Ce presupune iubirea necondiţionată a unui copil

dragoste neconditionata

Am auzit frecvent diverse persoane spunând: „Părinţii mei m-au iubit necondiţionat!”, sau „Îmi iubesc copilul necondiţionat”. Şi prima întrebare care îmi venea în minte (şi rămânea pe buzele mele) era: Cum adică te-a iubit necondiţionat? Oare tu ştii în ce constă dragostea necondiţionată?

Cartea lui Alfie Konh „Parenting necondiţionat. De la recompense şi pedepse la iubire şi înţelegere” aduce destul de multe clarificări în privinţa iubirii şi educaţiei necondiţionate. Lucrarea este structurată în două părţi: prima prezintă parentingul condiţionat, iar cea de-a doua pe cel necondiţionat.

Ceea ce mi-a atras atenţia încă de la primele pagini sunt trimiterile numeroase la cercetări şi studii de specialitate. Kohn nu face nici o observaţie sau o remarcă fără să aibă şi o bază ştiinţifică în spate.

„Dacă înveţi bine, mergi la mare!”, „Dacă nu eşti cuminte, nu vine Moş Crăciun”, „Calmează-te ca să îţi dau jucăria înapoi”, sunt câteva exemple de parenting condiţionat. În acest tip de educaţie, contează, spune Alfie Kohn, comportamentul copilului, nu ceea ce simte sau ce nevoie are copilul. Iar, de cele mai multe ori, părinţii se concentrează numai pe ceea ce este convenabil pentru ei înşişi, nu pe ce au copiii nevoie. Mai mult, copilul este iubit pentru ceea ce face, nicidecum pentru ceea ce este.

În cazul iubirii condiţionate, copiii „trebuie să o câştige comportându-se aşa cum credem noi de cuviinţă sau ridicându-se la înălţimea standardelor noastre”. Şi, pentru ca educaţia să fie cât mai eficientă, în parentingul condiţionat sunt folosite pedepsele, recompensele şi chiar bătaia, pentru că, nu-i aşa, copiii sunt nişte mici monştrii care trebuie îmblânziţi (sau dresaţi)!

Numai că pedepsele şi bătaia nu sunt prea eficiente pe termen lung.

Alfie Kohn atenţionează că ele cauzează furie, oferă un model de folosire a puterii, îşi pierd eficienţă în timp, erodează relaţia părinte-copil, îi fac pe copii mai egocentrici. La ce se gândeşte un copil când e pedepsit? Nu, nicidecum la a renunţa la comportamentul pentru care a fost pedepsit! Se gândeşte mai degrabă la cum să acţioneze ca să nu mai fie prins data următoare!

Educaţia care are la bază dragostea condiţionată presupune mult control din partea părinţilor asupra copiilor. Care sunt consecinţele pe termen lung ale unei astfel de educaţii? Scade stima de sine, copiii tind să se accepte pe ei înşişi doar cu anumite condiţii sau nu se acceptă pe deplin, poate duce la tulburări de alimentaţie sau la mâncat excesiv, subminează dezvoltarea morală, afectează negativ abilităţile copiilor. Iar fiecare consecinţă a fost demonstrată ştiinţific.

În parentingul necondiţionat, copilul este iubit pentru ceea ce este, nu pentru ce face.

„Contează şi copilul din spatele unui comportament, nu numai comportamentul”, spune Kohn. Este o educaţie bazată pe cooperare şi pe absenţa criticii.

Copilul este luat în serios, este tratat ca o persoană, cu frici, îngrijorări şi un mod propriu de a gândi. Iar acest mod propriu de gândire, da, poate fi foarte diferit de acela al părintelui!

Iubirea necondiţionată constă în oferire de afecţiune fără limite, fără restricţii, indiferent de comportament.

Nu înseamnă îndeplinirea tututor dorinţelor, ci doar luarea lor în serios şi discutarea lor. Înseamnă că părintele este atent la nevoile copilului şi încearcă să i le satisfacă. Acest lucru nu duce la răsfăţ. Potrivit lui Alfie Kohn, copiii răsfăţaţi primesc multe din ceea ce îşi doresc, dar nu primesc ceea ce au nevoie. Iar nevoia fundamentală este aceea de iubire din partea părinţilor. Mai mult, atunci când copilul se comportă contrar voinţei părintelui, el nu testează limitele, ci vrea să afle cât de necondiţionat este iubit.

Un părinte care îşi iubeşte necondiţionat copilul încurajează autonomia şi dreptul copilului de a face alegeri şi de a lua decizii. Acest lucru nu înseamnă că micuţul este lăsat să decidă singur, ci că părinţii şi copiii sunt parteneri, care colaborează pentru a găsi împreună soluţii adecvate.

Pentru a deveni adult autonom şi responsabil, copilul are nevoie să exerseze luarea de decizii.

Iar Kohn prezintă şi o serie de greşeli pe care le fac părinţii, cum ar fi pseudo-alegerile sau faptul că le dau voie copiilor să decidă în chestiuni care nu sunt importante pentru părinţi.

Cartea oferă şi 13 principii de bază ale parentingului necondiţionat, care ajută părinţii în relaţia cu copiii. Sunt sugestii realiste, prin care părinţii sunt învăţaţi să pună relaţia cu copilul pe primul loc, dar şi să îşi trateaze copilul cu respect, ca pe o persoană!

Kohn recunoşte că e greu să educi un copil altfel decât ai fost tu însuţi educat, e dificil să renunţi la modelul pe care ţi l-au oferit proprii părinţi. De asemenea vorbeşte despre fenomenul „Cum a ajuns maică-mea în laringele meu?”, adică tendinţa părinţilor de a acţiona şi de a vorbi exact cum li s-a vorbit şi lor când erau mici.

„Este dificil să fii părinte, dar este şi mai dificil să fii copil”, spune Alfie Kohn, şi poate că acesta ar trebui să fie motto-ul celor care doresc să folosească parentingului necondiţionat în creşterea copiilor.

Parenting necondiționat

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație