al 6-lea simt

Tin minte ca si ieri ziua in care am adus fetita acasa impreuna cu sotul si am asezat-o pe pat uitandu-ne unul la celalalt si intrebandu-ne efectiv: „Si acum ce facem cu ea?” Nu am fost decat eu si sotul si am invatat sa ne descurcam cum am stiut/putut mai bine insa, ce mi s-a parut totusi a-si spune cuvantul a fost o intrebare a sotului:”Dar de unde stii tu ca asa e bine?” Ei bine…chiar nu stiam de unde „stiam” ca asa este bine dar asa simteam eu ca este…bine. Dormeam efectiv iepureste, ii ascultam respiratia suprimand-o pe a mea timp de cateva secunde sa ii aud bataile inimii sau respiratia, puneam mana pe fruntea ei ca sa simt daca are temperatura, incercam apa cu cotul atunci cand ii faceam baita sau puneam cateva picaturi de lapte la incheietura mainii atunci cand ii incalzeam biberonul. Gustam mancarea sa vad daca este prea sarata sau miroseam hainele ca nu cumva sa deranjeze vreun miros neplacut fetita si uite asa cate si mai cate si totul parca graviteaza in jurul Amirei!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație