”Temele îmi distrug viața!” – Când copilul te uimește prin sinceritate

Săptămâna trecută am avut o întâlnire revelatoare cu unul dintre cursanții EKA. La doar 9 ani mărturisește cu o sinceritate dramatică „Temele îmi distrug viața“.

Ce are acest copil diferit de majoritatea copiilor de vârsta lui?

Abilități verbal-lingvistice peste medie care îl ajută să își explice și să pună în cuvinte modul în care se simte atunci când este acaparat de teme ce pot dura și 4 ore pe zi. Este oare singurul copil care se simte astfel? Cu siguranță că nu. Dar cât de mult ne aplecăm atenția la plângerile copiilor referitoare la teme?    

Faptul că sistemul educațional din România poate deveni abuziv pentru copii poate fi nevrotic și irațional nu mai reprezintă un secret demult.

Însă cum îi ajutăm pe copii să traverseze această experiență cu cât mai puține „daune” este o întrebare la care trebuie să răspundem aproape în fiecare zi. De la modul în care ne raportăm față de temele pentru acasă, munca suplimentară, concursuri, note, la modul în care alegem școala sau îl ghidăm pe copil spre viitoarea sa carieră.

Până la o anumită vârstă, copiii se îndreaptă natural către cunoaștere, din curiozitate.

Curiozitatea hrănită va aduce și mai multă dorință de a cunoaște. Acest ciclu natural este brusc întrerupt de cuvântul “trebuie”. Atunci când se stabilește un target (câte pagini ai de citit, câte rânduri ai de scris, câte cuvinte de memorat), motivația se mută în exteriorul copilului și acesta pierde cel mai prețios lucru “bucuria de a învăța”.

Acest lucru este cu atât mai grav cu cât “învățarea” nu se referă doar la cunoștințe, ci la cine devenim ca oameni pe parcursul întregii vieți. Îi oferi școlii copilul tău pentru a-l forma, iar ea poate atât de ușor să îl deformeze.

Pot oare temele să “distrugă viața” unui copil?  

Iată care este intenția bună din spatele temelor:

  • Îi permit copilului să practice individual abilitățile învățate în grup, în clasă.
  • Dezvoltă răbdarea, concentrarea și autocontrolul.
  • Pot construi o punte între școală, familie și viață.
  • Îi oferă copilului ocazia să se autoevalueze și să recupereze abilitățile sau informațiile la care a rămas în urmă.
  • Îi oferă copilului ocazia de a-și aduce aportul personal printr-un proiect.
  • Îi permit copilului să aprofundeze o materie ce îl poate duce mai târziu într-o zonă de performanță.
  • Îi permit copilului ocazia să interacționeze cu informația prin propriul său stil de învățare.
  • Performanța se obține prin practică intensivă pe o singură direcție (în cazul nostru – materie școlară)  

Dar care poate fi realitatea din spatele temelor:

  • Înlocuiesc predarea de calitate din clasă.
  • Îi izolează pe copii de restul familiei și de prieteni.
  • Îi țin departe pe copii de activități sau pasiuni extrașcolare.
  • Devin un motiv de tensiune și frustrare în casă.  
  • Devin o metodă de șantaj și în jurul lor se construiesc recompense.
  • Copilul nu are nicio alegere de făcut în privința lor.
  • Sunt obligatorii și vizează toate materiile școlare.  
  • Sunt asociate în mod greșit cu reușita școlară.  

Cu alte cuvinte temele pleacă de la a sprijini învățarea și o pot sufoca.

Dacă ai copilul înscris la o școală de stat, a avea o poziție generalizată asupra temelor: “Nu sunt de acord cu ele”, nu este cea mai bună strategie. Vei avea cel puțin 8 ani de război în care poți consuma energie valoroasă fără efecte majore.

La urma urmei, temele fac parte din realitatea prezentă a copilului tău, și dacă te-ai asigurat că nu există o alternativă mai bună la realitatea sa prezentă, oferă-i tot ce are nevoie pentru a putea să le facă față, trecând de partea lui. Ajută-l să evalueze corect rolul fiecărei teme în parte și în funcție de asta, gradul său de implicare.

Cum putem aborda temele cât mai înțelept:    

  1. Stabiliți împreună timpul pe care copilul îl va petreace la teme.  
  2. Stabiliți ce abilități își va dezvolta prin intermediul temelor (răbdare, putere de concentrare, rezistentă la frustrare etc.) și ajută-l să fie conștient de aceste obiective și la ce îl vor ajuta ele pe viitor.
  3. Identificați împreună stilul său propriu de învățare și modalități creative de abordare a temelor.  
  4. Sortați temele în individuale sau de echipă și nu îl lăsa să petreacă mult timp izolat de familie din nevoia de a termina toate temele.
  5. Luați în calcul faptul că atenția sa este făcută să fugă și creați un mediu fără distractori și care să sprijine concentrarea.  
  6. Creați o atmosferă de studiu pentru toată lumea din casă, astfel încât copilul să se simtă inclus și nu exclus.
  7. Oferă-i exemplu copilului tău depunând efortul de învățare sau de practicare a unor abilități.
  8. Folosește momentul temelor pentru a vă apropia unul de celălalt și nu încerca să joci rolul profesorului.
  9. Extinde cunoștințele practicate prin teme în discuții spontane sau exemple de zi cu zi.
  10. Atribuie acest rol (de a face teme cu copilul) și altor membrii ai familiei, astfel poți evita încărcarea relației dintre tine și copilul tău cu emoții negative.
  11. Creează grup de studiu cu alți colegi și oferă temelor și nota de socializare.
  12. Dacă temele sunt absurde și nevrotic de multe, nu îl lasă să se descurce singur cu această situație. Cerne gradul de provocare/ frustrare la care copilul tău este expus prin intermediul temelor și folosește-l în favoarea creșterii lui.
  13. Scăpa-l de temele la materiile pe care nu le consideri importante vreodată pentru viața lui și învață-l astfel să discearnă singur.
  14. Cere ajutorul atunci când simți că te depășește și nu lăsa temele să te transforme ca părinte.  
  15. Temele pot fi o bună metodă de a diagnostica stările emoționale ale copilului tău în clasă: modul în care se raportează la greșeală, rezistența la frustrare, interesul sau dezinteresul sau față de cunoștințe noi, modul în care percepe autoritatea (învățătorul/ învățătoarea) și ce credințe începe să își formeze cu privire la propria lui persoană.”

Îți recomandăm și cartea ”Mitul temei pentru acasă”, cartea în care Alfie Kohn analizează cu minuțiozitate și atenție literatura de cercetare – citează zeci de studii unde caută o corelație între teme și performanță, excelență, profunzimea învățării. Cartea este disponibilă AICI.

Alina Oprea, psiholog si psihoterapeut, a început lucrul cu copiii din aria cea mai dificilă și dureroasă a nevoilor speciale, autismul. Antrenarea și dezvoltarea limbajului a reprezentat mereu un punct de concentrare în acest domeniu. Studiul psihologiei, formarea în psihoterapie și multe alte cursuri de pregătire au deschis treptat interesul către arii noi, abordând limbajul și dezvoltarea lui la bebeluși în cadrul programului de Singing. Observând ce posibilități de dezvoltare are limbajul în contact cu limbile străine și grupul, dar și cum influențează acest lucru gândirea în general, a implementat programul de engleză pentru preșcolari în cadrul EKA (la care participă copii între 6 luni și 4 ani). În toată această perioadă a continuat să lucreze cu copiii ca psihoterapeut.

Alina scrie o serie de articole pe blogul EKA despre psihologia copilului mic și relația lui cu o limbă străină. Mai multe despre abordarea ei, în special în ceea ce privește învățarea unei limbi străine de timpuriu, aici.

  

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație