Draga mea, nu uita de tine!

 

Primește cele mai utile articole de parenting direct la tine în Inbox

Scrie-ne adresa ta de email

Înainte să mă așez în fața laptopului ca să scriu acest articol, aveam de ales în sinea mea: să mă spăl pe cap, să fac de mâncare, să fac curat, să mă uit la un serial sau să scriu ?

Am ales evident, ultima variantă, nu pentru că era  ceva urgent, ci pentru că mă ajută și pe mine și, sper eu, și pe alte mămici să facă aceste alegeri.  Recunosc, a fost la mica distanță de alegerea unui serial, dar am rezistat tentației, rezultatul pentru mine ar fi fost același.

Vino la întâlnirea cu dr. Laura Markham, din 13 mai 2017, și află cum poți deveni părintele blând de care copilul tău are nevoie sau cum îți poți ajuta copilul să devină un adult inteligent emoțional. Detalii AICI.

Toate opțiunile, mai puțin cea a filmului, țineau de domeniul TREBUIE și nu de VREAU, AM NEVOIE.

NU mă implineau și nu mă hrăneau psihic și emoțional, ci îmi satisfăceau cel mult o nevoie temporară  și cam atât. Suntem atât de lipsite de timp noi, mamele, încât de multe ori, ușor ajungi să confunzi nevoile primare cu cele secundare. Chiar trebuie să calc dacă nu îmi place? Chiar trebuie să aspir azi?

În cartea Laurei Markham, ”Părinți liniștiti, copii fericiți”, autoarea are un  capitol și despre cum să avem grijă de noi și cât de important este acest lucru în raport cu relația pe care o avem cu cei mici. Mi-a rămas în cap metafora: “trebuie să păstrăm ceașca plină”. Plină de energie! Pe scurt, trebuie să știi când să spui STOP și ai grijă de tine ca să îți încarci bateriile. Astfel, dacă ai o stare de bine, le poți oferi clipe de fericire copiilor și în plus, tragi aer în piept si poți depăși cu calm și fără țipete crizele de plâns ale copilului tău.

Recomandări



Toate grijile lumii pe capul tău…

Nu mai ești tensionată și frustrată, cu toate grijile lumii pe capul tău, iar copilul nu mai este sursa tuturor supărărilor și răbufnirilor.

E foarte greu, însă, să menții ceașca plină de energie, mai ales pentru că multe proaspete mămici cad în capcana vinovăției. Și mie mi s-a întâmplat și aș băga mâna în foc că la un moment dat, chiar și pentru o clipă, tuturor mamelor ne-a încolțit  în minte această idee.

Societatea este cea care te pune la zid și îți sugerează ideea preconcepută cu părintele trebuie să se dedice numai copilului dacă îl iubește. Despre ”Sacrificiu pe altarul copiilor” vorbește și Laura Markham care spune că este periculos să te dedici doar copiilor, fără un strop de răgaz și pentru persoana ta, fără să îți îndeplinești și tu niște nevoi esențiale. De ce? Pentru că vei ajunge să ai resentimente față de copil de genul: am sacrificat totul pentru tine, ceea ce cred eu, nu este deloc sănătos pe termen lung.

De exemplu, când simțim că avem aceste resentimente,  trebuie să punem pauză și să ne intrebăm ce putem face pentru a ne calma și nu trebuie să fie ceva care necesită timp, căci timpul este un lux pe care nu îl au mamele. E de ajuns să îți faci o cafea, un ceai, să te joci cu animalul de companie, orice care știi că te liniștește și îți dă o senzație de implinire emoțională.

Este un truc care pentru mine funcționează de minune. Un altul, de data aceasta găsit de mine este acela al îmbrățisărilor.

Îl îmbrățișez pe pitic mereu… când ne trezim, când e supărat, când mi-e dor de el, deși e lângă mine toată ziua, îl îmbrățișez ca să îi mulțumesc pentru că îmi dă viața peste cap în cel mai frumos mod cu putință.