Ce învăţăm în copilărie: să ne placă mâncarea sau să ne înecăm emoţiile?

Roxana Ristache
mancatul emotional

Tu când mănânci? Când ţi-e foame, când eşti tristă, când te simţi singură? Când simţi un gol în stomac, cum ştii dacă e un semn de foame sau de supărare? Foloseşti bomboanele sau acadelele ca şi recompensă pentru copilul tău?

Da, acestea sunt câteva comportamente care definesc mâncatul pe fond emoţional. Mănânci nu ca să îţi umpli stomacul, ci ca să îţi satisfaci anumite nevoi afective. E un mod de hrănire mai degrabă al emoţiilor decât al corpului. Se estimează că aproximativ 75% din mâncatul în exces se datorează trăirilor emoţionale. Pe termen lung consumul de alimente pe fond emoţional poate duce la obezitate şi la mâncatul compulsiv.

Cum faci diferenţa între foamea fizică şi cea emoţională

Foamea emoţională apare brusc şi este o nevoie urgentă. Foamea fizică apare treptat, puţin câte puţin. Când eşti cu adevărat flămândă, ai mânca orice, inclusiv fructe şi legume. Însă când te hrăneşti emoţional cauţi numai anumite alimente: ţi-e „foame” de ciocolată, îngheţată, snacks-uri, pizza.

Foamea emoţională te face să mănânci fără să fii atentă la cât mănânci sau la ce simţi când mănânci. Atunci când mănânci de foame, eşti mult mai conştientă de ceea ce faci. Mai mult, când îţi hrăneşti emoţiile cu mâncare, nu apare senzaţia că te-ai săturat, în timp ce atunci când îţi hrăneşti corpul, te opreşti din mâncat când stomacul e plin. Foamea fizică odată satisfacută aduce după ea mulţumirea că i-ai dat corpului tău ce avea nevoie. Foamea emoţioală conduce la sentimente de regret, ruşine sau vinovăţie.

Ce greşeli fac părinţii când le dau de mâncare copiilor

Foamea emoţională se întâlneşte şi la copii, nu numai la adulţi. Mai mult, studiile au arătat că ea este învăţată de cei mici de la proprii lor părinţi. Atitudinea pe care o au părinţii faţă de mâncare, felul în care folosesc mâncarea în relaţia cu copilul poate duce la consumul de alimente pe fond emoţional şi în cazul copiilor.

Într-un studiu din 2015, 41 de copii cu vârste între 5 şi 7 ani au fost puşi în situaţii stresante de către un grup de cercetători. Aceştia din urmă au vrut să afle dacă există vreo legătură între cantitatea de mâncare consumată de copii şi stresul la care sunt supuşi.

Fiecare copil avea de colorat un desen şi li s-a spus că vor primi câte un premiu când termină. O parte dintre copiii au primit toate culorile de care aveau nevoie, în timp ce alţii au avut câteva culori lipsă (situaţie stresantă). Cercetătorii i-au asigurat pe cei cărora le lipseau culorile, că le vor primi. Toţi copiii au avut alimente la îndemână: fructe, chips-uri, ciocolată, morcovi.

Copiii  stresaţi au consumat, cât timp au desenat, între 109 şi 123 calorii, în timp ce micuţii relaxaţi au consumat între 30 şi 48 de calorii. Mai mult, părinţii copiilor care au consumat mai multe calorii au recunoscut că au folosit mâncarea pe post de recompensă când micuţii aveau între 3 şi 5 ani.

Ce alţi factori contribuie la mâncatul emoţional

Pe lângă folosirea alimentelor pe post de recompensă, mai există şi alţi factori care pot contribui la consumul de mâncare pe fond emoţional.

Mâncatul inconştient, adică acel comportament în care bagi alimentele în gură doar pentru că se află în faţa ta, accentuează mâncatul emoţional.

O altă cauză a foamei emoţionale este incapacitatea de a te descurca cu sentimentele negative. Respingerea sentimentelor nreplăcute este un lucru pe care îl învăţăm destul de devreme în viaţă, iar consumul de alimente este un mod de distragere a atenţiei de la aceste trăiri.

Persoanele cărora nu le place de corpul lor, care au o stimă de sine scăzută sau le este ruşine de felul în care arată sunt şi ele predispuse la consumul emoţional de alimente.

Portretul „consumatorului  emoţional”

Andy Puddicombe face, în „Ghidul Headspace pentru mâncatul conştient” – disponibil online AICI, portretul persoanei care mănâncă pe fond emoţional. Aceasta nu are un regim alimentar sănătos, mănâncă de plictiseală, îşi găseşte confortul în mâncare. Nu are mese echilibrate, consumă multe alimente procesate, care au multe calorii. Încearcă orice dietă nouă ca să slabească, dar încercările sunt de scurtă durată. „Doamne, aş vrea să pot vorbi cu cineva despre toate acestea…poate nişte brânză o să mă facă să mă simt mai bine”, este unul dintre discursurile interioare tipice persoanelor care mănâncă pe fond emoţional. Singurul avantaj al acestui comportament este descărcarea de emoţiile supărătoare prin mâncare. Însă rezultatul este trecător, fiind nevoie de noi cantităţi de mâncare.

Cum să pui stop mâncatului emoţional, atât pentru tine cât şi pentru copilul tău

  • Fii atentă la ceea ce îţi declanşează foamea, care sunt situaţiile, sentimentele sau locurile care te fac să mănânci. Nu e vorba numai despre sentimente negative, pot fi şi sentimente pozitive, care să te fac să mănânci ca „premiu”.
  • Găseşte alternative de a-ţi hrăni sntimentele. Ce poţi să faci, în afară de a mânca, ca să nu te mai simţi singură, furioasă sau plictisită?
  • Încearcă să rupi legătura între mâncare şi sărbătorile în familie. Asta nu înseamnă să nu mai mâncaţi nimic atunci când sărbătoriţi ceva. Dar fii atentă la cantitatea de mâncare consumată şi încearcă să găseşti soluţii pentru mâncarea în plus rămasă (în afară de a o consuma!).
  • Arată-ţi aprecierea faţă de copilul tău prin alte modalităţi decât prin a-i oferi alimente (tort, bomboane, acadele).
  • Învaţă-l şi pe cel mic să îşi recunoască sentimentele şi încurajează-l să şi le exprime altfel decât prin mâncare
  • Nu forţa copilul să mănânce tot din farfurie dacă el spune că s-a săturat
  • Evită să condiţionezi mâncatul unui anumit fel de mâncare, de genul: „Dacă nu mănânci tot, nu mergi în parc” sau „Dacă nu mănânci cartofii, nu primeşti desert”.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Foto: Guliver

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa