Pisc de munte

E iarna. Avem zapada. Multa. Dar am uitat sa o privim cu ochi de romantici. Zapada in zilele noastre inseamna greutati in trafic si trotuare imposibil de utilizat.

Astfel, pentru a redescoperi romantismul zapezilor de altadata si a nu iesi din sezon, imi imaginez o seara perfecta in doi doar la munte. O camera plina de caldura semineului si de mirosul lemnului, o canapea pufoasa in care sa te afunzi cu totul si un candelabru ale carui lumanari sa ne dea atata lumina cat sa ne instaleze in suflete visarea. Afara sa ninga cu fulgi mari, iar brazii sa para imensi oameni de zapada in lumea carora sa le fim vesnici admiratori. Iar daca hotarul fericirii omenesti esta sa tii in brate persoana iubita, atunci fie ca in imbratisarea noastra, eu si tu, ying si yang, cu sufletul plin de bucurie si cu ochii inflacarati de sclipirile focului sa ne gasim hotarul mult cautat aici, printre piscuri inalte si ulite de zahar pe care ti-e mila sa calci. In rest, sa lasam doar iubirea sa pluteasca in aer.

Iar dimineata, pentru a reintregi fericirea egoista din ajun, sa ne lasam cuceriti de mutrita gingasa ce apare de dupa usa, zambind cu gura pana la urechi si strigand: Mami, tati, vreau la sanius!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație