Dragi mămici, nu vă temeți să alăptați!

Ca în fiecare an, în perioada 1-7 august sărbătorim Săptămâna Internațională a Alăptării. Organizată anual de către Alianța Mondială pentru Alăptare, Săptămâna Internațională a Alăptării vine în urma semnării Declarației Inocentilor, în august 1990, de către factorii de decizie guvernamentali, OMS, UNICEF și alte organizații, pentru a proteja, a promova și sprijini alăptarea.

OMS (Organizația Mondială a Sănătății) recomandă ca proaspăta mămică să-și alăpteze exclusiv, din prima oră de viață și la cerere (deci nu la un program fix, stabilit, la un interval de X ore) nou-născutul, în primele șase luni de la naștere, apoi în paralel cu alimentația complementară, până la minimum doi ani și peste această vârstă.

Comandă și citește unul din cele șase pachete pe care ți le-am pregătit cu ocazia Săptămânii Alăptării. Consultă lista lor AICI și alege în funcție de nevoile tale și ale copilului tău.

În România, una din două mame renunță la alăptat în decursul primelor șase luni

Conform unor studii efectuate chiar de OMS, doar un procent de 2% din populația feminină, la nivel global, nu poate alăpta. Iar acest procent se datorează unor motive medicale serioase. În ciuda acestor recomandări și statistici, din păcate, în România, una din două mame renunță la alăptat în decursul primelor șase luni de viață ale bebelușului. Cauzele pot fi multiple. Motivul principal este, însă, lipsa culturii de informare. Pentru că informația există! Și este la un click distanță. Dar trebuie să ne și dorim să cunoaștem, apoi să ținem piept celor care mereu “știu ei mai bine”…

Personal, am pornit cu stângul pe acest drum al alăptării

Am născut într-un spital de stat, unde, în aripa maternității, pe toate ușile tronau sămețe afișe care făceau referire la bunul mers al nașterii, la binele pruncului și confortul mamei, precum și la încurajarea mamei să alăpteze, cu promisiuni de susținere a mamei în acest demers și alte cele pe același subiect. Realitatea a stat cu totul altfel. Imediat după naștere, au plecat cu puiul meu la spălat, cântărit, vaccinat și îndopat cu lapte praf din biberon. Fără să-mi fi dat acordul acestei “proceduri standard”, cum mi s-a explicat în sec, în timpul operațiunii cu pricina.

Am reușit să-mi pun copilașul la sân abia după aproape 24 de ore de la naștere

În privința alăptatului, contrar celor înscrise pe afișele mai sus menționate, am întâmpinat numeroase piedici. Fix de la cadrele medicale. Mi se spunea, cu insistență, că, din cauza mameloanelor ombilicate, să nici nu chinui copilul, că nu are cum să sugă. Apoi, chiar nu văd că nu am lapte? Udam cămășile și bluzele în mod constant. Mă dureau sânii, simțeam că vor exploda. Atât de plini și pregătiți erau să hrănească noua viață. Curgea în van miraculosul colostru…

A trebuit să dau șpăgi și să mituiesc constant personalul din maternitate să am acces la pompă, măcar să mă mulg, să i se dea puiului meu acel aur lichid. Toate astea până când mi s-a dat voie să mă mut în salon și până am obținut aprobarea să-mi fie adus și copilașul MEU, să stea cu mine și să decid în sfârșit, din instinct matern, ce este mai bun și sănătos, în mod natural, pentru el. Instinct cu care toate suntem înzestrate și se declanșează din momentul în care vedem cele două liniuțe pe testul de sarcină. În plus, acesta este rolul principal al sânilor. Pentru asta îi avem așa cum sunt ei, biologic, construiți.

După ce ajunge proaspăta mămică acasă, apar alți factori perturbatori

Rudele și cunoștințele care, chiar dacă unele dintre ele încă nici nu au copii, știu exact de ce părinții nu ar trebui să se încăpățâneze cu alăptatul, ci ar trebui să recurgă la administrarea laptelui praf din biberon, să dea suzetă de la primul scâncet al copilului, să culce copilul singur în pătuț separat și chiar în altă cameră, să-l lase să plângă neconsolat șamd… Trist! Foarte trist, deoarece mămica, obosită încă după naștere, este dezorientată. Este în căutarea unui ritm propriu conectat la nevoile noului ei născut. Nu mai găsește întotdeauna resurse de energie pentru lupta ce se duce între ce simte ea, instinctiv și îndemnurile celor din jur. Astfel că cedează și privează proaspăta ființă de ce este natural.

Fiecare biberon (de lapte praf sau lapte matern muls) sabotează actul firesc al alăptării

Laptele matern, supt de către bebeluș direct din sânul mamei, vine întotdeauna proaspăt, la temperatura ideală. În plus, este cu atât mai grozav cu cât are abilitatea de a-și schimba proprietățile în funcție de nevoile sugarului. Laptele de început este mai lichid, special pentru a-i potoli setea, urmat fiind de lapte mai dens, menit să-l hrănească. În cazul în care mămica se îmbolnăvește, prin laptele matern aceasta transmite direct anticorpi. Când copilașul se îmbolnăvește, acesta găsește în primul rând alinare și confort la pieptul mamei. Adiacent, laptele matern îl ajută să nu se deshidrateze în cazul în care, din diferite motive, refuză hrana și/sau alte lichide. Contribuie deci, semnificativ și la imunitatea copilașului.

Nu-i așa că este absolut minunat cum se transformă organismul unei mame, devenind totalmente pregătit să aducă pe lume o nouă viață, căreia, mai apoi, să-i ofere tot ce are nevoie, chiar din prima clipă, pentru a păși cu dreptul și încrezător, în această lume?

Dragi mămici din lumea-ntreagă, alăptați, alăptați și, nu în ultimul rând, nu vă temeți să alăptați!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație