Ce sport i se potriveşte copilului tău?

Care sunt sporturile recomandate copiilor, în funcţie de vârstă

Este important să alegi împreună cu copilul tău un sport care să-i şi placă, dar pentru care să fie şi pregătit, pentru a nu-l frustra.

Nu vreau să povestesc despre cum ne întorceam noi de la şcoală sau grădiniţă, ne schimbam rapid şi apoi alergam în spatele blocului până ne ieşea limba de-un cot. A devenit un clişeu deja. Şi, cine ştie, poate dacă am fi avut şi noi atâtea surse de distracţie în casă (televizor, calculator, jocuri etc), nici noi nu am fi stat atât de mult la joacă pe-afară. Dar asta nu înseamnă că lipsa activităţii fizice nu îşi spune tot mai mult cuvântul asupra sănătăţii şi dezvoltării copiilor noştri. Şi că, atunci când vorbim despre copiii, în loc să auzim poveşti despre „raţele şi vânătorii” sau şotron, auzim parcă tot mai des despre cazuri de obezitate, probleme cardiace sau diabet. De aceea, este foarte important să găsim împreună cu copilul un sport care, în primul rând, să-i facă lui plăcere, dar care să-l ajute şi să se dezvolte cât mai armonios, atât fizic cât şi emoţional.

Sportul face bine şi psihicului

Sporturile, indiferent că sunt de echipă sau individuale, nu doar că îi ajută pe copii să se menţină în formă, ci îi ajută şi să dobândească mai multă încredere în forţele proprii. Un sport bine ales, în funcţie de vârsta, abilităţile şi preferinţele copilului, îl poate învăţa despre munca în echipă, despre fairplay şi îi va îmbunătăţi aptitudinile sociale şi puterea de concentare. În plus, îi va da senzaţia de libertate.

Pe de altă parte, un sport care nu i se potriveşte ar putea să-l frustreze inutil pe copil. Pentru că nu înţelege regulile jocului, pentru că este mai mic sau mai mare decât ceilalţi, mai slab sau mai puternic, pentru că nu are abilităţile necesare sau pentru că e interesat de un alt gen de sport.

Şi atunci, cum alegi sportul potrivit în funcţie de vârstă?

Copii între 2-5 ani

La această vârstă, copiii sunt prea mici pentru a participa la sporturi organizate sau în echipă. Cel mai potrivit pentru ei este jocul liber. Alergarea, căţăratul, aruncatul/prinsul mingii, acest tip de activităţi sunt perfecte pentru vârsta aceasta. Şi înotul sau mersul cu tricicleta (sau cu o bicicletă de echilibru) îi vor oferi ocazia să facă mişcare şi să-şi dezvolte abilităţile de bază. La fel, gimnastica sau baletul pot fi amuzante la această vârstă, cu toate că deocamdată nimeni nu se aşteaptă la nişte mişcări graţioase sau legate între ele.

Până în jurul vârstei de 5 ani, copiii nu vor face faţă sporturilor mai complexe din mai multe motive. În primul rând, din cauză că sistemul lor vizual nu este încă suficient dezvoltat, astfel încât cei mici să poată intui direcţia şi viteza cu care se mişcă un obiect. În al doilea rând, la această vârstă, nici cu echilibrul nu stau perfect. Asta ca să nu mai vorbim despre cât de greu (sau aproape imposibil) îi este unui copil sub 5 ani să fie atent la o activitate pentru mai mult timp.

Copii între 6-9 ani

Între vârsta de 6 şi 9 ani, abilităţile de bază (alergat, sărit, aruncat etc) se îmbunătăţesc. La fel şi echilibrul. Copiii încep să fie tot mai buni în a evalua viteza cu care se mişcă un obiect, însă nu şi direcţia. În continuare le este destul de greu să se concentreze asupra unui singur lucru (cum ar fi un antrenament) pentru mai mult timp. În plus, la această vârstă încă nu au capacitatea de a-şi aminti foarte multe detalii legate de joc sau de strategiile adecvate şi nici nu pot lua decizii rapide, de moment. Cu toate că un copil de 7-8 ani poate să arunce mingea şi să alerge, de exemplu, încă nu prea reuşeşte să-şi coordoneze cele două abilităţi.

Sporturile recomandate pentru această vârstă sunt fotbalul, înotul, mersul cu rolele sau cu bicicleta, gimnastica sau dansul, atletismul (fără a sări însă peste garduri sau la groapa cu nisip) şi tenisul. Atenţie însă, încă nu se pune problema de performanţă în cazul niciuna dintre sporturi.

Copii mai mari de 10 ani

De la 10 ani încolo, copiii sunt din ce în ce mai buni în coordonarea mişcărilor complexe. Sistemul lor vizual este total dezvoltat şi pot anticipa corect atât direcţia, cât şi şi viteza cu care se mişcă un obiect. Se pot concentra mai mult timp asupra unei activităţi, iar memoria îi va ajuta să reţină toate schemele complicate care fac parte din joc. În plus, la această vârstă au deja abilitatea de a învăţa noi tactici de joc, pe care reuşesc să le adapteze momentului.

Deja se poate vorbi despre perfomanţă, cu condiţia ca şi copilul să fie interesat de acest lucru. Printre sporturile recomandate se adaugă şi baschetul şi voleiul, pe lângă cele enumerate la categoriile de vârstă anterioare. De fapt, de pe la 13 ani încolo, orice sport este potrivit.

Trebuie să ţii cont însă de faptul că, după vârsta de 10-11 ani, începe şi pubertatea, iar odată cu apariţia acesteia copiii îşi pierd mult din flexibilitate, în timp ce corpul lor trece prin schimbări majore. Iar aceste schimbări îşi vor spune cuvântul şi asupra performanţelor sau a uşurinţei de a practica sportul preferat.

Abilităţile fizice dobândite, în funcţie de sport

Iată pe scurt câteva dintre avantajele unora dintre sporturi:

Gimnastica – poate fi prezentată copilului încă de la vârsta de 3-4 ani, cu condiţia ca exerciţiile să fie uşoare şi să nu pună presiune foarte mare asupra sistemului muscular şi osos. Ajută la dobândirea şi dezvoltarea tonusului muscular, a agilităţii şi echilibrului, precum şi a flexibilităţii şi a coordonării.

Înotul – este cel mai potrivit sport, în special pentru copiii mici. Nu solicită foarte mult copilul, dar ajuta la întărirea musculaturii (a spatelui, a coloanei vertebrale, a zonei lombare etc.) Ajută la partea de coordonare şi la rezistenţa cardiovasculară. Este indicat inclusiv în cazul copiilor care suferă de astm, deoarece înotul stimulează funcţia plămânilor. De asemenea, este indicat şi copiilor cu probleme osoase, deoarece apa preia din greutatea corpului iar astfel dispare durerea ce ar însoţi în mod normal alte tipuri de exerciţii.

Fotbalul – are mari beneficii asupra sistemului cardiovascular, datorită faptului că acest sport include atât alegare de viteză, cât şi alergare de rezistenţă. Ajută la creşterea capacităţii de coordonare.

Tenisul – antrenează şi întăreşte întreaga musculatură, creşte flexibilitatea şi ajută inima să pompeze sângele mai eficient. Combină perioade de efort intens cu momente de repaus, deci poate fi considerat inclusiv un antrenament anaerob. Îmbunătăţeşte echilibrul şi agilitatea.

Baschetul – îmbunătăţeşte anduranţa şi echilibrul, întăreşte muşchii. Este un antrenament destul de intens, arzând multe calorii. Are avantajul că se poate juca şi afară, şi înăuntru. Este indicat pentru creşterea în înălţime.

Mersul cu bicicleta – are marele avantaj că poate fi o activitate independentă sau de grup, alături de prieteni şi familie. Copiii pot începe să se dea cu bicicleta, fără roţi ajutătoare, în jurul vârstei de 5 ani. Sau, dacă este vorba despre biciclete de echilibru, chiar de la 2-3 ani. Printre beneficiiile mersului cu bicicleta se numără întărirea muşchilor de la picioare, îmbunătăţirea aptitudinilor de coordonare, balans şi echilibru. Mersul cu bicicleta creşte rezistenţa cardiovasculară şi oferă senzaţia de libertate.

Mersul cu patinele cu rotile – îmbunătăţeşte capacitatea de coordonare şi balans, echilibrul, rezistenţa cardiovasculară, flexibilitatea şi întăreşte muşchii de la picioare. Mersul cu rolele nu este însă recomandat copiilor sub 6 ani, deoarece structura osoasă şi ligamentele nu sunt încă suficient de solide, iar din această cauză riscul accidentărilor mai grave creşte.

Voleiul – favorizează creşterea în înălţime. Ajută la păstrarea elasticităţii musculaturii şi îmbunătăţeşte activitatea inimii şi a plămânilor. Îmbunătăţeşte coordonarea mână-ochi şi viteza de reacţie. Ajută la partea de concentrare şi agilitate.

Copilul tău ce sport îndrăgeşte? De la ce vârstă a început şi care sunt schimbările pe care le-a adus sportul în viaţa lui?

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație