Cum să crești un copil cu ADHD

Cum să creşti un copil cu ADHD – 10 lecţii pe care nu le poţi învăţa de la medici, de Vincent J. Monastra, Editura Trei, 2011, traducere de Cristian Fulaş

Aşa-i că şi pe tine te-a intrigat titlul acesta? Sunt situaţii în viaţa de părinte în care parcă nu mai vrei să auzi nici un sfat academic și rece, care parcă în toate situaţiile posibile funcţionează, numai în cazul copilului tău nu!

Cele 10 lecţii pe care nu le poţi învăţa de la medici despre cum să creşti un copil cu ADHD, spre deosebire de toate sfaturile şi teoriile pe care cu siguranţă le-ai încercat până în prezent, sunt lecţii simple şi uşor de pus în practică tocmai pentru că se referă la situaţii cotidiene, la lucruri pe care le faci deja. Cartea psihologului Vincent J. Monastra îţi oferă însă şi structura, planificarea necesară fără de care te vei rătăci.

Oare de câte ori nu ţi-ai spus şi tu: gata, de mâine dimineaţă voi face împreună cu puştiul meu asta şi asta şi sigur până în weekend se vor vedea schimbări. Însă, cum socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg, zilele trec iar tehnicile pe care vrei să le aplici copilului tău diagnosticat cu ADHD îşi pierd ciclicitatea şi totul alunecă în programul haotic şi supraîncărcat cu care ne luptăm fiecare dintre noi zilnic. Capitolul Vă veţi rătăci fără un plan de lecţie este scris tocmai pentru astfel de situaţii, pentru astfel de părinţi.

Toate celelalte capitole mi s-au părut a fi la fel de interesante, la fel de nonconformiste în abordare şi totodată fireşti în discuţia despre pacient şi viaţa unei familii care are un copil cu ADHD: problema medicaţiei, abordarea genetică a diagnosticului (luând povara vinei de pe umerii părinţilor), demontarea mitului atât de răspândit conforma căruia toată lumea are un pic de ADHD, tehnici de control emoţional prin care părinţii pot relaţiona cu temperamentul moştenit al copilului sau o temă care le preocupă toate mămicile din lume, fie că au au sau nu un copil cu ADHD – problema nutriţiei şi influenţa sa asupra performanţelor intelectuale şi comportamentale ale copiilor noştri.

Însă, dincolo de toate acestea, cartea de faţă are aproape douăzeci de pagini dedicate nu copilului, ci ţie, adultul devenit părinte şi care, în tot amalgamul de vinovăţie, disperare, tehnici şi tratamente aplicate a uitat că a avut odată vise, speranţe, proiecţii ale unei vieţi de familie ideale, ruptă parcă din reclamele tv. Şi părinţii sunt oameni! spune psihologul Vincent J. Monastra. Iar dacă pentru a-ţi aminti acest lucru ai nevoie de o voce exterioară, atunci măcar alege una de încredere. Activităţi antidepresive pentru adulţi este titlul sub care autorul reuneşte şi explică în detaliu cinci lucruri pe care le poţi face pentru a fi din nou ceva mai mult decât mama lui Andrei, băieţelul cu ADHD, care a citit toate manualele medicale pe acest subiect, dar care nu a mai avut timp pentru două pagini de roman de ani buni.

Primul sfat primit este: În fiecare zi, faceţi cel puţin trei lucruri pur şi simplu pentru că vă place să le faceţi. Ştiu, vei spune: uşor de zis, mai greu cu practica. Autorul da şi exemple concrete şi la îndemână, cum ar fi să asculţi muzica preferată în timp ce speli vasele. Vezi, nu e chiar imposibil!

Şi pentru că vorbeam de vase, Dr. Monastra spune: Proteinele sunt importante! Mâncaţi cel puţin 20 de grame la micul dejun şi la prânz! Şi din nou vine cu exemple, cu idei uşoare şi abordabile.

Următoarea tehnică de luptă cu depresia cu siguranţă nu se aplică doar părinţilor copiilor cu ADHD sau alt tip de tulburare comportamentală, ci absolut tuturor părinţilor din lume: Toţi oamenii (chiar şi părinţii) au nevoie de un vis. Eşti invitată să faci un fel de listă a dorinţelor adânc ascunse şi uitate, asemănătoare cumva testelor din revistele pentru femei şi care ne plac atât de mult: Dacă nu mi-ar fi aşa de teamă aş vrea să… Întotdeauna am vrut să-mi învăţ copilul să…Argumentul? A începe ceva nou oferă o sursă de energie care poate face viaţa mult mai puţin împovărătoare.

Ideea antidepresivă numărul patru se va plia pe sentimentul de vină care stă ascuns în sufletul tău: Păstraţi nişte timp pentru cei pe care îi iubiţi. Iar dacă ai rezolvat-o şi pe aceasta, atunci e timpul să prinzi cu adevărat curaj şi să ceri ajutor: Nu vă izolaţi, încercând să creşteţi copii cu ADHD fără asistenţă! Este ultima tehnica antidepresivă, ultimul sfat primit din partea psihologului Vincent J. Monastra şi, după părerea mea, cel mai important. Pentru că vrem să creştem copii care reuşesc în viaţă, copii echilibraţi şi care depăşesc obstacolele. Însă pentru aceasta avem nevoie de ajutor, de îndrumare, de o pauză de relaxare în care să ne încărcam bateriile şi în care să vedem imaginea frumoasă de ansamblu: suntem norocoși să avem copiii pe care îi avem, cu ADHD sau fără, cu deficienţe sau nu!

Găsiţi acest volum pe rafturile librăriei Cărturești. Acum nu vă rămâne decât să vă pregătiţi o cană de ceai, să vă aşezaţi în fotoliu şi să citiţi liniştiţi preţ de cinci minute, până când copilul se trezeşte, vrea să facă pipi sau toarnă borcanul de miere pe pisică.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație