Televizorul are si efecte pozitive asupra copiilor! Care sunt

tata televizor copii

S-a scris atât de mult  despre efectele negative pe care le-ar avea televizorul asupra copiilor încât este teribil de greu să găseşti studii care fără a nega potenţiale efecte negative, să le scoată la lumină şi pe cele pozitive.

Dar televizorul sau televiziunea nu sunt demoni. Stă în puterea noastră de părinţi de a decide dacă vrem să ne creştem copiii fără televizor în casă sau dacă dorim să-l transformăm într-un instrument de învăţare pentru toate vârstele. Eu am prietene din ambele categorii de mame şi toate sunt absolut mulţumite de alegerile făcute.

Care sunt avantajele?

  1. Copiii învaţă uşor din orice mediu. Informaţiile pe care le primim vizual sunt extrem de uşor de memorat şi de procesat de către creierul uman;
  2. Informaţiile de la televizor sunt uşor de înţeles înclusiv de către copii, majoritatea emisiunilor din timpul zilei se adresează publicului larg, sunt marcate cu „Audienţă generală”;
  3. Unele emisiuni sunt distractive pentru copii, iar asta facilitează procesul de învăţare.

Alţi specialişti vorbesc despre alte beneficii:

Efectele pozitive ale televizorului asupra copiilor. Experienţe culturale inedite

Dacă ne gândim la televiziunile specializate pe descoperiri ştiinţifice, animale, călătorii sau istorie, copiii au ocazia să afle lucruri pe care altfel nu ar avea cum şi unde să le aprofundeze. Televizorul tinde să fie mereu mai ieftin decât cărţile. Aceasta este o realitate pe care o cunoaştem cu toţii.

Catalizator pentru lectură

Copiii şi-ar putea descoperi gustul pentru poveşti urmărind emisiuni dedicate poveştilor şi cititului sau urmărind filme adaptate după basme sau cărţi despre copii. Când băiatul meu cel mare a citit „Peter Pan”, el era deja familiarizat cu Hook şi Peter Pan de la desene animate.

Conţinut moralizator

Filmele de la televizor sau de la cinema potrivite vârstei lor îi învată pe copii lecţii importante despre moralitate, comportament decent, bun simţ. Primul film pe care acelaşi băiat al meu pe care îl pomeneam mai sus, David, l-a urmărit în întregime a fost „Singur acasă”. Am avut discuţii lungi despre bine şi rău, despre faptul că nu furăm şi nu facem rău celorlalţi, despre faptul că nu vorbim cu străini pe stradă, nu ne urcăm în maşinile străinilor, nu acceptăm mâncare, dulciuri de la persoane necunoscute. Tot atunci cred că am vorbit prima dată şi despre despre străini ca potenţiali agresori. Televizorul poate fi educativ dacă alegem să povestim cu copiii noştri despre ceea ce vedem pe ecran.

Incurajarea socializării

Televizorul poate să-i încurajeze pe copii să fie mai deschişi spre socializare urmărindu-şi eroii preferaţi şi desenele sau filmele despre copii timizi al căror drum iniţiatic plin de aventuri îi transformă în copii mai inteligenţi emoţionali şi mai comunicativi. Copilul meu a învăţat replici din desene animate şi le-a folosit adecvat când a fost cazul.

Documentarele istorice sau ştiinţifice îi ajută pe copii să-şi dezvolte gândirea critică, să-şi pună mereu întrebări. Filmele care deocamdată în România nu sunt dublate- cu excepţia desenelor animate – îi ajută pe copii să înveţe expresii din limba engleză, să asculte această limbă în mod activ.

Videoclipurile muzicale îi învaţă mult mai mult despre muzică decât ar putea să o facă un manual. David ascultă uneori AC/DC, alteori Depeche Mode. Cum să afle despre „The Doors” dacă nu urmărind videoclipurile de pe YouTube? Cum să afle despre Celibidache dacă nu urmărind vreun concert dirijat de acesta?

La ce trebuie să fim atenţi când se uită copii la televizor?

Trebuie să facem exact ceea ce recomandam mai sus. Să alegem cât timp se uită la televizor şi să selectăm programele la care privesc copiii noştri, astfel încât să-i ajutăm să înveţe şi să nu privească pasiv.

Noi suntem părinţii şi putem controla la ce gen de programe se uită copiii. Noi trebuie să alegem să fie programe: educative, culturale, sportive, de divestisment adaptat vârstei.

Este indicat televizorul unui copil cu autism sau cu tulburări de dezvoltare?

Specialiştii spun că da. Iar eu ca mamă de doi copii cu autism vă spun la fel. Televizorul este un mijloc de învăţare şi mai bun pentru aceşti copii pentru că este un instrument de terapie. De ce este televizorul potrivit pentru copiii cu autism?

Este instrument de învăţare prin modelare video

Se pot uita la acelaşi lucru, le place constanţa. Dar pot învăţa lucruri noi pentru că aceste emisiuni educative sau videoclipuri speciale îi pot învăţa care sunt părţile corpului, cum să se spele pe mâini, pe faţă sau pe dinţi, cum să-şi lege şireturile.

Efectele pozitive ale televizorului asupra copiilor. Inlesneşte comunicarea

Copilul meu a învăţat din desene animate că trebuie să salute, să fie politicos cu colegii, dar mai mult decât atât, de acolo a învăţat că la întrebări se răspunde. Clubul lui Mickey Mouse cere mereu feed-back de la copii.

A început cu desene animate cu Mickey Mouse şi a ajuns la cele cu supereroi care au o intrigă mai complicată. Acela a fost momentul în care am decis că este pregătit de impactul cu marele ecran şi rând pe rând vedem aproape toate desenele animate şi filmele pentru copii de la cinema.

Dă naştere preocupărilor cognitive

Mulţi copii se uită la „Animal planet” şi devin pasionaţi de zoologie, apoi merg la grădini zoologice, învaţă să citească despre animale. Altora le plac documentarele despre trenuri şi despre avioane şi învaţă totul despre respectivul subiect. Mulţi dintre ei vor deveni poate specialişti într-un domeniu al cărui interes l-au descoperit în copilărie cu ajutorul televizorului.

Face legătura între lumea interioară a copiilor şi cea exterioară

Multe emisiuni tv pentru copii vorbesc despre fenomene sau realităţi existente. Copiii pot mai apoi împreună cu părinţii să viziteze muzee sau grădini zoologice.

Stimulează imaginaţia copiilor

Uneori copiii inventează jocuri simbolice pe baza unui film sau a unui desen animat sau a unui joc de calculator. Copiii cu autism trebuie învăţaţi să se joace simbolic cu maşini sau păpuşi, iar televizorul îi poate învăţa cum.

Dar copiii pot învăţa lucruri pe care nu le vor afla decât târziu la şcoală. David se joacă momentan un joc la calculator ce presupune construirea unui oraş. Jocul este astfel gândit încât fiecare greşeală duce oraşul la faliment. Dacă nu construiesti mai întâi infrastructura, dacă nu faci oraşul independent energetic, dacă nu ai spital, şcoli, locuri de recreere, biserici, lumea nu se mută în oraş. Dacă nu ai staţie de epurare a apei, locuitorii se îmbolnăvesc şi părăsesc oraşul. Aşa a aflat David ce înseamnă un buget şi că veniturile trebuie să depăşească cheltuielile pentru a putea face investiţii şi a aduce prosperitate oraşului.

Stimulează învăţarea vizuală şi auditivă

Copiii cu autism reţin foarte bine imaginile dublate de muzică. Pe când era încă nonverbal şi avea vreo trei ani şi jumătate, David a învăţat perfect alfabetul în engleză din „Alphabet song” de pe Youtube. La vremea aceea nu ne-am dat seama ce potenţial extraordinar avem în faţa noastră. Am fi fost mai încântaţi să mă strige „mama”.

Pe vremea când s-a David se afunda în autism,  înainte de trei ani, când regresa foarte tare şi nu învaţa nimic din mediu, ignora televizorul. De fapt televizorul era mai mult de decor în casă. Nu ne permiteam pe atunci televiziune prin cablu aşa că mă uitam eu din când în când la ştiri. Îmi amintesc că am încercat pe atunci să îl determinăm să se uite la desene animate. Degeaba.

Nu televizoarele provoacă autism. Ele pot afecta capacitatea de concentrare a unui copil, dar aici intervine rolul părintelui să decidă cât timp petrece copilul la televizor, tabletă sau calculator.

Trăim într-o epocă postmodernă şi avem multe mijoace la îndemână ca să-i educăm pe copii. Alegerea este a noastră, a părinţilor.

Descarcă acum GRATUIT capitolul ”Revoluția digitală scăpată de sub control”, din cartea ”Cum să ne păstrăm copiii aproape”, de Gordon Neufeld și Gabor Mate. Detalii AICI.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație