Ce spun desenele copilului despre el

Alexandra Ion

Toți copiii desenează. Întrebarea fantastică este dacă știi să ”citești” desenele copilului și ce spun desenele celui mic.

Micile mâzgăleli, dacă este vorba despre micuți de sub doi-trei ani, reprezintă modul în care copilul tău își exprimă bucuria, îndoielile, temerile și spaimele. Una peste alta, desenele micuțului sunt o mină de aur pentru mamă, dacă această știe să le înțeleagă, pentru că exprimă mai mult decât poate micuțul să o facă prin limbaj.

Între doi și patru ani: ”Eu sunt centrul Universului”

La această vârstă, copilul desenează rotocoale, gheme de linii, linii lungi sau diagonale, care aperent nu exprimă nimic. Unii mai creativi sau (dacă au fost) învățați pot desena elemente simple: case, flori, siluete stilizate (foarte stilizate). Roselin Davido, psiholog și specialist în desenele copiilor, care lucrează la o clinică din Paris este autoarea unei cărți intitulate “Desenele copilului” (apărută la editură l’Archipel, în 1998), în care aceasta vorbește despre semnificațiile desenelor copilului.

Roselin Davido consideră că măzgălelile sunt o etapă obligatorie, fără de care nu se poate. Rotocoalele și liniile, fără prea mare îndemânare, îi reprezintă pe sine. O să observi că micuțul va prefera să folosească culoarea cea mai des întâlnită sau culorile cele mai frecvente din jurul lor. Dacă mingea ori tractorașul sau păpușa pentru care a făcut o pasiune este verde, roșu sau roz, aceasta va fi culoarea preferată și asta pentru cei mici transpun realitatea pe care o percep în desenele lor, așa cum o înțeleg ei. Dacă vrei să pătrunzi tainele desenului, analizează dacă are o ordine a lui proprie, dacă are un anume soi de echilibru. Acest echilibru poate înseamna, uneori, doar a desena ceva în mijlocul unei pagini care rămâne albă  și care se traduce prin: EU SUNT CENTRUL UNIVERSULUI, ceea ce este perfect adevărat.

Între cinci și șase ani, va renunța la desen imediat ce greșește

La această vârstă, lucrurile sunt mai elaborate, micuții fiind interesați de propria imagine pe care o transpun – în felul în care înțeleg ei, în desenele lor. În desenele  lor mai apar lucrurile care sunt foarte interesante pentru ei. Pisica ori cătelul familiei, ultima jucărie sau jucăria visată. Dacă băieții vor fi preocupați de a schița mașina tatălui, fetițele vor fi dornice să creioneze mutrițe de fetițe, dar nu vor uita să puncteze cerceii sau brățara de la mână.

Roselin Davido scrie în cartea sa că, la această vârstă, copilul va renunța foarte ușor la desenul lui imediat ce greșește (din punctul lui de vedere), sau dacă ceea ce desenează nu se potrtiveste cu ceea ce el vizualizează. Nu-l obliga să deseneze în continuare! Lasă-l să renunțe și accepta risipa de hârtie. Poate părinții văd un copil care renunță ușor sau unul neglijent. În fapt, este un exercițiu de perseverență, ambiție și dorință de a reuși ceea ce și-a propus. ”Desenele, la acesta vârstă, sunt deziderate, dorințe, visuri și uneori exprimă și descarcă frustrări. Să vă dau un exemplu. Un puști de aproape cinci ani desena mereu rachete. În desenul său îl înfrunta pe fratele cel mare care în viața de zi cu zi îl domină. Dar în desene, el era șeful! ”, scrie Roselin Davido, în cartea sa.

Se poate vorbi despre desene ”adevărate” doar după șase sau șapte ani.

După șase ani, copilul va descoperii lumea fantastică a desenelor sale. Și, dacă a fost ajutat și stimulat să facă asta, este cu atât mai bine. Copilul poate reda mișcarea, desenele nu mai sunt statice. Se poate vorbi de compoziții, de imagini complexe.  Nu privi desenul unui copil prin prisma imperfecțiunilor, ci analizează-l mereu în ansamblu, cu totul, și raportează-l la experiențele și trăirile din ultima perioadă ale micuțului.

Copilul pune în desenele lui ceea ce l-a marcat. Poate să fie un spectacol de circ, o vizită la zoo, un drum la bunici, jucăria pierdută sau prietenul bun de la grădiniță. ”Copii adoră să deseneze case – este o altfel de reprezentare a propriei persoane, a univesului lor, a locului în care sunt protejați și apărați  – copaci și, mereu, în toate desenele, un soare mare și foarte sclipitor. Și copacii și soarele sunt reprezentarea binelui din ei, al optimismului și inocoentei copilului de șase-șapte ani, lipsit de griji, iubit și bine îngrijit. Pe de altă parte este perioada în care pot apărea scene violente, dacă acestea au fost trăite, acasă, pe stradă sau văzute la televizor.” scrie psihologul Roselin Davido în cartea sa.

Desenele copilului sunt unul dintre cele mai eficiente moduri de exprimare. Încurajează-l și lasă-l să deseneze. Este benefic pentru imaginața sa, este benefic pentru dezvoltarea limbajului, este util pentru formarea personalității și pentru exersarea abilităților. Roselin Davido chiar spune undeva, în cartea sa, că cei mici trebuie îndemnați să deseneze, iar un copil care refuză să facă asta trebuie evaluat serios de un medic pentru că poate să fie semnul unor tulburări de spectru autist.

Desenele copilului sunt o cale de comunicare și trebuie mereu privite cu atenție de părinți. Uneori desenele spun părinților ceea ce copilului nu știe, nu poate sau nu vrea să spună!

Îți recomandăm să citești și articolul despre deficitul de joacă de care ar putea suferi copiii noștri.

Dacă vrei să afli mai multe povesti inedite și motivaționale ca aceasta, dă-ne un like pe Facebook, în cazul în care nu ai făcut-o deja, iar noi te vom tine la curent cu tot ce e nou!

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa