile nocturne sunt foarte frecvente. Şi acolo, copiii sunt lăsaţi să doarmă atunci cînd sunt obosiţi, nu la o oră prestabilită.

Chiar şi acolo unde există o oră formală de culcare, ea variază foarte mult în funcţie de zonă. Un studiu extins efectuat în Australia şi Noua Zeelandă a calculat o medie a orei de culcare în jurul orei 19.43, în timp ce în India aceeaşi medie era în jurul orei 22.26. Aceste ore trebuie corelate cu somnul din timpul zilei, siesta pe care o regăsim atât de frecvent în culturile mediteraneene. Acolo, somnul de după-amiază este sfânt, atât pentru adulţi cât şi pentru copii. În mod natural, ora de culcare de seară devine mult mai înaintată.

Ceea ce par să ştie toate aceste societăţi tradiţionale este că există un ceas biologic care trebuie respectat. Cunoaşterea acestui ceas biologic ne poate ajuta să ne pregătim copiii pentru culcare la ora potrivită pentru fiecare dintre ei, nu la ora hotărâtă. Cercetătoarea Monique LeBourgeois a confirmat faptul că mersul la culcare la ora biologică nepotrivită poate duce la probleme de somn, precum insomnia în cazul adulţilor.

De ce nimeni nu se plânge de deprivare de somn în societăţile tradiţionale?

Pe lângă respectarea ceasului biologic, societăţile tradiţionale mai întreţin o seamă de practici care fac somnul copilului să se instaleze natural (şi nu în urma unor eforturi susţinute, timp de câteva ore, de ambii părinţi). Sarah Ockwell-Smith a identificat cele mai importante dintre aceste practici ca fiind:

– Purtarea bebeluşilor şi a copiilor mici permite contactul permanent cu mama sau un alt adult. Copiii populaţiei Beng din Coasta de Fildeş îşi petrec întreaga zi purtaţi de cineva în spate (mama sau un alt membru al comunităţii). Studiile efectuale de cercetători occidentali, precum Urs Hunziker şi Ronald Barr au arătat că şi doar o oră în plus de purtat în timpul zilei face diferenţa pentru un bebeluş (cei purtaţi au plâns cu 43% mai puţin);

– Dormitul în comun, fie că este în acelaşi pat (bedsharing) sau doar în aceiaşi cameră (co-sleeping). Dormitul în comun este foarte întâlnit pe glob, din Japonia şi China până în Guatemala. Cunoscutul pediatru american T. Berry Brazelton a remarcat, ironic, că japonezii ne consideră de-a dreptul cruzi pentru faptul că insistăm ca cei mici să doarmă singuri de la vârste atât de fragede;

– Suportul comunităţii pentru tinerii părinţi. Deşi pare să nu aibă nicio legătură cu somnul, suportul comunităţii este un factor important de diminuare a stresului adulţilor şi, implicit, al copiilor ducând la un somn mai liniştit. Din păcate, lumea în care trăim face sprijinul familial şi comunitar din ce în ce mai improbabil.

Cu siguranţă somnul, o stare atît de naturală şi necesară, este de multă vreme determinat cultural. Dacă bebeluşul tău are probleme de somn, cartea „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și al copiilor” te va ajuta să distingi între probleme reale şi probleme induse social şi cultural. E foarte posibil ca soluţia să fie nu ceva de făcut în plus ci mai degrabă renunţarea la standarde şi proceduri şi acceptarea copilului, cu ritmul său propriu, într-un mediu securizant si stabil.

Somn uşor!

solutii-blande-pentru-somnul-linistit-al-bebelusilor-si-al-copiilor~8094986

Volumul „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și al copiilor” de Sarah Ockwell Smith propune soluții cu adevărat blânde care să asigure odihna copiilor și a părinților lor, care nu contrazic nevoile de bază ale celor mici. Volumul este disponibil aici.

 

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație