Copilul și telefonul în vacanță. 6 trucuri pentru a-l ține departe de atracții virtuale!

Dacă cel mic nu are parte de o vacanță de vară idilică la țară, la bunici, alergând pe uliță, așa cum mulți ne-am bucurat în copilărie, sau dacă nu-l putem ține toată vara în tabere sau implicat în activități sportive, nu înseamnă că trebuie să stea pironit toată ziua în fața calculatorului, tabletei sau a telefonului mobil. Un echilibru între mișcare, joacă și învățare e tot ceea ce are nevoie copilul tău.

Nu va reuși singur!

Riscul să apeleze la un gadget, din motive de „plictiseală” este foarte mare: pe drumul cu mașina înspre destinația de vacanță, la restaurant cât adulții poartă discuțiile lor, pe plajă după ce timpul de distracție în apa s-a terminat sau în cameră de hotel până ce toată lumea este gata. Copiii nu fac față foarte bine tranzițiilor și momentelor în care activitatea nu este clar definită.

Iată cum îl poți ajuta:

Înregistrează-i povești.

Seara, înainte de culcare îi citești. Cu siguranță faci asta chiar dacă a învățat deja și el să citească, cunoscând bine beneficiile cititului de către părinte.

Înregistrează-te cu telefonul și folosește-l în mașină atunci când își pierde răbdarea. Atâta timp cât nu este stimulare vizuală, ci doar ascultă, telefonul este inofensiv.   

Asigură-te că are mereu fidget toys prin preajmă.

De la jucării moi de calmare la jucării ce implică abilitatea manuală sau chiar cea cognitivă (cum este cubul Rubik). Pentru a face mai interesant jocul, poate fi implicată toată familia în a-l soluționa. Asigură-te că nivelul de provocare îi este accesibil și nu devine frustrant.   

Implică-te alături de el în activități fizice.

Cât este mic, copilul știe foarte bine cum să își folosească energia la maxim: nu merge, ci aleargă în parc, se cațără pe primul dâmb pe care îl găsește și sare peste fiecare gură de canal.

De cum începe să crească, după 7-8 ani, copiii învață să își conserve energia, de parcă ar putea face altceva mai bun cu ea, acum în vacanță. Începe să aibă nevoie și de un scop în joaca fizică: să se întreacă cu cineva, să își demonstreze că poate, să depășească o frică.

Dacă nu are cu cine să împărtășească aceste activități, nu ți-ar strica nici ție să faci cunoștință cu monkey bar, cu spider web sau bară de echilibru. Da, ele sunt în parc și sunt disponibile și pentru părinți.  

Joaca cu elemente naturale.

Ai spune că joaca în noroi, cu bețe și apă aparține mai mult categoriei mici, până în 5 ani. Însă de fiecare dată când am călătorit în țări ca Austria, Germania, Elveția, am avut marea surprindere de a vedea implicați, până la coate în pământ și apă, copii de 13 – 14 ani. Da, erau adolescenți perfect normali care încercau prin tot felul de strategii inginerești să devieze cursul unui șuvoi de apă.

Nu pentru asta merg la școală, să învețe lucruri pe care să le aplice apoi în mediu? M-am întrebat și eu care este secretul. De ce nu stau fiecare pe telefonul său amuzându-se pe seama postărilor de pe Facebook?

Poate că au crescut de mici fără teama de a se murdări, a se uda sau a fi ceva în neregulă cu asta. Dacă se acomodează de mic cu un anumit tip de stimulare fizică, nu va mai fi atât de vulnerabil la stimularea imediată a gadget-elor.  

Scoate-l din casă.

Oricât de simplu ar suna, copiii nu stau afară atât cât au cu adevărat nevoie. Unul dintre beneficiile de a fi expuși la aer și la lumina naturală este buna dispoziție. În absența acesteia apare o stare de fond de nemulțumire, tristețe și iritabilitate.

Va căuta o stare de bine în exterior, în realizările imediate din jocurile video sau sentimentul fals de conexiune umană de pe rețelele de socializare.  

„El nu s-ar juca dacă nu i-ar vedea și pe ceilalti” ai să spui. „Chiar dacă nu primește el telefonul, un altul va veni cu al lui și sfârșesc prin a sta ciorchine în jurul aparatului mic și luminos.”

Dacă tu te lupți cu a-l ține mai departe de tehnologie, află că și alți părinți se chinuie cu asta. Ca și în cazul ciocolatei, unii stau mai bine cu autocontrolul, alții mai puțin bine. Dar dacă regulile sunt încurajate de mediul social, tendința adulților de a le respecta crește. Comunică părinților din jurul tău această îngrijorare, gândiți-vă la strategii comune și stabiliți limitări ale telefonului pentru întreg grupul de copii.

Partea interesantă este că atunci când copiii se plictisesc în grup, jocuri ingenioase încep să răsară. Da, știu că poate părea complicat să vorbești cu un străin despre lucruri atât de personale, dar până una alta, faceți parte din aceeași comunitate, cea de părinți care poate îmbunătăți sau înrăutați mediul în care copilul tău se dezvoltă.  

Implică-l în discuții atractive.

O vacanță împreună poate însemna un mod nou de interacțiune. Poate că nu ați mai avut atâta timp unul în compania celuilalt de câteva luni bune. În afară de weekenduri, majoritatea părinților petrec doar 4 ore/zi împreună cu copilul. Și asta în situațiile bune.

Cum copilul tău s-a schimbat considerabil de la ultima vacanță (un alt nivel de maturitate, alte interese, alte preocupări), este o ocazie bună să îl redescoperi.  

Citește și ”Cum să ne păstrăm copiii aproape” sau descarcă acum GRATUIT un capitol din carte și află cum ar trebui să procedăm noi, părinții, pentru a avea o relație bună cu copiii noștri. Acesta este disponibil AICI.

Cum să ne păstrăm copiii aproape

Alina Oprea, psiholog si psihoterapeut, a început lucrul cu copiii din aria cea mai dificilă și dureroasă a nevoilor speciale, autismul. Antrenarea și dezvoltarea limbajului a reprezentat mereu un punct de concentrare în acest domeniu. Studiul psihologiei, formarea în psihoterapie și multe alte cursuri de pregătire i-au deschis treptat interesul către arii noi, abordând limbajul și dezvoltarea lui la bebeluși în cadrul programului de Signing. Observând ce posibilități de dezvoltare are limbajul în contact cu limbile străine și grupul, dar și cum influențează acest lucru gândirea în general, a implementat programul de engleză pentru preșcolari în cadrul EKA (la care participă copii între 6 luni și 4 ani). În toată această perioadă a continuat să lucreze cu copiii ca psihoterapeut.

Alina scrie o serie de articole pe blogul EKA despre psihologia copilului mic și relația lui cu o limbă străină. Mai multe despre abordarea ei, în special în ceea ce privește învățarea unei limbi străine de timpuriu, aici.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație