Cum învață copiii în vacanță

vacanță

Vacanța este pe sfârșite, momentul ideal în care cei mai mulți dintre cei mici se apucă de… teme. Chiar dacă se apropie școala, nu suntem încă presați de timp să le rezolvăm pe toate. Iar specialiștii spun că fără presiunea timpului sau a reușitei școlare, copiii se pot întoarce la modul lor natural de a descoperi și a învăța, prin joacă. De ce să nu profităm atunci de vacanță chiar și pentru a învăța?

Poate nu ar strica să ne aducem aminte cum învățau copiii înainte să intre la școală, înainte să fie lăudat rezultatul lor.

Absorbeau asemeni unui burete tot ceea ce li se oferea. Puteau face o activitate la nesfârșit până ce dobândeau acea abilitate și apoi treceau la o nouă provocare. Fără program, fără a „trage” cineva de ei, fără a li se promite lucruri, învățau de plăcere orice. Ne putem întoarce la acele timpuri?

Cum putem folosi perioada vacanței în favoarea învățării și dezvoltării practicii deliberate?

Iată câteva trucuri:

Ajută-l pe cel mic să își construiască propriul model de succes în învățare pentru a-l aplica apoi și în alte domenii.

Copiii trasează o linie strictă între dobândirea de abilități mentale (scris, citit, socotit) și abilități fizice (mers pe bicicletă), deoarece primele sunt abstracte și nu se văd, par de necontrolat. Însă procesele prin care învățăm sunt aceleași în ambele situații. Copiii au nevoie doar să își transfere modelul de reușită. Poate pe unii îi ajută să coloreze în fiecare dimineață, în timp ce alții preferă cititul sau învățatul activ, în natură.

Învață-l să își stabilească un scop de dezvoltare pentru această vară.

Ceva ce copilul își dorește să învețe, poate fi legat de școală sau nu. Stabilește-ți și tu un scop pentru a reprezenta un model pentru el, poate o limbă străină pe care nu ai avut timp până acum să o înveți. Sau poate să învețe un sport.   

Ajută-l pe copilul tău să își facă un plan luând în calcul ceea ce ar putea să îl împiedice, dar și să îl ajute pe parcursul acestui plan.

Cu cât planul este privit cu mai mult realism, cu atât șansele de reușită vor fi mai mari.

Puteți încerca o reprezentare vizuală a planului: copilul se desenează pe el într-un anumit moment (înainte să aibă abilitatea dorită) și în momentul reușitei (după ce a dobândit abilitatea). Între cele două reprezentări, poate fi trasă o linie (drumul pe care îl are de parcurs). Pe parcursul drumului pot apărea obstacole (le poate reprezenta cum își dorește prin desen), dar și resurse interioare (trăsături personale) sau exterioare (persoane sau alte surse de inspirație), și ele reprezentate prin desen, pe care le puteți identifica. În plan poate include și cât timp va aloca zilnic pentru a practica acea abilitate.

După ce aveți planul, puteți să îl afișați în casă, să urmăriți zilnic pașii pe care i-a parcurs și să discutați despre ce i-a plăcut și ce i-a fost dificil la efortul depus.

Vă puteți aștepta să scadă interesul, mai ales dacă efortul necesar începe să crească. Tocmai din acest motiv este important să își aleagă încă de la început ceva cu adevărat important pentru el, să îi fie ușor să revină la motivație intrinsecă atunci când întâmpină dificultăți. Pentru ca strategia să funcționeze mai este un secret, este important ca fiecare membru al familiei să aibă propriul său plan pe care să îl urmeze. Astfel copilul nu se mai simte izolat și nu mai confundă „a învață ceva nou” cu „a fi mic și neștiutor”. De asemenea, nu uitați să alternați momentele de învățare, cu cele de joacă și distracție.   

Pe măsură ce înaintează în a-și practica acea abilitate dorită, și a parcurge o parte din plan, începeți să vorbiți despre materiile școlare, acelea care i-au dat cele mai multe bătăi de cap în anul școlar ce a trecut. Din întâmplare chiar pentru acele materii e posibil să aibă și teme de vacanță. Acele lucruri care îi „răpesc” din timpul valoros de joacă și care îl trag înapoi în atmosfera stresantă din timpul anului școlar. Ca și cum vacanța se suspendă pentru două ore în fiecare zi în timpul temelor de vacanță enervante.

După modelul primului plan făcut împreună, temele pot reprezenta practica zilnică pentru a dezvolta mușchiul numit „creier”.

Așa cum sportivii lucrează grupe de mușchi în funcție de ce au nevoie în sportul lor preferat, la fel și copiii își pot antrena părți din creier în funcție de ce au nevoie pentru anul școlar ce urmează. Poate fi „creierul responsabil de matematică” sau „cel de română”. Și asemenea oricărui mușchi, dacă nu este folosit, el se micșorează (în cazul creierului procesul se numește uitare), astfel că abilitatea sa matematică va fi și mai mică în toamnă, fiind nevoit apoi să lucreze mai mult.     

Redenumiți temele și includeți-le în practica deliberată din fiecare zi.

Scoateți-le din contextul clasic, lucru la birou și căutați locuri sau metode cât mai creative de a le parcurge. Îmbinați lucrul individual cu activități practice prin care copilul poate înțelege mai bine. Puteți insera din materialele parcurse în călătoriile cu familia (cine vede cele mai multe triunghiuri dreptunghice în parc?). Învățarea nu începe atunci când se deschide cartea și nici nu se termină la închiderea ei. Învățarea poate fi un proces continuu, iar curiozitatea pentru mai mult ia naștere din mediul înconjurător.     

Citește și ”Mitul temei pentru acasă”, de Alfie Kohn. Într-un sistem de învățământ în care aproape toate practicile au un discret parfum de absurd, lectura acestei cărți e un exercițiu de gândire critică aproape revoluționar. Detalii AICI.

Alina Oprea, psiholog si psihoterapeut, a început lucrul cu copiii din aria cea mai dificilă și dureroasă a nevoilor speciale, autismul. Antrenarea și dezvoltarea limbajului a reprezentat mereu un punct de concentrare în acest domeniu. Studiul psihologiei, formarea în psihoterapie și multe alte cursuri de pregătire i-au deschis treptat interesul către arii noi, abordând limbajul și dezvoltarea lui la bebeluși în cadrul programului de Signing. Observând ce posibilități de dezvoltare are limbajul în contact cu limbile străine și grupul, dar și cum influențează acest lucru gândirea în general, a implementat programul de engleză pentru preșcolari în cadrul EKA (la care participă copii între 6 luni și 4 ani). În toată această perioadă a continuat să lucreze cu copiii ca psihoterapeut.

Alina scrie o serie de articole pe blogul EKA despre psihologia copilului mic și relația lui cu o limbă străină. Mai multe despre abordarea ei, în special în ceea ce privește învățarea unei limbi străine de timpuriu, aici.

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație