Cum să îi sprijinim pe fraţii copiilor cu dizabilităţi

 

Este firesc ca fraţii copiilor cu dizabilităţi să aibă o varietate de reacţii emoţionale, deopotrivă pozitive şi negative. Îi ajută foarte mult să discuţi despre ce simt ei şi să-i ajuţi să-şi conştientizeze sentimentele.

 

Cum îi ajutăm pe copii să gestioneze situaţia

Să discuţi cu copilul tău despre dizabilitatea fratelui este unul din cele mai importante lucruri. Încearcă să fii cât mai înţelegătoare şi să îi spui într-un limbaj pe înţelesul lui că îi înţelegi frustrarea. Ai putea să faci următoarele:

  • Încurajează-ţi copilul să vorbească despre sentimentele sale. Asigură-l că nu este nimic în neregulă cu ceea ce simte.
  • Discutaţi despre viitor. Spune-i copilului care sunt şansele ca ceva anume să se întâmple cu fratele cu dizabilităţi şi încearcă să fii atât optimist, cât şi realist în legătură cu posibilele scenarii.
  • Încurajează-l să pună întrebări şi răspunde-i sincer. Întrebări posibile ar fi: „S-a întâmplat din cauza mea?”, „Pot să mă îmbolnăvesc şi eu la fel?”, „Se va vindeca?”
  • Discutaţi despre cum reacţionează oamenii la dizabilitatea fratelui său şi la sentimentele pe care le va avea în legătură cu acest aspect. Ajută-l să conştientizeze cum anume să discute despre fratele său şi cum să răspundă celor din jur. Discutaţi despre cum, uneori, unii oameni spun lucruri care dor doar pentru că nu înţeleg exact care este problema.
  • Pune-i în temă cu ce simte copilul tău pe profesori şi pe alţi adulţi cu care acesta îşi petrece timpul. Cu cât vor şti mai multe, cu atât vor putea să se poarte cu mai multă grijă cu el.

 

Reguli şi responsabilităţi

Fraţii copiilor cu dizabilităţi ar putea crede că responsabilităţile în familie nu au fost distribuite corect şi că sunteţi nedrepţi cu el. Ai putea să faci următoarele:

  • Explică-i că şi adulţii, şi copiii trebuie să facă anumite lucruri, chiar dacă nu îşi doresc să le facă.
  • Dacă este posibil, caută să stabileşti seturi de reguli pentru ambii copii. Spre exemplu, nu accepta comportament agresiv nici din partea copilului cu dizabilităţi, dar nici din partea fratelui său.
  • Implică-l în luarea deciziilor, ţinând cont şi de lucrurile pe care vrea să le facă.

 

Ajutorul între fraţi

Este o parte normală şi firească a vieţii ca fraţii să se ajute între ei, însă nu este însă indicat ca unul dintre ei să se sacrifice. Iată ce întrebări te-ar putea ajuta să stabileşti graniţa dintre ce e firesc şi ce nu:

  • „Este normal să îi cer un anumit lucru unui copil de vârsta lui?”. Unele responsabilităţi, cum ar fi educarea şi îngrijirea fratelui cu dizabilităţi, ar putea fi nepotrivite pentru un copil.
  • „I-am dat copilului oportunitatea de a alege dacă să se implice în îngrijirea fratelui său?” Spre exemplu, unii copii vor să fie implicaţi în a-şi ajuta fraţii cu dizabilităţi cu terapia, însă alţii sunt reticenţi. Oferă-i posibilitatea de a alege, pentru a reduce orice resentiment pe care copilul l-ar putea avea în această situaţie.
  • „Poate face faţă responsabilităţilor suplimentare de a avea grijă de fratele său?” Verifică în mod regulat ce părere are copilul tău vizavi de acest rol, iar apoi pregăteşte-te să îi renegociezi responsabilităţile. Sunt momente când copilul nu va fi în stare să îşi asume responsabilităţi în plus, cum ar fi, spre exemplu, în perioada tezelor. E posibil să fie şi dăţi când, pur şi simplu, să se sature şi să aibă nevoie de o pauză.
  • „Au toţi membrii familiei sarcini de făcut?” Să te asiguri că toată lumea are un rol în familie, inclusiv copilul cu dizabilităţi, şi că toţi fac tot posibilul pentru a şi-l îndeplini, poate ajuta la diminuarea stresului şi a tensiunii în casă.

 

Problemele de identitate

Uneori, copilul tău ar putea simţi că singura sa identitatea este aceea de a fi fratele unui copil cu dizabilităţi. Încearcă să îi sprijini orice activitate şi interes, în aşa fel încât să ştie că pui preţ pe cine este cu adevărat şi pe drumul pe care îl va parcurge mai departe în viaţă.

Poate fi o idee bună să te asiguri că există un anumit spaţiu în casă sau un anumit moment în zi când copilul tău să aibă ocazia de a fi singur, fără a fi întrerup de fratele cu dizabilităţi.

 

Unde să cauţi ajutor

  • Asociaţiile pentru oameni cu dizabilităţi: aceste grupuri asigură servicii, informaţii, referinţe şi o reţea de sprijin moral.
  • Familie şi prieteni apropiaţi: dacă copilul are o relaţie specială cu un alt adult, solicită-i persoanei respective sfaturi şi sprijin. Familia şi prietenii pot, de asemenea, ajuta fiind alături, ascultându-te şi oferind sprijin practic. Când eşti ajutat, te simţi, la rândul tău, un sprijin de încredere pentru toţi copiii tăi.
  • Specialişti: Există terapeuţi şi alţi profesionişti de la care poţi obţine sfaturi pentru întreaga familie. Au experienţa lucrului cu alte familii aflate în situaţii similare şi îţi vor putea oferi exemple, precum să te şi redirecţioneze spre anumite servicii de care ai putea avea nevoie.
DISTRIBUIȚI
Intră în conversație