Iubește-ți copiii necondiționat. Dar pe tine te iubești?

Echipa ZYX Books

Iubirea necondiționată este o abordare care și-a câștigat de mai bine de 20 de ani notorietatea în lumea occidentală și la noi. Opusă conceptului de iubire condiționată, care presupune în esență că micuții trebuie să câștige, să merite iubirea părinților lor, iubirea necondiționată spune, dimpotrivă, că părinții oferă dragoste, sprijin și acceptare fără așteptări și proiecții. Îți iubești copilul și-i arăți acest lucru, indiferent de comportamentul, realizările sau greșelile lui.

„Copiii nu au nevoie doar să fie iubiți; trebuie să știe că nimic din ceea ce fac nu va schimba faptul că sunt iubiți.”

Iubirea condiționată pune sub semnul întrebării metodele tradiționale de parenting care se bazează pe recompense și pedepse pentru a controla comportamentul copiilor și pledează pentru o schimbare către înțelegerea și abordarea nevoilor și emoțiilor de bază ale copilului. Aceștia ar trebui tratați cu empatie și respect și implicați în procesele de luare a deciziilor care îi afectează.

Iubirea condiționată nu presupune doar a crede în pedeapsa fizică drept metodă de educație și control a copilului, ci include manipularea, controlul, recompensa sau pedeapsa, ca metode de a acorda sau retrage iubirea părintelui. Mai mult, inclusiv aparent simplul time out, „du-te în camera ta!”, crește anxietatea copilului și este tot o metodă de a retrage iubirea.

Un studiu citat de Alfie Kohn, derulat de doi cercetători israelieni, Avi Assor și Guy Roth, alături de Edward L. Deci, a chestionat mai mult de 100 de studenți în psihologie dacă iubirea primită de la părinți a depins de faptul că au reușit la școală, s-au antrenat din greu la sport, au fost atenți și grijulii față de ceilalți sau și-au suprimat emoții precum furia sau frica. Rezultatele au arătat că cei care au primit aprobare condiționată au acționat conform spuselor părinților. Dar această supunere a venit cu un preț. Întâi de toate, studenții au arătat că relațiile cu părinții lor s-au tensionat de-a lungul timpului, iar în al doilea rând, aceștia au spus că modul în care acționau în copilărie se datora mai mult unei „presiuni interne puternice” decât unor alegeri autentice. Mai mult decât atât, bucuria victoriei a fost, de obicei, de scurtă durată și se simțeau adesea vinovați sau rușinați.

La polul opus, iubirea necondiționată respinge manipularea de orice fel, fie că e vorba despre mici daruri, promisiuni, secrete, minciuni sau dublu discurs. Nu se întemeiază pe un stil autoritar de parenting sau pe control, ci pe acceptare, autonomie, motivație interioară. Iubirea necondiționată propune o relație bazată pe soluții, pe colaborare, pe limite stabilite cu respect și cu empatie.

Părinții se străduiesc să creeze un mediu sigur și iubitor în care copiii se simt apreciați și acceptați pentru ceea ce sunt, indiferent de comportamentele sau succesele lor. Părinții acceptă și susțin autonomia copiilor lor, încurajându-i să facă alegeri și să ia decizii pe baza propriilor nevoi și preocupări, stabilesc o comunicare deschisă și onestă cu aceștia, le ascultă conștient cuvintele, gândurile, sentimentele și preocupările, cu empatie și înțelegere. Alfie Kohn găsește în iubirea necondiționată legătura-cheie dintre copii și părinți: primii, pe de o parte, se simt încurajați și susținuți să facă propriile alegeri, să ia propriile decizii, care îi privesc, chiar cu prețul de a greși, iar din greșeală să-și poată extrage lecțiile necesare, iar părinții, pe de altă parte, știu că vor crește persoane autonome, sigure de sine, care știu să-și articuleze nevoile, dorințele, în mod sănătos pentru ei și pentru ceilalți.

Autonomia însă vine mână în mână cu un alt element-cheie al parentingului actual: stabilirea unor limite care ajută copiii să dezvolte autodisciplină.

„Știm cu toții: copiii noștri au nevoie de iubire necondiționată pentru a se dezvolta armonios. Dar câți dintre noi ne simțim capabili să o oferim?”

Laura Markham este doctor în psihologie, cu o diplomă  obținută la Columbia University, fondatoarea platformei Aha!Parenting.com. Laura Markham, autoarea volumelor Părinți liniștiți, copii fericiți și Părinți liniștiți, frați fericiți, disponibile și în limba română aici, coach de parenting, care a interacționat cu mii de părinți, telefonic, online sau față în față, vine cu o perspectivă diferită asupra empatiei.

Să-ți iubești copilul începe cu a te iubi pe tine însuți, spune Laura Markham. Dacă ești mai mult irascibil decât empatic, te face un părinte mai puțin bun? Capitulezi? Dimpotrivă,  dragostea pentru copil este un bun motiv de creștere personală. Iată câteva sfaturi din partea psihologului american:

Iartă-te că nu ești perfect. Faci greșeli, fără îndoială. Dar, atâta timp cât te poți ierta pe tine, vei găsi o modalitate de a repara rupturile de comunicare cu copilul tău, iar asta îți va întări relația cu el. El are nevoie de prezența și aprecierea ta deplină, nu de perfecțiune. Iar perfecțiunea nici nu există.

Începe prin a schimba modul în care vorbești cu tine, iar ori de câte ori detectezi un gând autocritic, amintește-ți că scopul tău nu este perfecțiunea. Scopul tău este să te iubești pe tine și pe ceilalți.

Iartă-ți părinții, sunt și ei oameni. Copilul îți apasă toate butoanele roșii și te-nfurii. Te-ai întrebat vreodată de unde vin acele sensibilități? Exact, din copilărie. Poate ai aflat atunci că ești neputincios, leneș, neglijent, furios, egoist, sărac sau… copilăros. Și ai auzit-o atât de des încât ți s-a făcut rușine că ești așa. Iar rușinea doare încă.

Întinde mâna către acel copil din interior, care încă se simte neiubit. Simte durerea lui! Spune-i că acum a crescut, este un adult care-l iubește complet și necondiționat pe acel copil rănit. Odată trăită durerea evitată atâția ani, furia se va disipa. A-i ierta pe alții ne vindecă, fiindcă nu este despre ei, cât despre a retrăi durerea în mod conștient, a o accepta, în loc de a lupta împotriva ei.

Părinții noștri, oricât de bine intenționați au fost, erau și ei oamenii timpului lor. Fă pace cu trecutul, nu lăsa fericirea ta de-acum în seama trecutului.

Dragostea necondiționată este un mușchi, are nevoie de antrenament zilnic. Tratează-te pe tine și pe cei din jur cu compasiune, iar de fiecare dată când observi că devii aspră față de tine, copilul tău sau oricine altcineva, oprește-te și găsește ceva de apreciat. Fără excepții.

Acceptă-ți copilul necondiționat. Dragostea necondiționată nu este doar ceea ce simțim noi, ci și ce simte obiectul iubirii noastre. Copilul nostru nu trebuie să fie sau să facă ceva anume pentru a ne câștiga dragostea. El este iubit exact așa cum este. Iar acest lucru nu este deloc ușor, fiindcă mulți dintre noi avem o listă de lucruri pe care le dorim „reparate” la copil. Soluția pe care o propune psihologul american este să te uiți la lucruri din perspectiva copilului tău. Dintr-o dată, comportamentul nedorit devine de înțeles, de iertat.

Crești din dragoste, nu din furie. Este ușor să iubim necondiționat când copilul este ghiduș, drăgălaș și toți ne simțim bine. Ce faci însă când ești furios și neputincios, când te simți neînțeles și tratat nedrept, ca un copil, îți vine să te întorci împotriva copilului tău, care ți-a apăsat butoanele roșii? Câți dintre noi rezistă impulsului de a face ceva și mai ales, cum rezistă?

Nu există părinte perfect, dar poți să fii un părinte mai bun în fiecare zi

Mânia și pedeapsa nu se bazează niciodată pe dragoste. Și, de fiecare dată când furia se descarcă altfel decât împotriva copilului, procesul de dezvoltare devine mai ușor, iar relația cu copilul se va echilibra.

Viața este scurtă și meriți să o trăiești din plin. Pentru a putea fi părintele pașnic, răbdător și încurajator pe care îl merită copilul tău, pentru a-ți iubi copiii necondiționat, trebuie să te iubești pe tine fără jumătăți de măsură. Și totuși, cei mai mulți trăiesc într-un stres constant, care îi epuizează.

Ai făcut greșeli ca părinte? Cine nu le-a făcut? Dar nu sunt greșeli dacă le folosești pentru a te ghida către o cale mai bună în viitor. Nu trebuie să ai toate răspunsurile. Tot ce trebuie să faci este să rămâi prezent și să alegi dragostea și nu frica sau furia.

Copilul tău nu are nevoie de jucăria pentru care plânge, ci vrea acceptarea ta iubitoare, completă. Dezamăgirea, furia și durerea lui fac parte dintr-o viață emoțională bogată și toate vor trece odată cu iubirea și acceptarea.

Nu există părinte perfect, conchide Laura Markham, dar poți să fii un părinte mai bun în fiecare zi. Folosește-ți greșelile în avantajul tău. Continuă să exersezi, prezent și conștient la fiecare interacțiune, găsind răgazul de pace și respirație între furia copilului și propria ta reacție. Dacă punem un picior în fața celuilalt, în direcția corectă, zi de zi, ne uităm în jur și, cu totul miraculos, ne dăm seama că peisajul s-a schimbat.

Iubirea necondiționată este conceptul care pune în acord și echilibru, cu empatie și iubire, și copiii în relație cu părinții, dar și părinții în relație cu ei înșiși. Astfel, de la control și manipulare, la acceptare, ascultare și empatie, parentingul bazat pe iubire necondiționată aduce în atenție inteligența emoțională și o valorizează.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa