De-aș fi știut de cât de puține LUCRURI are nevoie un bebeluș! Dacă mi-ar fi spus cineva că nu e nevoie să mă dau peste cap pentru a cumpăra N accesorii, piese de mobilier, device-uri și multe altele.
Pregătită să devin mamă
Îmi amintesc cum, la 25 de ani, pregătirea de a deveni mamă pentru mine a însemnat A AVEA. Să am tot! Să-mi cumpăr tot ce se poate. Să cumpăr nu doar lucrurile de care chiar are nevoie un bebeluș, ci și lucrurile de care ar fi putut avea vreodată nevoie în caz că…
Așa am ajuns să cumpăr legănuș, balansoar, multe haine, lenjerii pentru pățut, pătuț, masă de înfășat, prosoape și prosopele, încălțăminte, umidificatoare (două!, pentru că după ce l-am cumpărat pe primul am realizat că nu e prea performant), nebulizator, sterilizator, steamer, blender vertical, biberoane, tetine, suzete, termometre, cântare, jucării, foarte multe haine.
Ce să mai fie oare?
Când am ajuns la capătul propriei liste, am început să întreb în stânga și în dreapta: Oare de ce mai am nevoie? Așa a ajuns să cumpăr o centură ombilicală, o ”instalație” care mi-ar fi fost de folos în care bebelușul ar fi avut buricul în afară. A zăcut într-un sertar, s-a jucat cu ea cinci ani mai târziu – o prindea peste genunchi și mă păcălea că i-a crescut genunchiul.
Mi-am întrebat toate prietenele dacă am tot ce-mi trebuie. Aveam! Puteam sta liniștită! Aveam tot! Citeam tot felul de liste pe Internet, luasem forumurile la rând. Eram și informată: care pătuț e mai bun, ce căruț e mai practic, mai frumos și mai indicat. Mai aveam câteva luni până la naștere și eu aveam deja totul pregătit. Nu mai aveam ce face. Am stat și am așteptat să nasc, să-mi aduc copilul acasă și să ne continuăm viața în locuința noastră ”foarte dotată”, ”full options” chiar.
”A avea” nu are de a face cu parentingul
Când m-am trezit cu copilul în brațe, proaspăt venită de la maternitate, aveam să realizez că nimic din jurul meu nu mă putea ajuta. Nimic! Niciunul din toate obiectele acelea nu mă putea salva din prăpastia în care mă adâncisem. Aveam un copil și nu știam cum să-l folosesc. Nu știam cum să mă adaptez lui. Nu știam cum să-i fac baie. Nu știam cum să-l alăptez. Nu știam de ce doare. Nu știam ce e făcut pentru mine sau pentru copil. Și toate lucrurile din jur păleau… Eram eu și copilul, amândoi pierduți într-o realitate din care teoretic nu ne lipsea nimic, dar practic totul era gol.
Ce fac acum?
Mă uitam la copil și mă întrebam ce să fac. Ce ar trebui să fac? Ce nevoi are el? De unde știu eu care îi sunt nevoile? Nu vorbește, nu poate să spună, cine îmi spune mie ce se petrece cu el? Cum aș putea să știu? Aș fi dat orice pentru o vorbă care să mă lumineze, pentru un sfat bun care să mă scoată din negura în care eram.
Dacă mi-ar fi spus cineva…
Că e important să fiu eu bine – să fiu pregătită psihic. Să mă pregătesc pentru alăptare, să mă pregătesc pentru noul om care o să vină pe lume. Să-mi fi spus cineva că nevoile lui nu sunt cele materiale decât într-o foarte mică măsură. Să-mi fi zis cineva ceva despre cum e viața cu un bebeluș și ce probleme pot întâmpina, să mă fi pregătit pentru ele. Să fi citit o carte, să-mi fi zis să citesc , de exemplu, Cărțile Bebelușului – manualele astea ale nou-născutului, scrise de cei mai buni specialiști. Să-mi fi zis că, înainte de toate, bebelușii au nevoie de liniște, dragoste și lapte de la pieptul meu. Restul… om mai vedea cu timpul.
Dar nu mi-a zis nimeni asta…
Comandă acum ”Cartea Bebelușului”, de dr. Sears, disponibilă AICI. Iar dacă vrei să te pregătești de alăptare, Ghidul pentru alăptare al dr. Jack Newman este tot ce îți trebuie. Îl poți găsi AICI.
