Cum (nu) dorm copiii noştri

TOTUL DESPRE MAME
Bebe care doarme

Somnul la copii si bebelusiCărțile de specialitate sunt scrise de oameni optimiști, vă spun. Majoritatea afirmă că la vârsta de nouă luni aproximativ 80% dintre copii dorm toată noaptea. Din experiența prietenelor mele și a mamelor cu care am comunicat pe grupurile virtuale din care fac parte, cazurile astea sunt mai degrabă excepționale. N-aș vrea să stric petrecerea, dar gândiți-vă măcar să faceți o medie între estimările optimiste ale specialiștilor și cele pesimiste ale mamelor: cam 20% dintre copiii până într-un an dorm toată noaptea, dacă nu sunt ignorați în mod repetat atunci când se trezesc plângând.

Oricum, în primul an de viață fiți pregătiți să faceți față unor schimbări de ritm continue și bruște. Ritmul de somn al copilului se va schimba tot timpul și va fi imprevizibil. Dacă în noaptea asta s-a trezit o singură dată, asta nu înseamnă că mâine nu se poate trezi de șapte ori. Imprevizibilitatea asta a fost cruntă în cazul nostru. Pentru că fiica noastră nu părea să aibă două nopți la fel, începuse să îmi fie frică să mă mai duc la culcare. Pur și simplu nu știam dacă voi apuca să dorm 3 minute, 30 sau 300. Totuși, am rezistat și am fost acolo, lângă ea, teroristul meu nocturn pentru vreo doi ani și jumătate. De câte ori se trezea îi ofeream alinare și nu cred nici astăzi în sfaturile specialiștilor care ne îndrumă să învățăm copiii să adoarmă singuri. Eu mi-am adormit copilul la sân și a adormit așa doi ani de zile. Iar astăzi este perfect capabilă să adoarmă singură, fără ajutor. Și doarme în sfârșit toată noaptea, la aproape trei ani!

Cum dorm copiii de peste 1 an

Nu respirați ușurați! După vârsta de un an, încep altfel de probleme. Anxietatea de separare e în floare, iar copiiii devin din ce în ce mai interesați de viața familiei. Vor să fie acolo unde se petrec lucrurile cele mai grozave, adică lângă mami și tati. De cele mai multe ori, copiilor nu le place ideea de mers la somn. Pentru că somnul înseamnă despărțire. Despărțire de eroii peferați, de cărțile preferate, de jucăriile preferate. Este despărțirea de cei dragi și abandonul într-o lume a nesiguranței și a întunericului. Cred că îmi amintesc cum mă simțeam eu în copilărie când venea ora de somn. Însă eu nu prea aveam cui să mă plâng, pentru că părinții mei nu au încurajat niciodată „mofturile” de genul asta. Pentru că îmi amintesc senzația de groază și tristețe pe care o simțeam atunci, seară de seară, am ales să îmi ascult copilul, să îi dau voie să își manifeste dezaprobarea și furia legate de ora de somn. Iar pentru a face tranziția mai ușoară, am încercat pe cât posibil să transform ritualul de somn într-unul liniștitor și reasigurator. Așa cum aș fi avut și eu, demult, nevoie.

O rutină scurtă

După vârsta de un an, se pare că este foarte importantă rutina. Cu cât este mai placută și mai relaxantă, cu atât copilul va face mai lin trecerea către somn. Iar faptul că merge la culcare în jurul aceleiași ore îl va ajuta să adoarmă mai repede. Și noi, adulții, adormim mai ușor dacă respectăm ora de culcare. Cu timpul, copilul mic s-ar putea să devină foarte dependent de rutina sa de nani și va cere foarte încăpățânat să fie respectată întru totul. Așa că nu concepeți o rutină prea lungă și prea complicată, pentru că s-ar putea să vă iasă peri albi după câteva luni în care trebuie să repetați același ritual. Amintiți-vă totuși că acest ritual îi dă copilului sentimentul de control și senzația de familiaritate.

Copiii încep să viseze

Tot în jurul vârstei de un an, încep coșmarurile. Copiii încep să viseze și nu reușesc să facă diferența între vis și realitate. Întrucât se întâmplă tot felul de lucruri bizare în vis, copiii se vor trezi speriați și copleșiți. Ufff, tocmai când ziceam că am scăpat de dinți, de supt, de biberon a apărut asta! Înarmați-vă cu răbdare, pentru că perioada coșmarurilor nocturne se poate prelungi… pe termen indefinit. Copiii vor învăța până la urmă să recunoască visele și să nu se mai sperie atât de tare de ele, dar până pe la trei ani tot s-ar putea să aibă nevoie de ajutorul vostru pentru a se liniști. Luați copilul în brațe, mângâiați-l și încurajați-l să vă povestească ce a visat. Îi va fi mai ușor să readormă după ce a împărtășit cuiva spaimele sale.

Cum dorm copiii de peste 2 ani

După doi ani, dar uneori și mai devreme, apar episoade de pavor nocturn (teroare nocturnă). Spre deosebire de coșmaruri, pe care copilul și le amintește și le poate povesti, pavorul nocturn este un soi de coșmar mult mai intens din care copilul nu-și va aminti nimic. Criza sa va părea inconsolabilă și ar fi bine ca nici să nu încercați să-l treziți, pentru că el are această criză de pavor în timpul somnului său profund. Chiar dacă se ridică, sunt somnambuli, se plimbă sau se agită, cel mai probabil se va liniști singur în câteva minute, fără ca măcar să se trezească. Pentru părinți, aceste episoade pot fi înfricoșătoare, pentru că cel mic nu răspunde la stimuli și nu poate fi calmat în niciun fel.

Mai devreme sau mai târziu, veți dormi cu toții de seara până dimineața

Știu, tot ce v-am povestit aici nu e prea încurajator. Ceea ce pot să vă spun, ca să vă încurajez, este că perioada asta grea și obositoare trece. Mai devreme sau mai târziu, veți dormi cu toții de seara până dimineața. Iar toate eforturile voastre de a vă alina copiii și de a fi lângă ei de fiecare dată când au nevoie sunt o investiție în siguranța afectivă a copilului vostru. Eu personal cred în abordarea firească, naturală, blândă a somnului copiilor. Cred că, oricât ar fi de greu, e nevoie să rezistăm și să fim acolo. Cred că metodele-minune care ne învață să lăsăm copiii să plângă singuri nu fac decât să creeze frustrare, spaimă și deconectare. Copiii își vor găsi un ritm de somn armonios atunci când vor fi pregătiți, emoțional, mental și fizic. Iar asta este ceva foarte personal.

Despre somnul bebelușilor și copiilor puteți citi mai multe în cartea Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și copiilor

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa