Cum îl înveți pe copil timpul? Când e momentul potrivit? Cum îl poți determina să nu întârzie fără să-l stresezi? Cu tact și răbdare îi poți explica celui mic noțiuni despre scurgerea timpului.
Dacă micuțul tău se numără, ca mine, printre visătorii pentru care timpul este relativ, s-ar putea să ai ceva bătăi de cap până când va înțelege că timpul este, mai degrabă, limitat. Dacă piciul tău seamănă cu fiică-mea, Ioana, obsedată de punctualitate încă dinainte să învețe ceasul pe de rost, n-o să ai probleme: copilul tău o să te întrebe obsesiv, din trei în trei minute, cât mai e până la destinație sau până începe școala, de teamă să nu întârzie sau să ajungă mai repede acolo unde își dorește. În orice categorie s-ar regăsi, iată câteva metode simple și de efect prin care îl poți familiariza pe copil cu trecerea timpului, în funcție de vârstă.
Învățarea timpului de la 0 la 2 ani: primele tic-tac-uri
Lumea nou-născuților este un caleidoscop de senzații audiovizuale și olfactive. Deși unii dintre bebeluși dezvoltă repede un instinct al scurgerii ciclice a timpului (precum somn-stare de veghe, noapte-zi), alții nu se orientează la fel de eficient.
Perseverează. În primele șase luni de viață, ești farul său călăuzitor și îl ajuți să facă ordine în haos. Interacțiunile permanente, cum ar fi să-l hrănești atunci când îi e foame, să-l liniștești atunci când e agitat sau să-l adormi când e obosit îl ajută pe nou-născut să se organizeze, mai târziu, singur și să funcționeze după un program.
Adaugă flexibilitate rutinei. Chiar dacă cei mai mici nu știu să citească ceasul, este remarcabil cum își pot dezvolta un propriu sens al ordinii prin rutina repetată. Însă poți fi flexibilă și să ajustezi din mers rutina, în funcție de nevoile lui de creștere, și totuși acest lucru să nu-l confuzeze. De exemplu, în loc de două reprize de somn în timpul zilei, odată ce a mai crescut poți renunța la una. Drept rezultat, îi va fi mai repede somn. În acest caz, îi vei muta masa de prânz ceva mai devreme, ca să fii sigură că va apuca să mănânce și înainte să adoarmă.
Tot timpul din lume. Și nu prea. Chiar dacă pentru cei mici, timpul nu e niciodată o problemă, tu s-ar putea să nu ai la fel de mult la dispoziție. Ca să nu se supere atunci când îl vei opri din joacă pentru a merge acasă sau la culcare, dă-i puțin timp să se obișnuiască cu ideea. Pregătiți-vă de plecare cu 5 sau 10 minute mai devreme decât ați plănuit, ca să fiți siguri că terminați sau ajungeți la timp.
Ce poți face tu. Adu în discuție diferite momente ale zilei, cum ar fi: “Mama se întoarce de la serviciu după ce te trezești tu din somnul de după-amiază”. Sau purtați la prânz o conversație despre activitățile de dimineață: “Ne-am jucat afară, apoi ne-am întors acasă, înăuntru”.
Învățarea timpului de la 3 la 4 ani: eul la timpul prezent
La această vârstă, lumea preșcolarilor se învârte foarte mult în jurul descoperirii propriului eu. Ei se plasează în timp în funcție de ceea ce fac acum, în clipa prezentă. “Azi e ziua mea, vom sufla în lumânările de pe tortul meu!” sau “Mâine mergem în parc. Ce bine o să ne distrăm!” – sunt fraze pe care o să le tot auzi din gura copilului în această perioadă, când fiecare experiență personală care se întâmplă în imediata proximitate (băița și povestea dinainte de culcare, de exemplu) îl ajută să înțeleagă mai bine curgerea timpului. Atunci când e implicat în mod obișnuit în cât mai multe evenimente și are un program bine stabilit, copilului îi va fi mult mai ușor să jongleze cu concepte precum trecutul, prezentul și viitorul.
Fă-i program. Timpul e o chestiune relativă pentru un copil mic, nu-l poate atinge sau cuantifica decât prin experiențe precum ziua lui de naștere, care se repetă o dată la un an. De aceea, e important să-l ajuți să se ghideze după un program: dimineața se scoală, ia micul-dejun și mergen la grădiniță, unde are activități de grup. Apoi, după-amiaza, e timpul pentru joacă, iar seara pentru odihnă.
Înainte și după. Aceste două concepte sunt de ajutor pentru un preșcolar pe care vrei să-l înveți timpul. Întreabă-l ce a făcut ieri, înainte să ajungă acasă, sau azi, după ce s-a trezit și a ajuns la grădiniță, ori după ce tu ai plecat la serviciu. Însă să nu te mire dacă pentru el “ieri” s-a întâmplat în urmă cu două zile! Chiar dacă au abilitatea de a descrie evenimente din trecutul apropiat, la 3-4 ani copiii nu știu încă să aprecieze cu exactitate durata unei acțiuni.
Ce poți face tu: Chiar dacă nu pot citi un ceas sau un calendar, copiii știu la această vârstă că aceste unelte ne ajută să măsurăm timpul. Îi poți lua un ceas de jucărie, cu limbi care se pot roti după bunul său plac și să exersați împreună calcularea orelor și a minutelor. Sau îi poți cumpăra cărți special concepute pentru această vârstă, din care să înțeleagă scurgerea timpului prin desene simple și, de ce nu, interactive.
Învățarea timpului de la 5 la 6 ani: să fim atenți la natură
La această vârstă, copiii își măresc considerabil bagajul de cuvinte și e posibil să integreze în el câteva noțiuni legarte de timp. Însă, să nu te mire dacă mai încurcă uneori timpurile. Decât să râzi de el când o să spună că “Mâine am vizitat-o pe bunica”, mai bine corectează-l blând de câte ori este nevoie.
Ce poți face tu: Meșteriți un calendar pe zile și pe ore, iar în dreptul fiecărei zi, pune-l să deseneze fenomenele meteorologice pe care le-a observat: nori și ploaie, soare, zăpadă, stele sau lună, copaci înfrunziți, în funcție de anotimp și momentul din zi în care le-a observat. După ce observă vremea din ziua prezentă, pune-l să facă predicții pentru ziua de mâine: cum va fi – înnorat sau însorit, uscat sau ploios? O modalitate atât de simplă de-a învăța despre ieri, azi și mâine!
Limbajul timpului
De câte ori e posibil, folosește cuvinte care definesc scrugerea timpului, atunci când faci referire la activitățile din viața copilului. “Curand”, “mai târziu”, “mai devreme”, “ieri”, “azi”, “mâine”, “săptămâna viitoare”, “dimineață”, “după-amiază” și “seara” sunt tot atâtea cuvinte care fac referire la timp.
Să desenăm un ceas
Învață-l pe cel mic cum să deseneze un ceas. Pentru ca distracția să fie la înălțime, ajută-l să decupeze o hârtie în formă circulară, apoi împăturiți-o în patru secțiuni. În centru, marcați acele ceasului și apoi desenați în fiecare sfert cifrele principale (12, 3, 6 și 9). Apoi trasați linii care să marcheze restul cifrelor și minutele. Pune-l pe cel mic să deseneze fiecare secțiune cu o altă culoare, până formează un curcubeu. Folosește un creion pentru a indica fiecare oră, colorată cu altă culoare – celui mic îi va fi foarte ușor să urmărească explicația ta. Apoi lasă-l pe el să indice orele și minutele cu ajutorul creionului. Și nu vă grăbiți! Aveți tot timpul din lume să învățați… timpul!
