Cum le vorbim și cum îi înțelegem pe copiii nonverbali

Ruxandra Mateescu
Comunicarea cu copiii cu nevoi speciale/Totul despre vine

Copiii care nu vorbesc, afectați fiind de varii dizabilități, au nevoie de toată înțelegerea și ajutorul nostru pentru a sparge liniștea care îi înconjoară. Iată cum putem fi alături de ei pe parcursul procesului dificil de comunicare:

„Îmi pare rău, nu înțeleg ce vrei…”

Abia intrată pe uşă, obosită în urma orelor zilnice de terapie, fata mea mă apucă strâns de mână, mă trage până în dreptul laptopului şi îmi spune cu un zâmbet: „Noukie”. Ştiu, este cuvântul său pentru desene animate. Pornesc playerul şi pun serialul cu cei trei prieteni de pluş: Noukie, Paco şi Lola. Olguţa pune repede stop şi se uită în ochii mei, rostind şi mai clar şi răspicat, aproape pe silabe: Noukie! Asta însemnând alt noukie, adică alte desene. Schimb serialul şi îi ofer Masha. Apoi Sofia. Nu! Noukie! „Care Noukie, mami”, întreb. Mi se strânge sufletul. Ştiu că nu o înţeleg, ea ştie că nu este înţeleasă. Schimb tot felul de seriale, încercând să îl nimeresc pe cel dorit. Olguţa îmi stă alături şi aşteaptă cuminte. Mă bate pe umăr şi îmi fredonează un cântecel: na-na–naaaaa-na–na! Slavă Domnului! Deşi nu vorbeşte, poate reproduce orice cântec pe care l-a auzit chiar şi o singură dată. Numai că de data asta nu recunosc melodia… Pun la întâmplare un desen animat din playlist şi spun, simţind cum mi se strânge stomacul de frustrare şi cum îmi vine să plâng: ăsta e, altul nu am acum! Dau să ies din cameră şi o văd, mică, cum îşi ridică bluziţa spre gura, pentru autostimulare. O văd frustrată, neînţeleasă şi tristă, privind desenele pe care nu şi le-a dorit.

Într-o astfel de situaţie, care se repetă de multe ori într-o zi, cel mai dificil este să îţi păstrezi calmul. Desene animate, somn, jucării, felurile de mâncare, cartea dorită, hăinuţele preferate, frig, durere… toate, absolut toate trec prin acelaşi proces al minutelor lungi în care tu încerci să îţi dai seama ce îşi doreşte copilul tău, iar cel mic se străduieşte să îţi spună.

Arată-i înţelegere!

Nu de puţine ori de-a lungul unei zile dăm greş în a o înţelege pe Olga în ceea ce ea vrea să ne comunice. Nu întotdeauna reuşim să ne păstrăm calmul. Niciodată însă nu ne supărăm pe ea, de fiecare dată frustrarea noastră este legată de o situaţie în care ne simţim depăşiţi şi, de ce să nu o recunoaştem, trişti, nedreptăţiţi sau „loviţi”. Există, da, şi astfel de momente. Sunt câteva minute bune în care uităm că de fapt lupta cea mai mare o duce ea! Ea nu se poate face înţeleasă, ea nu poate vorbi! Exact ca în cazul cu Noukie, despre care povesteam. M-am întors atunci la ea, am luat-o în braţe şi am sărutat-o mult şi i-am spus: „Ufff… Nu înţeleg ce vrei să îmi spui. Hai să mai încercăm o dată, bine?” Ochii i s-au luminat şi am luat-o de la capăt, cu răbdare până am ajuns la ceea ce îşi dorea, cincisprezece minute mai târziu.

Atenţie la diferitele forme de exprimare

Copiii cu nevoi speciale nu se pot exprima verbal în majoritatea cazurilor. Vocabularul lor se rezumă la câteva cuvinte (maxim câteva zeci), asemenea unui copil în vârstă de unul-doi ani. Atunci când este foarte frustrată sau obosită, fata noastră foloseşte haotic toate cele zece cuvinte pe care le poate rosti: apa pentru mâncare sau baie, pipi pentru desene animate şi tot aşa. Cu toate acestea, cu timpul, am descoperit că deţine şi alte forme de exprimare, cărora, în mod obişnuit, nu le-am fi acordat atât de mare importanţă: limbajul corporal, expresiile faciale sau, aşa cum povesteam, urechea muzicală şi capacitatea sa de a reproduce diferite bucăţi muzicale, asociate cu o activitate sau obiect.

Oferă-i suport material

Cartonaşe cu imagini, cântecele asociate activităţilor cotidiene, limbajul semnelor – sunt de un real folos, precum nişte „cârje” pe care se sprijină activitatea cerebrală. În plus, folosindu-le, copilul îşi face cunoscute dorinţele şi nevoile, diminuând frustrarea şi înlesnind comunicarea verbală.

Gimnastică pentru creier

Este foarte importantă atât realizarea unui RMN cât şi interpretarea sa cu acurateţe, aşa încât, încă de la bun început, să se poată stabili cu exactitate dacă centrii vorbirii sunt afectaţi sau nu şi în ce măsură. Nu neglija nici alimentele cu proprietăţi neuro stimulatoare sau vitaminele pentru îmbunătăţirea funcţiilor cerebrale, pe care însă îţi recomand să nu le administrezi decât după sfatul medicului.

Nu în ultimul rând, introdu în programul zilnic de joacă mimo gimnastica şi exerciţiile de logopedie în faţa oglinzii.

Poveşti şi iar poveşti

Chiar dacă nu vorbeşte, copilul tău are nevoie nu doar să te audă ci să te şi vadă atunci când îi vorbeşti, pentru a-ţi urmări mişcarea buzelor. Încurajează-l şi aşteaptă-l cu răbdare atunci când încearcă să rostească sunete, chiar dacă durează secunde bune ori se bâlbâie.

De asemenea, povestea de seară, poveştile audio, animaţiile dublate în romană nu trebuie să îi lipsească celui mic.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa