E o treabă personală! Cum să le dai peste nas celor care te învață să îți îndopi copilul

Că mulți intervin pentru că știu ei mai bine cum se cresc copiii, nu cred că mai e ceva nou. De câte ori n-ați primit sfaturi de la bunici, mătuși, prieteni, chiar și de la străinii din autobuz sau din sala de așteptare de la medicul de familie? Creșterea copiilor e ceva la care oricine se pricepe, ce să mai!

Cu cine seamănă?

Când vine pe lume un copil, cei din jur sunt interesați de anumite lucruri: cu cine seamănă și dacă e cuminte – adică dacă mănâncă și doarme. Cu cine să semene un bebeluș abia ieșit din burta mamei? Știți și voi cum arată un nou-născut, cam cum ți-ai putea da seama dacă seamănă cu mama sau cu tatăl? Ce să înțelegi din fățuca aia mică, roșie, șifonată și încă umflată de la atâta stat în lichid, cu părul lipit de cap (la cei care au păr, că nu toți au). Cu cine să semene ei atunci, că mie mi se pare că toți aduc un pic a Silviu Brucan…

E cuminte?

Și asta e cea mai grea! Cumințenia, bat-o vina. Obsesia pentru cumințenie. Cât sunt mici, cumințenie înseamnă să mănânce, să doarmă și să nu plângă. Când mai cresc, cumințenia se transformă și ea: atunci e despre a sta nemișcat, a nu deranja pe nimeni, a nu vorbi neîntrebat etc.

Dar mănâncă?

Ce mănâncă de e așa? Ce-i dai să mănânce? Mai suge? Nu e prea mare ca să mai sugă? Dă-i ciorbă cu pâine să-l saturi bine! Nu e cam slab?”, obișnuiesc să întrebe cei din jur.

Da, la alimentație, ca și la parenting, se pricepe, din nou, toată lumea. Normal, pentru că toată lumea mănâncă! Și atunci, dacă toți mâncăm, de ce n-am fi preocupați și de cum mănâncă copiii, mai ales ai altora! ”Da` ce-i dai acolo să mănânce? Aia e mâncare? Ia și dă-i mâncare ca lumea, bagă-i tu cu lingurița pe gât, nu sta după el!” sau ”Mai suge? Cât are? Nu e prea mare? Păi dacă mănâncă mâncare ce mai stai să-i dai să sugă?” sau ”Cu cine o semăna așa mofturos? Tu mâncai când erai mică?”

Toți, de la un capăt la altul știu perfect cum, cât, când și ce ar trebui să mănânce un copil.

De parcă pe voi vă întreabă cineva cât mâncați, dacă mâncați ciorbă, dacă terminați tot din farfurie sau ce mâncați de sunteți ”așa”. Nu, nu vă întreabă, e o chestie personală. Așa că, ar trebui să ne gândim mai bine… poate că treaba asta cu mâncare este una în care n-ar trebui să ne băgăm unde nu ne fierbe oala…

Pentru a găsi răspunsuri la toate aceste întrebările legate de alimentația copiilor, citește cartea ”Diversificarea naturală – cel mai bine păstrat secret al părinților relaxați”. Aceasta este disponibilă AICI.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație