Copiii cu întârziere cognitivă au dificultăţi în a înţelege noţiuni nepalpabile, precum Moş Crăciun
Sunt Ruxandra şi sunt mama lui Petru, un şcolar vesel, independent şi pasionat de istorie şi a Olgăi, fetiţa noastră cu nevoi speciale, mereu blândă şi zâmbitoare.
Dimineţi de Crăciun cu nodul în gât
Una dintre întrebările pe care oamenii ni le pun cel mai des în perioada sărbătorilor de iarnă este aceasta: „Și Olguţa cum reacţionează?” Rudele şi prietenii vor să ştie dacă Olguţa îl cunoaşte pe Moş Crăciun, dacă înţelege rolul brăduţului sau dacă are vreo reacţie la vederea cadourilor. Probabil că şi voi sunteţi întrebaţi aceleaşi lucruri, în fiecare an, aşa-i?
Adevărul este că, aşa cum bine ştim, imaginaţia nu este punctul forte al copiilor cu nevoi speciale. Jocurile de rol sunt o piatră de încercare grea pentru fiecare familie în care există un copil cu retard psihic. El presupune nişte mecanisme cognitive complexe şi pe care, cum bine ştim, copiii noştri le dezvoltă mult mai târziu decât un copil tipic şi cu multă, infinit de multă muncă şi răbdare.
Ani la rând mi s-a strâns sufletul când o vedeam indiferentă în fața cadourilor de sub brad. Era mai degrabă interesată de fundiţele lipite pe pachet, de luminiţele din brad, de gustul hârtiei de ambalat… Încercam cu greu să îl temperăm pe Petru să nu le deschidă imediat pe toate, să apuce şi Olguţa să le vadă, să îi povestim cu răbdare cine le-a pus acolo şi de ce. Iar asta dura uneori minute bune şi enervant de lungi pentru un copil tipic, nerăbdător să vadă ce i-a adus Moşul.
O surpriză neaşteptată, dar sperată
Anul acesta însă, la şase ani distanţă de la primul Crăciun pe care l-am petrecut cu Olga, am avut parte de o surpriză. În seara zilei de şase decembrie, adică seara de după dimineaţa în care copiii găsiseră cadourile lui Moş Nicolae în ghetuţe, Olguţa noastră, fără a fi întrebată, ne-a adus păpuşa pe care o primise şi ne-a spus: „’oşu”, arătând spre monitor. Am înţepenit! Copila mea cu întârziere cognitivă tocmai îmi spuse că primise o păpuşă cadou de la Moşu’, Moş pe care i-l tot arătam pe webcamul lui Moş Crăciun de vreo două săptămâni încoace! Nu conta că unul e Nicolae şi celălalt Crăciun! Cui îi mai pasă de aşa nuanţe?! După şase ani de luptă şi lacrimi ţinute în gât, am văzut-o asociind două concepte atât de abstracte.
Fiecare dintre noi, părinte al unui copil cu întârziere cognitivă, ne dorim să aducem poveştile şi magia în mintea şi sufleţelul lor. Pentru că ştim de câte greutăţi vor avea partea de-a lungul vieţii, pentru că ştim că se vor lupta cu răutăţile şi cu discriminarea întotdeauna. Ştim că au nevoie de imaginaţie şi de visare mai mult decât oricare dintre noi. Nu e uşor, dar nici imposibil!
7 sfaturi pentru a aduce magia în concretul lumii copiilor speciali
1. Nu îţi pierde speranţa! Copiii cu nevoi speciale aud, văd şi înţeleg mai mult decât uneori ne dăm noi seamă sau vrem să acceptăm. Nu te gândi că nu are niciun rost să îi povesteşti cine este Moş Crăciun, ce sărbătorim pe 25 decembrie sau de ce primim cadouri. Atât cât are răbdare (un minut, două sau cinci) desenaţi, în fiecare an, o scrisoare pentru Moşul. Vorbeşte-i tot timpul despre ce desenaţi (alege jucării cu care este foarte familiar).
2. Fă din tradiţiile și ritualurile de Crăciun un fel de rutină. Iar cum rutină şi „pattern-urile” sunt atât de importante în viaţa copiilor speciali, fii sigură că şi consecvenţa în ceea ce priveşte tradiţiile familiei în preajma sărbătorilor îşi vor arăta rodul mai devreme sau mai târziu. Noi, de exemplu, avem o ghirlandă luminoasă cu îngeraşi pe care o aşezăm în camera Olgăi în fiecare an, în preajma Crăciunului. Este semnul nostru către ea că se apropie ziua cea mare.
3. Folosește-te de cărţi cu poveşti, marionete, figurine – aliaţi de nădejde în jocurile zilnice din decembrie prin care Olga îşi aminteşte anual ca va veni o perioadă mai „altfel>
4. Profită de filmele, desenele animate, webcam-ul lui Moş Crăciun sau o întâlnirea, fie ea şi la mall, cu un Moş cât mai autentic. Toate acestea sunt, în cazul copiilor cu retard psihic, de mare ajutor. Dacă în cazul unui copil tipic, refuzăm deseori tot tam-tam-ul de marketing care însoţeşte acest personaj celebru, în cazul copiilor speciali îl putem întoarce în favoarea noastră.
5. Petreceţi seara de Crăciun întotdeauna împreună, pregătind bradul, citind povestea Moşului, pregătindu-i cana cu lapte şi biscuiţii. Atmosfera relaxată şi vesela va fi cea care anul următor îl va ajuta să îşi reamintească de Crăciun. Ritual, ritual şi iar ritual – sunt acele gesturi care întăresc informaţia în mintea celui mic, exact în acelaşi mod în care îl învăţaţi celelalte lucruri peste an. Deşi este o informaţie mult mai abstractă decât îmbrăcatul şu mâncatul, de exemplu, aduceţi-o în concret folosindu-vă de orice obiect, poveste sau imagine tematică.
6. Aveţi foarte multă grijă la suprastimularea copilului în această perioadă. Prea multe colinde, prea mult zgomot, luminile intermitente ale instalaţiilor pentru brad – toate pot genera suprasolicitare cognitivă şi pot duce în final la comportamentele de autostimulare şi la asocierea Crăciunului cu o perioadă foarte stresantă pentru cel mic.
7. Răbdare şi iar răbdare! Ştim cât de mult trebuie să lucrăm, zi de zi, pentru că un simplu gest, precum recunoaşterea propriilor hăinuţe, de exemplu, să devină familiar copilului nostru special. Acordaţi-i înţelegere şi timp: despre Crăciun aude o singură dată pe an. Însă de la an la an mintea să va fi mai dezvoltată şi informaţia mai uşor asimilată şi recunoscută, până la magicul „Mami, Moşul!”
