Ce se întâmplă dacă îi oferi copilului recompense

Despre pedepse și recompense s-a tot scris, știe toată lumea, până la urmă. Exact ca în banc: teoria ca teoria, practica ne omoară. Cum putem depăși metehnele stilului de parenting în care am fost noi crescuți? Asta e mai greu! Dar iată câteva motive care te-ar putea ajuta să renunți la folosirea recompenselor! Adică nu e suficient să nu-l bați, trebuie să nici nu-l condiționezi de cine știe ce bombonică, prăjitură, jucărie, vacanță etc.

Îl pedepsești, de fapt…

Mulți zic că a recompensa nu e același lucru cu a pedepsi. Oare? Că îi dai o palmă dacă nu stă nemișcat acolo unde îi zici să stea sau că îi spui că îi dai o ciocolată dacă stă… e cam același lucru. E drept, că atunci când îl seduci cu ciocolata lucrurile sunt un pic mai ”îndulcite”, dar în ambele cazuri este vorba despre control asupra comportamentului copiilor. În ambele cazuri, copiii se simt controlați, iar presiunea pe care o resimt asupra lor, teama de a nu face, cumva, ceva greșit, care să ducă la pierderea eventualei bomboane de la final, poate căpăta un caracter punitiv, chiar dacă obținerea recompensei e plăcută.

Alfie Kohn, în cartea ”Pedepsiți prin Recompense”, face o analogie genială: ”întrebarea nu este dacă putem prinde mai multe muște cu miere decât cu oțet, ci de ce prindem muștele, în ambele cazuri – și cum se simte musca în această situație”. Oferă-i alternative! Vorbește-i! Ascultă și opinia lui! Nu-l pedepsi dacă nu face ca tine și nu-i da ”bobo” ca să facă ce spui tu!

Îți strici relația cu el, dar și relațiile lui cu alții

Și riști o revoluție mai târziu. Acest stil de creștere a copiilor presupune o relație asimetrică – în care cineva deține puterea absolută (părintele) și altcineva e controlat în totalitate (copilul). Când tot ceea ce faci e analizat de cineva care va decide daca ți se întâmplă lucruri bune sau rele, în funcție de ce ai făcut, relația nu se dezvoltă. Relația se deteriorează! Nu va mai exista comunicare sau cooperare – copilul nu va veni să-ți ceară ajutorul dacă nu se descurcă, nu va învăța nimic nou, va face așa cum știe el mai bine, iar singura lui motivație este obținerea aprobării tale.

Folosind recompense, relația noastră cu cei mici nu va fi deloc una sinceră, în care ei să poată veni la noi și să ne spună ce au pe suflet, să se simtă în largul lor – genul acela de relație care îi poate face pe oameni să dea tot ce-i mai bun din ei. Asta nu va exista! Iar pe termen lung, când copilul va crește, se va răzvrăti pentru tot acest control.

Nu mai are motivație

Nu vor mai face nimic din proprie inițiativă! Dacă la capătul cursei nu-i așteaptă o prăjitură sau niște bani, de ce ar alerga? Degeaba? De plăcere? Ce să facă ei cu plăcerea? Plăcerea e atunci când primești ceva pentru că ai făcut ce ți s-a cerut, nu-i așa? Nu vă lăsați copiii să cunoască numai genul acesta de plăceri născute din condiționări și competiție. Nu va mai ști ce-i place cu adevărat și ce nu. Lasă-l să descopere și să se descopere! Nu-l îngrădi controlându-i acțiunile cu ”mirajul” recompenselor.

Își va pierde curajul

Nu vor mai încerca nimic nou! Nu vor mai fi creativi! Nu vor căuta și alte soluții. Când muncim pentru o recompensă, facem exact ceea ce e necesar pentru a o obține și nimic altceva. Important e să obținem recompensa, nici măcar rezultatul – poate să nu iasă bine, atâta vreme cât ne luăm partea, ce mai contează? Un grup de cercetători a explicat că, atunci când suntem motivați de recompense, ”căutăm simplitatea și ceea ce este previzibil, din moment ce tot ce ne interesează este să rezolvăm rapid sarcina, pentru a atinge scopul dorit”.

Crescuți și obișnuiți așa, copiii nu vor ajunge niște adulți proactivi, curajoși, creativi, pregătiți pentru orice și gata oricând să accepte provocări și să-și asume riscuri. Și, cel mai important, depinde numai de noi să fie altfel!

Mai multe despre pedepse și recompense găsiți în cartea lui Alfie Kohn, ”Pedepsiți prin Recompense”, disponibilă AICI.

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație