Cum aleg educatorul potrivit pentru copilul meu?

Variate centre educaționale încearcă să le prezinte părinților, în perioada ”porților deschise”, ce lucruri minunate pot face pentru copiii lor. Însă părinții copiilor preșcolari și școlari mici se uită cu o grijă aparte la un singur lucru: „omul”.

“Este importantă persoana, mai mult decât metodele educaționale”, ne spun adesea. Iar acest lucru vine dintr-o teamă legitimă a părinților legată de cum ar putea să arate acești primi ani de educație formală pentru copilul lor, ce greutate și impact pot avea în viitorul educațional al copilului. Pe baza acestor temeri se iau decizii importante. Dar sunt oare aceste decizii bine cântărite?  

5 pași spre o decizie cât mai corectă:

  1. Definește-ți așteptările de la educația pe care o va primi copilul tău în grădiniță/ școală pe câteva arii importante: emoțional (cum se simte copilul la școală), social (cum se dezvoltă relațiile lui sociale), cognitiv (ce și cum învață nou), comportamental (cum este ghidat către comportamente adaptative social).  
  2. Ia în calcul faptul că îndeplinirea acestor așteptări în proporție de 100% nu este posibilă și alocă o marjă de toleranță. Cauți grădinița/școala îndeajuns de bună, nu ideală. Verifică dacă așteptările tale sunt realiste pentru sistemul educațional românesc de stat sau privat. Află de la cunoștințe cu copii mai mari cât mai multe informații despre grădinița sau școala în care ei sunt integrați.  
  3. Evaluează-ți copilul cu obiectivism: ce înseamnă intrarea lui în colectivitate, ce dificultăți ar putea să întâmpine, de ce ar avea nevoie pentru a-i fi mai ușor, care este atitudinea adultului (educator/învățător) ce l-ar putea sprijini? Dar nu, nu vei putea face asta singur pentru că rolul tău de părinte îți reduce considerabil gradul de obiectivism atunci când îți privești copilul. Așa că adună cât mai multe informații despre copilul tău și de la cei apropiați, cu mențiunea de a reflecta la opiniile uneori diferite de ale tale.  
  4. Caută în jurul tău sau în rețele sociale comunități de părinți ce îți împărtășesc valorile și așteptările de la educația formală. Sunt foarte multe păreri împărtășite în spațiul online cu privire la educație, educatori, școli, ceea ce poat face decizia ta mult mai grea. Dar dacă restrângi aria de opinii ce vin către tine, rezumându-te la oamenii ce îți împărtășesc valorile, poate fi mai ușor.
  5. Stabilește-ți criteriile ce cântăresc cel mai mult în alegerea unei grădinițe/școli: financiar, program, locație etc. Dacă ai ales să îți duci copilul la „cea mai bună școală” din oraș, dar asta înseamnă să petreceți zilnic câte 2 ore pe drum, în mașină (static) sau în mijloace de transport inconfortabile, este nevoie să îți amintești că acest lucru îți va afecta calitatea vieții pe următorii 4 ani (sau mai mult). Sau, dacă pentru a plăti grădinița „extraordinară” este nevoie să muncești mai mult ori în condiții mai stresante, ai nevoie să știi că asta îți va afecta relația cu propriu tău copil. Pentru ca educația să se întâmple eficient, copilul are nevoie în primul rând de tine și respectiv de familia lui. De aceea, alegerea locului în care va învăța va ține mereu cont de ceea ce îi definește familia.     

Cum evaluez educatorul/învățătorul?

„Un educator nu este bun sau rău, potrivit sau nepotrivit pentru un copil.”

Simpla reacție a copilului nu este de ajuns. Copilul se apropie instinctual de o altă persoană, dacă ea este deschisă și cu ceva abilități de a atrage un copil. Dar aceste trăsături sunt prezente la peste jumătate din educatori/învățători, plecând de la premisa că au „ales” să lucreze cu copiii.

Un educator nu este bun sau rău, potrivit sau nepotrivit pentru un copil.

În condiții prielnice poate fi un bun pedagog, în timp ce în condiții neprielnice poate să se mute la polul opus. Ceea ce e important de evaluat este capacitatea pedagogului din față noastră de a se menține în niște limite. Îi poți spune maturitate emoțională, autocontrol, înțelepciune… În orice fel ai numi-o, impactul asupra copiilor poate fi unul pozitiv.  

Iată cateva idei prin care să testezi viitorul educator/ învățător:  

  • Adresează-i întrebări incomode: creativitatea și flexibilitatea mentală îl vor ajuta să iasă din situație și cu siguranță îl vor ajuta în clasă în gasirea unor soluții adaptate.
  • Creează-i un context frustrant: cu siguranță și copilul tău îl va frustra, de cel puțin câteva ori pe parcursul anului școlar. Ceea ce vrei să vezi este dacă pedagogul are rezistență la frustrare. E nevoie să îl scoți din zona de confort, acolo unde răspunsul său va fi mereu unul dezirabil.
  • Observă-i organizarea discursului: dincolo de spontaneitate, un bun pedagog are nevoie de multă organizare pentru a anticipa momentele dificile din clasă și pentru a avea mereu un plan bine făcut pentru ceea ce urmează.  
  • Verifică-i gradul de empatie cu copilul: dacă ai timp, povestește-i o „obrăznicie” pe care copilul tău a făcut-o și te-a scos din minți și verifică dacă are tendința să își exprime opinia cu privire la disciplină sau să găsească explicații în favoarea copilului tău.  
  • Testează-i atitudinea față de limită: comunică-i despre o limită a copilului tău “nu poate învață o poezie”, “nu stă locului nici 5 minute”, “nu reușește să împartă cu ceilalți” și observă răspunsul. Dacă privește această limită ca pe o provocare, pe care el/ ea ca și pedagog o va avea, înseamnă că are un mindset de creștere. Va crede și despre copii în clasă că își pot depăși limitele cu efort și ajutor și nu îi va împărți în copii buni și slabi.  
  • Experiența nu este mereu un indicator de performanță: ca în orice domeniu, pot exista persoane aflate la început de carieră cu multă determinare și dorință de a învața și care reușesc într-un timp scurt să fie performante. La polul opus, pot exista persoane cu multă experiență și ani de practică, dar care s-au rigidizat, nu mai sunt deschise la a învăța lucruri noi și nu mai au disponibilitatea emoțională de a-și chestiona propria muncă.  
  • Observă-i reacția la evaluare: dacă ești un părinte care adresează multe întrebări există riscul să se simtă evaluat și poate chiar să îl/ o irite. Însă pedagogii cu asta se ocupă, a învăța și a evalua copiii. Ei înțeleg faptul că a evalua corect înseamnă a fi în contact cu realitatea. Iar a fi evalut înseamnă a află lucruri despre tine și a crește. Dacă nu are o atitudine pozitivă față de evaluarea în sine, nu are cum să îi transmită asta copilului tău.  

Citește și ”Pedepsiți prin recompense” și ”Mitul temei pentru acasă” și află de ce notele, buline, laudele și temele sunt, de fapt, nocive pentru copiii noștri. Detalii AICI.

Alina Oprea, psiholog si psihoterapeut, a început lucrul cu copiii din aria cea mai dificilă și dureroasă a nevoilor speciale, autismul. Antrenarea și dezvoltarea limbajului a reprezentat mereu un punct de concentrare în acest domeniu. Studiul psihologiei, formarea în psihoterapie și multe alte cursuri de pregătire i-au deschis treptat interesul către arii noi, abordând limbajul și dezvoltarea lui la bebeluși în cadrul programului de Signing. Observând ce posibilități de dezvoltare are limbajul în contact cu limbile străine și grupul, dar și cum influențează acest lucru gândirea în general, a implementat programul de engleză pentru preșcolari în cadrul EKA (la care participă copii între 6 luni și 4 ani). În toată această perioadă a continuat să lucreze cu copiii ca psihoterapeut.

Alina scrie o serie de articole pe blogul EKA despre psihologia copilului mic și relația lui cu o limbă străină. Mai multe despre abordarea ei, în special în ceea ce privește învățarea unei limbi străine de timpuriu, aici.

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație