Să nu ne mai temem de lacrimile şi crizele de furie ale copiilor!

aletha-solter-lacrimi-totul-despre-mame

Aletha Solter ne încurajează şi ne arată cum să-l ajutăm pe copil să-şi ducă suferinţa până la capăt, atunci când aceasta este cauzată de o durere emoţională. (O carte (ne)recomandată bunicilor! 🙂 )

Acum câteva luni au venit în vizită părinţii mei. S-au bucurat aproape o zi întreagă de întâlnirea cu nepotul lor, Efrem. Asta până când a venit prima criză de plâns. Maria l-a dus în cameră, de unde se auzeau încă ecourile unei suferinţe pe cale de a fi complet exteriorizată. Ceea ce nu era cazul şi pentru tatăl meu, care a avut o reacţie năucitoare. Vizibil speriat, a spus: „Copilul asta e nebun. Riscă să ajungă la nebuni.”

„Voi acum aveți aceste cărți!”

Primește cele mai utile articole de parenting direct la tine în Inbox

Scrie-ne adresa ta de email

Am fost proiectat brusc în copilărie. M-a năvălit un sentiment de abandon, amestecat cu o stimă de sine scăzută. Cu greu îmi alegeam aerul din cameră ca să pot respira. Eram iar copil şi voiam să urlu la el. Nu am putut nici atunci, nici acum. Dar am făcut ceva nou totuşi. L-am rugat după ce se linişteşte să citească câteva pagini din cartea Alethei Solter, „Lacrimi şi crize de furie. Ce e de făcut când bebeluşii şi copiii plâng.” (publicată în 2013 de Editura Ponte, în traducerea Monicăi Loșonti).

S-a aşezat la birou şi a început să o răsfoiască. Era linişte. Se auzea din când în când un „Da… Cam aşa e… Of…” și un oftat adânc care contura imaginea unui copil trist ce nu a avut şansa la rândul lui să PLÂNGĂ, un copil în famila căruia exprimarea tristeţii sau a oricărui fel de durere emoţională era interzisă. Ştia că voia să plângă, dar nu ştia cum, la cei 68 de ani ai săi. Tot ce a putut să spună a fost: „Da… Voi acum aveţi aceste cărţi. Noi nu ştiam că e voie. Era o ruşine, mai ales pentru băieţi.”

Plânsul este un mesaj prin care trupul copiilor se descarcă firesc de o prea mare încărcătură emoțională

Mesajul Alethei l-a durut. Nu se gândise în mod profund că bebeluşii şi copiii mici simt şi tristeţe, şi durere, şi frică, şi furie. Că plânsul e un mesaj prin care trupul celui mic se descarcă firesc de o prea mare încărcătură emoţională. Că e la fel de normal ca şi orice necesitate fiziologică care ajută corpul şi mintea să se detensioneze. Şi a fost de asemenea surprins să afle că nu plânsul este cel care proavoacă nebunia care-l speria pe el, ci blocarea emoţiilor dureroase care nu-i vor da voia mai târziu să se bucure de viaţa lui şi să se maturizeze emoţional.

„Când nevoia de a plânge este înţeleasă şi recunoscută, oamenii pot să-şi permită să se vindece prin lacrimi”, spune Aletha. I-am citit tatălui meu pasajul din carte în care explică ce se întâmplă concret în creierul copilului. M-a oprit pentru că nu înţelegea ce sunt glucocorticoidele, hormonul ACTH, cortizol şi alte substanţe care, în exces şi pe termen lung, te îmbolnăvesc. Şi iritat, mi-a spus: „Bun atunci. Arată-mi ce faci tu, daca eşti aşa deştept.”

Dar adulților le este adesea teamă de emoțiile dureroase ale copiilor…

Am strâns din dinţi. Un nou mesaj toxic cerea să fie digerat. I-am spus că Aletha recomandă să fi alături de cel mic când îi este greu, să-l ţii în braţe şi să-i spui că-i înţelegi suferinţa. A zâmbit şi a spus că aşa îl răsfăţăm, că nu e adevărat. Am acceptat provocarea şi am făcut exact ce scrie Aletha în carte. M-am dus în cameră, l-am imbrăţişat pe Efrem şi i-am spus că îmi cer scuze pentru că l-am forţat să stea pe oliţă. Că inţeleg că trece printr-o perioadă grea şi că e normal să simtă ceea ce simte. Şi miracolul s-a produs. Efrem s-a oprit uşor din plâns şi m-a îmbrăţişat. Am ştiut că durerea lui s-a exprimat şi că are încredere în mine şi în el că vom gestiona pe viitor şi alte momente grele. Tatăl meu a zâmbit, dar nu cred că a acceptat. Pentru că încă îl doare. A rămas cu credinţa asta că o iei razna dacă plângi, că e periculos să te întâlneşti cu acea parte din tine pe care ai negat-o toata viata. Şi că e mai bine sa sari să-l opreşti pe cel mic din plâns fie cu suzeta, fie cu tableta sau, şi mai fin, facându-l râdă atunci când îi vine să plângă.

Recomandări



De altfel, tatăl meu confirmă ce spune autoarea: „Procesele vindecatoare ale plânsului şi crizelor de furie sunt zgomotoase, dificile, imprevizibile şi necesită timp. Ele cer implicare şi atenţie din partea părinţilor. Adulţilor le este însă deseori teamă de emoţiile puternice şi dureroase.”

„Mulţumesc, Aletha pentru că m-ai învăţat cât de important este pentru starea de bine a copilului dacă-l voi ajuta să-şi ducă suferinţa până la capăt!”

Eu, unul, sunt recunoscător pentru că am avut şansa să citesc această carte, extrem de folositoare. Mulţumesc, Aletha pentru că m-ai învăţat cât de important este pentru starea de bine a copilului dacă-l voi ajuta să-şi ducă suferinţa până la capăt. Părinţii mei nu au ştiut asta.

Vă invit aşadar să citiţi această carte dacă vă este in continuare greu să gestionaţi furtuna emoţională a copilului dumneavoastră. Veţi găsi în primul rând un umăr pe care să plângeţi atunci când totul devine insuportabil, veţi găsi întelegere şi compasiune. Aletha ştie ce înseamnă empatia şi stie cât de greu vă este în acele momente! Din acest motiv vă oferă suport emoţional, dar şi ştiinţific, sfaturi utile care vă vor ajuta să vă întelegeţi copilul, să vă conectaţi cu el şi să-i oferiţi cel mai frumos cadou, prezenţa voastră atunci când lui ii este greu.

Aletha ne aminteşte tuturor că după furtună vine soarele. Or acesta este cel mai important lucru pe care trebuie să ți-l amintești în momentele dificile.

lacrimi-si-crize-de-furie~8094992Volumul „Lacrimi şi crize de furie. Ce e de făcut când bebeluşii şi copiii plâng” de Aletha Solter se găsește pe rafturile librăriei virtuale TOTUL DESPRE MAME. Acum nu vă rămâne decât să vă pregătiţi o cană de ceai, să vă aşezaţi în fotoliu şi să citiţi liniştiţi preţ de cinci minute, până când copilul se trezeşte, vrea să facă pipi sau toarnă borcanul de miere pe pisică.

Citește și:
Părinţi liniştiţi, copii fericiţi
O viaţă fără droguri pentru copilul tău!
Parentaj sensibil şi inteligent
“Copii crescuţi cu blândeţe”, cartea părinţilor fericiţi
Ce să faci… cu emoţiile copilului
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentComunicat de presă: Momente speciale de răsfăţ cu seturile cadou DOVE
Articolul următorVis de familie: curăţenie în maşină!
Sunt tătic. Am un băiat de 4 ani, Efrem și o fetita de 9 luni, Ana. Sunt pasionat de parenting. De ce? Pentru că m-a durut copilăria mea și am căutat tot timpul să înțeleg de ce. Am căutat să dau sens unei vieți care părea atât de absurdă. Și așa am ajuns la Filozofie. Am căzut apoi din lumea rigidă a ideilor și am căutat în altă parte. Am ajuns la o mănăstire și am găsit un dar. L-am luat și m-am gândit să-l înmulțumesc și să-i ajut pe oameni să se bucure de viață. Acum urmez un curs de psihoterapie și lucrez, în special, cu bolnavii de cancer. Dar, ca să-mi iau energie și să rămân conectat la bucuria vieții, dimineața mă duc la Radio Itsy Bitsy, mă joc cu ei, dau știri și info utile pentru părinți. Mă bucur de ceea ce devin în fiecare zi.