Joaca de-a muzica: metoda Orff

Toata lumea cunoaste placerea copiilor de a scoate oalele si capacele de metal din dulap si a le lovi cu lingurile, spre groaza adultilor. Parintii, stresati si ingrijorati de ceea ce vor spune vecinii despre harmalaia pe care o produc cei mici, se grabesc sa ii opreasca sa mai faca zgomot sau le spun sa bata mai incet, ceea ce, intotdeauna, strica toata distractia copiilor.

 

Ce se intampla, de fapt?

Pe langa descoperirea faptului ca pot genera sunete foarte puternice, este si prima incercare a copiilor de a face muzica cu ajutorul unor instrumente. Copiii aud muzica in jurul lor, vad ca tuturor celorlalti le place, ca parintilor lor le place si incearca sa imite ceea ce aud. Desigur, pentru ca este vorba de omuleti de doi sau trei ani, primele lor compozitii nu vor semana deloc cu ceea ce adultii s-au obisnuit sa numeasca “muzica”. Insa, pentru micii muzicanti, nu este nicio diferenta intre ele si este normal sa fie foarte uimiti cand vad ca parintilor, persoanele de la care asteapta bunavointa si incurajare, nu numai ca nu le place, dar se grabesc sa ii opreasca. Este ca si cum i-ai critica, unei gospodine, mancarea cu care se mandreste.        

 

Ce este de facut?

Cum putem impaca pasiunea pentru muzica si batut la tobe a copiilor si dorinta, legitima, a adultilor de a evita senzatiile auditive similare celor dintr-un atelier de fierarie?

In tara noastra, atunci cand copiii au varste mici, parintii si educatorii ii incurajeaza pe copii sa cante cu vocea. Instrumentele muzicale, pe care copiii le vad mai mult la scoala decat acasa, sunt orga sau pianul pe care le utilizeaza exclusiv profesorul de muzica, pentru a acompania corul copiilor.

 


(Copiii imita ritmuri si o fac foarte bine!)

 

Metodele de educatie muzicala utlizate in alte tari pun accentul pe utilizarea, de catre copii, inca de la varste mici, a instrumentelor muzicale.

Primele instrumente pe care copiii reusesc sa le utilizeze sunt cele de percutie, care presupun miscari simple ale mainilor: lovirea xilofoanelor sau a tobelor cu batul sau cu mana, scuturarea sau rotirea tamburinelor sau a maracas-urilor, frecarea cu un bat a unui guiro. Acestea sunt miscari pe care copilul de doi, trei sau patru ani le face cu usurinta si cu placere. Ele nu necesita un grad mare de precizie a degetelor, ca pianul sau popularul blockflote (asemanator unui fluier) utilizat in scolile din tarile vestice.

 

Unele dintre cele mai importante elemente ale muzicii, ritmul, masura si tempoul, sunt experimentate si exersate de copii prin percutie.

 

Plictisitoarele exercitii de tinere a masurii desenand linii prin aer cu mana si zicand sec ta-ta-ta, pe care multi dintre noi ni le amintim din scoala generala, pot fi inlocuite cu utilizarea instrumentelor de percutie, care, pentru copii, sunt foarte atragatoare.

In multe tari sunt folosite metode de educatie muzicala care sunt centrate pe utilizarea aptitudinilor muzicale existente in fiecare copil, de la varste mici. Una dintre metode a fost promovata de catre Carl Orff (compozitorul operei Carmina Burana, popular si ca pedagog ).

 

Metoda Orff

Explicata in cateve cuvinte simple, metoda consta in invatarea copiilor sa cante captivandu-i prin oferirea posibilitatii de a face ceea ce copiilor le place foarte mult: sa-si miste mainile si chiar picioarele pentru a canta (si tropaitul poate fi folosit in muzica). La “lectii” cantatul este asociat cu dansul, cu recitarea unor poezii, cu crearea de “coloane sonore” pentru povesti. In loc sa stea cuminti in banca si sa cinte cu vocea, li se da posibilitatea sa stea in cerc, pe jos si sa cante cu vocea si cu instrumente simplu de utilizat sau chiar sa danseze. Adica sa se joace.

Voi ce ati alege?

(Copii de gradinita canta la instrumente)

 

Orff acasa

Acasa, de fiecare data cand cantam cantecele cu fiul meu de 3 ani, folosim tobite, tamburine sau xilofon si suntem foarte fericiti sa vedem cum copilul devine, in fiecare zi, tot mai indemanatic si tot mai inspirat in folosirea lor, adaugand inflorituri la ritmurile simple ale cantecelelor pentru copii si creand noi ritmuri din tobe. Si, cel mai important lucru, copilul este foarte fericit atunci cand poate folosi instrumente muzicale si canta cu vocea. Cand se implica toata familia, rezulta o mica orchestra si concerte foarte distractive.

Mai toate instrumentele de percutie educationale, destinate copiilor, produc sunete cu mult mai placute si mult mai slabe decat oalele si tigaile din dulapul din bucatarie. Este diferenta dintre un sunet muzical si zgomot. Iar daca vi se pare ca, la anumite ore, tobitele fac un zgomot prea puternic atunci cand sunt lovite cu batul, incercati sa puneti un prosop peste ele. Zgomotul va fi mai slab, insa timbrul tobei se va pastra.

Nu ati gasit instrumentele in comert? Nu-i nimic, puteti sa va distrati improvizand unele: cutiile de plastic sunt tobe excelente – noi cantam si la cutiile de tabla cu capace de plastic in care pastram cafeaua, fulgii de porumb si orezul. Iar cateva shakers sau maracas puteti face chiar voi, din sticle de plastic umplute cu pietricele, boabe de orez sau de fasole.  Veti fi surprinsi de cat de bine suna!

 

Mai multe despre metoda Orff, in limba engleza, gasiti aici: http://musiced.about.com/od/lessonplans/tp/orffmethod.htm

Mai jos puteti urmari mai multe filmulete cu metoda Orff! 🙂

Yellow Submarine

 

Copii de clasa a 6-a canta la xilofoane

DISTRIBUIȚI
TOTUL DESPRE MAME
În fiecare zi discutăm despre neliniștile și problemele cu care se confruntă orice părinte, ne consultăm cu psihologi și medici pentru a vă oferi cele mai bune sfaturi și…

Citește mai multe despre autor

Intră în conversație