Scoateți macrameurile, vine familia!
Sărbătorile sunt un prilej magic pentru familia extinsă, care se reunește în jurul mesei tradiționale. Bradul miroase a Crăciun, bunicii, mătușile și unchii sunt gata să ciocnească un pahar de vin.
Dacă magia asta se petrece la tine în casă, eventual cu un copil mic și speriat de toată tevatura, reține: suntem alături de tine!
Citește și: Ne potolim un pic cu magia?
Casa perfectă
Casa ta, pe care ai mobilat-o cu grijă pentru detalii, să fie aerisită și child friendly, chiar ESTE perfectă. Însă acum ai toate șansele să afli mai multe păreri despre cum ai putea să îmbunătățești aspectul ei. Eu, de exemplu, am grijă să scot de prin cutiile de sub pat toate macrameurile și goblenurile primite în dar de la bunica mea și să le expun printre desenele lui Tudor. Știu, știu, știu: cum să stea toate acele lucrări făcute cu sudoarea frunții, la lumina lumânării, printre mâzgăliturile copilului? N-am înțeles niciodată de ce ar sta cineva, la lumina lumânării, cu sudoarea curgând valuri pe frunte, să coasă în puncte mici un peisaj absolut kitschos ca mai apoi să oblige o altă persoană să îl atîrne pe pereți. Însă am crescut și experiența m-a învățat să nu pun întrebări. Va urma, evident, discuția despre mașina de spălat vase, care arată că nu sunt o bună gospodină. Și aluziile la maioneza făcută cu blenderul, în trei minute. “Nu e rea, dar tot nu e ca maioneza de mână”… Probabil lipsește sudoarea frunții, pe care am preferat să o înlocuiesc cu sare de mare și muștar de Dijon.
Copilul perfect
Acum ai șansa să afli tot, dar TOT ce greșești în educația copilului tău. Care, înconjurat brusc de prea multă lume, va face, negreșit, câteva crize de nervi pe motiv de prea multă atenție din partea cui nu vrea și prea puțină atenție din partea cui ar vrea, adică mama și tata, ocupați să fie gazdele perfecte. Ai să afli, în funcție de vîrsta copilului/copiilor, următoarele: alăptezi prea mult/prea puțin, ar fi trebuit să facă deja la oliță, nu știe destule poezii, are polipi, cum adică îi curg mucii de o săptămână și nu ia antibiotice, ar trebui să mănânce sarmale, ar trebui să guste bere, e prea răsfățat/prea sălbatic, vorbește prea mult/prea puțin, are prea multe jucării, nu stă la pupat, are ADHD, unde dă mama crește, e prea gras/slab. În general, se vede că nu prea vă descurcați cu copilul/copiii, însă de asta există rude, să vă învețe ce și cum.
Nunți, botezuri, înmormântări
Inevitabil, se va ajunge la etapa în care se vor trece în revistă și aspectele legate de statisticile demografice ale familiei, ale rudelor și ale vieții politice. Vei afla că ai tot felul de rude îndepărtate de care nu ai auzit niciodată care au pățit diverse lucruri. Unii s-au căsătorit – cu cine nu trebuie!, alții s-au dus spre lumi mai bune și au avut o pomană grozavă. Alții sunt bine, merci și nu mai dau semn familiei de când le merge afacerea ca pe roate. Înainte, însă, dădeau și ei un semn, mai ales dacă era vorba de un împrumut pe termen lung. Și vei mai descoperi verișori de-a șaptea și, dacă un unchi are telefon cu internet, o să le vezi paginile de Facebook și toate pozele postate de cinci ani încoace.
Respiră! Totul trece…
Partea bună este că, la fel ca toate magiile, și magia reuniunilor familiale trece. Oricât de greu ți-ar fi să crezi asta, în timp ce torni o ceșcuță de cafea cu o mână, iar cu cealaltă ștergi rujul de pe obrajii copilului tău, simultan cu împinsul câinelui cu piciorul de lângă cizmele din piele numai bună de ros ale mătușii, toate vor trece! Va veni un moment când casa și realitatea vor reveni la dulcele normal. Singura variantă să ieși mai ușor din această bucurie anuală este să devii tu musafir. Asta îți va permite să te strecori, la un moment dat (undeva după al doilea păhărel de vișinată) și să fugi acasă la tine. Nu că nu i-ai iubi pe fiecare, în parte, însă când toată familia se strânge la un loc, iar locul ăla e al tău, vei înțelege exact de ce e Crăciun o singură dată pe an. Dacă ar fi mai des, probabil am alege cu toții să îl sărbătorim ascunși în lift sau departe de țară.
Cadoul meu preferat e când strâng macrameurile și goblenurile și le bag la loc, în cutiile mele de la Ikea, sub patul meu de la Ikea, care nu e din lemn masiv și nici nu ține o viață. Ceea ce e o veste foarte bună, pentru că deja am ochit alt model! Pe care o să-l desființeze rudele, însă abia la anu’!
